26,800 matches
-
din Spania în 1840 a reginei regent și a soțului acesteia. În cele din urmă întors în Spania, Enrique și-a început cariera militară la Ferrol, Galicia, unde a fost lăudat pentru comportamentul său. În 1843 a fost promovat la rangul de locotenent și a primit comandă navei "Manzanares". În 1845 era căpitan al unei fregate. Deși a existat posibilitatea unei căsătorii între Enrique și Isabela a II-a, ea s-a măritat cu fratele lui Enrique, Francisc, Duce de Cádiz
Infantele Enrique, Duce de Sevilla () [Corola-website/Science/322486_a_323815]
-
Luisa Carlotta numai 15. Ea era plină de viață, plină de duh, cu o voință puternică, temperată și ambițioasă. Luisa Carlotta și-a dominat rapid soțul, a câștigat inima regelui, și a început să nască copii cărora li sa acordat rangul și statutul de infanți ai Spaniei. Între 1820 și 1834 cuplul a avut unsprezece copii. Familia a locuit într-o aripă a palatului regal din Madrid și, de asemenea, a petrecut perioade de timp la palatele din La Granja, Aranjuez
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
un an după decesul celei de-a doua soții, Infantele Francisco de Paula a murit de cancer de colon la 13 august 1865. Și-a dorit să fie înmormântat la biserica San Francisco însă a fost înmormântat la Escorial datorită rangului său. Francisco de Paula s-a căsătorit la 12 iunie 1819 la Madrid cu nepoata sa, Prințesa Luisa Carlotta de Neapole și Sicilia, fiica lui Francisc I al celor Două Sicilii și a Mariei Isabel a Spaniei. Ei au avut
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
a fost renovat acoperișul și bolta. Catedrala a fost printre puținele biserici medievale ce au supraviețuit furiei Revoluției Franceze, în schimb a suferit câteva daune în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial (1939-1945). În anul 1908 a fost ridicată la rangul de "basilica minor". În prezent, catedrala din Chartes este una dintre cele mai frumoase și mai vizitate biserici din Europa. Faima ei se datorează atât importanței ei religioase date de "Sancta Camisa" cât și de uriașa ei valoare artistică reprezentată
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
se adaugă un corp de veliți, care vor fi trecuți progresiv în rândurile batalioanelor de grenadieri. De la aceeși dată, Mareșalul Imperiului Davout devine colonel comandant al grenadierilor din Gardă, iar comandant al regimentului de grenadieri este numit colonelul Hulin, cu rang de general de brigadă, secondat de maiorul Dorsenne, cu rang de colonel. Regimentul este organizat în iulie 1804, având două batalioane de câte 8 companii. Regimentul avea propriul personal administrativ și propria fanfară. Din 1805, prin încorporarea veliților în regiment
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
progresiv în rândurile batalioanelor de grenadieri. De la aceeși dată, Mareșalul Imperiului Davout devine colonel comandant al grenadierilor din Gardă, iar comandant al regimentului de grenadieri este numit colonelul Hulin, cu rang de general de brigadă, secondat de maiorul Dorsenne, cu rang de colonel. Regimentul este organizat în iulie 1804, având două batalioane de câte 8 companii. Regimentul avea propriul personal administrativ și propria fanfară. Din 1805, prin încorporarea veliților în regiment, se urmărește aducerea fiecărei companii la efectivul complet de 100
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
inteligenta decât alte ucenice. Jang-Geum continuă să gătească cu filozofia că obiectivul de a găti este acela de a aduce sănătate și fericire persoanei ce mănâncă. O conspirație condusă de doamna Choi și de nepoata ei Geum-Yeong, precum și oficiali de rang înalt și negustorul Pan-Choi Sul (fratele doamnei Choi), cu scopul de a păstra monopolul asupra livrărilor la Bucătăria Regală, au ca rezultat exilarea doamnei Han și a lui Jang-Geum în insula Jeju ca sclave, pe baza unor acuzații false de
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
diagnosticat în mod corect că regele suferă de boala Behçet și nu de febră tifoidă. Printr-un proces de interogare dramatică, faptele săvârșite de doamna Choi și subordonații acesteia sunt descoperite, ducând la distrugerea familiei Choi și a oficialilor de rang înalt (exemplu fiind prim-ministrul Oh). Doamna Choi a murit în timp ce încerca să recupereze o eșarfă de pe o stâncă, conform unei premoniții din copilăria ei. Prin devotamentul ei față de familia regală, perseverență și calificare, Jang Geum a fost recunoscută ca
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
înțelege că Jang-Geum iubește medicina. Ca o recunoaștere a realizărilor sale și din dorința de o păstra alături de el, Regele o face medic personal, care ii oferă titlul de "Dae" (care înseamnă "cel Mare"), precum și poziția oficială a treia din rangul al nouălea (în cazul în care cel mai mic rang oficial este al nouălea). Decizia regelui este primită cu înverșunare de cărturari și miniștri, deoarece având o femeie în elita birocrației de la Palat reprezintă o sfidare deschisă și fără precedent
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
sale și din dorința de o păstra alături de el, Regele o face medic personal, care ii oferă titlul de "Dae" (care înseamnă "cel Mare"), precum și poziția oficială a treia din rangul al nouălea (în cazul în care cel mai mic rang oficial este al nouălea). Decizia regelui este primită cu înverșunare de cărturari și miniștri, deoarece având o femeie în elita birocrației de la Palat reprezintă o sfidare deschisă și fără precedent. Jang-Geum, înțelegând că ea ar putea afirma drepturile și capacitatea
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
Brașov a devenit pe timpul vieții sale un adevărat muzeu, cu exponate create de către el însuși. S-a născut la Brașov, fiind al optulea copil al unei familii din regiunea Făgărașului. Deși o veche familie de preoți, neamul Popp avea un rang nobiliar (mai mult simbolic), ca urmare a unei diplome din 14 aprilie 1668, prin care principele Mihai Apafi I (1661-1680) l-a înnobilat pe un strămoș al pictorului, anume pe Ioan al Popii și pe fiii acestuia. Tatăl pictorului, Ioan
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
în trecut împroprietăriți de către voievozii Țării Făgărașului și, probabil era una din familiile de preoți de frunte din Galații Făgărașului. Principele ardelean Mihail Apafi I a emis o diplomă în data de 14 aprilie 1668 prin care a ridicat la rangul de nobil nu numai pe Ioan Popa (al Popi), preot român din Galați, ci și pe fii săi Ioan și Zaharia și pe fetele lui Bucura, Stanca și Ana. De fapt, pe toți urmașii acestora Mihai Apafi I i-a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
închis cu domiciliu forțat la Mănăstirea Căldărușani. Ulterior, în timp ce autoritățile civile i-au permis să locuiască în București cu domiciliul obligatoriu, el a continuat să facă hirotonii, noaptea în secret, la Mănăstirea Copăceni din apropierea Bucureștiului. IPS Galaction i-a acordat rangul de arhimandrit ieroschimonahului Glicherie. În anul 1956, în urma încercărilor nereușite de a convinge vreun episcop din Sinodul Patriarhiei să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Scos din mănăstire pentru motive
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
a mai fost niciodată arestat și a rămas acolo până la moarte. După moartea IPS Galaction la 5 iulie 1959, episcopul Glicherie a devenit conducător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, fiind ridicat oficial la 18 septembrie/1 octombrie 1968 la rangul de arhiepiscop și mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Considerată neîncăpătoare, biserica a trebuit să fie extinsă. Între anii 1978-1982 s-au efectuat lucrări de reconstrucție ale bisericii, demolându-se chiliile și lărgindu-se biserica. Biserica a
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
efecte sonore și instrumente neconvenționale: claxoane de bicicletă, orgă, clavecine, instrumente de suflat, fluiere de dresaj, trenuri, doze de Coca-Cola, lătrături de câini și varietăți neobișnuite de chitare și instrumente cu clape. În ciuda importanței albumului, la lansare nu a atins rangul de Gold, ajungând doar la numărul 10 în Billboard 200. A fost clasat pe primul loc în diverse clasamente ale celor mai bune albume din toate timpurile, precum al revistelor New Musical Express, The Times și Mojo Magazine. A fost
Pet Sounds () [Corola-website/Science/328933_a_330262]
-
Nicolae Mihulin, vorbea despre menirea liceului și anume „să crească elevi care să devină buni cetățeni români și oameni de caracter” și într-adevăr, mulți dintre cei care au trecut ca elevi pragul acestei școli, au ajuns personalități de prim rang în cultura românească: profesori universitari, doctori în științe, literați, medici, ingineri, juriști, economiști, unii dintre ei devenind membri ai Academiei Române, respectiv ai Academiei Maghiare. Edificiul a fost preluat de statul român în 1934, iar în anul 1955, liceul a fost
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
ori pretențiile lui ‘Alī, anulându-i candidatura. S-a convenit însă că „moștenirea” profetului, califatul, va rămâne rezervată tribului Qurayș, căruia îi aparținuse Muḥammad. Această precizare, înregistrată de marile culegeri de "ḥadīṯ", s-a limitat de fapt să ridice la rang de lege nu o dispoziție sau măcar o sugestie a profetului, a cărei urmă clară nu s-a găsit, ci rânduiala urmată în timpul primelor secole de la Hegira, așa cum arată istoria dinastiilor omeyyadă și abbasidă. Împotriva acestei prerogative exclusive a qurayșiților
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
să se adreseze în mod egal lui Dumnezeu și în care liderul lor se putea lăuda că sărăcia este mândria lui. Spre deosebire de sunniți, dar și de șiiți, kharigiții nu aveau să fie niciodată de acord să ridice "ḥadīṯ" -ul la rangul de fundament pentru legea și cultura islamice. Ei aveau încredere doar în Coran, bucurându-se, în același timp, și de tradiția orală a triburilor arabe nomade. Acești puritani, depozitarii tendințelor egaliste ale beduinilor (în cultura cărora decizia de a îndepărta
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
activitatea care poate să o realizeze cu mijloacele și inițiativa proprie și să o încredințezi comunității, deasemenea este nedrept și în același timp un mare rău și o tulburare a ordinii adevărate ca să mandatezi o organizație mai mare, sau cu rang mai înalt, cu ce ar putea să facă și o organizație mai maruntă și subordonată.” Astfel, orice activitate de producție (care distributismul consideră să fie cea mai importantă parte a oricărei economii) trebuie să fie efectuată de către cea mai mică
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
rămas neutră dar favorabilă părții ruso-române (atitudine în urma căreia a primit apoi Bosnia și Herțegovina). Astfel, Austro-Ungaria a fost primul stat care a recunoscut independența Principatului României. La 11 septembrie 1878 agenția diplomatică română de la Viena a fost ridicată la rangul de legație (ambasadă). Reprezentanța română de la Viena a devenit astfel prima ambasadă a României. Primul ambasador român în străinătate a fost ambasadorul Ion Bălăceanu, iar primul ambasador străin acreditat în România a fost contele László Hoyos-Sprinzenstein. Principalele divergențe au fost
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
la care a servit pentru o perioadă scurtă de timp, în anul următor a fost repartizat la școala militară Belinsky, iar în 1824 a fost admis la Departamentul topografic al Statului Major General prusac. În 1828 a fost ridicat la rang de căpitan. După ce în 1839 a fost promovat maior, Steinmetz a fost numit comandant al batalionului "Düsseldorf Landwehr", iar în 1841 comandant al batalionului-gardă de rezervă "Spandau". În campania din 1848 împotriva danezilor Steinmetz a comandat al 2-lea batalion
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
supravegherea directă a prințului Friedrich Karl În timpul asediului Metz-ului discordanțele dintre Steimentz și prinț au dus în final la eliminare de pe teatrul de luptă a celui dintâi, fiind numit guvernator general în Poznan. Imediat după război, a fost ridicat în rang de feldmareșal și sa retras din treburile armatei, a trăit în Görlitz. Steinmetz, a murit la 4 august 1877 în Bad Landeck, unde primea un tratament.
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
plăngerilor. Califul utiliza veniturile ("fay"') pentru plata trupelor, întreținerea drumurilor, podurilor, a moscheilor și în general, pentru bunăstarea comunității musulmanilor. Cancelarul curții "(Hagib)" era principalul demnitar din anturajul califului. Acesta era însărcinat să îi prezinte califului solii și oaspeții de rang înalt. Alte personaje importante din preajma califului sunt călăul și astrologul curții, funcție inspirată din practica persană. "Al-Mansur" (754-775) este considerat adevăratul fondator al califatului și al capitalei Bagdad. Alte exemple de califi cunoscuți sunt "Harun ar-Rașid" (786-809), suveranul evocat în
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
literaturii arabe. Vizirul constituia un "alter ego" al califului. Acesta numea sau îndepărta din funcție guvernatori și judecători, cu asentimentul califului, transmițîndu-și autoritatea pe principiu ereditar. Vizirul confisca bunurile unui guvernator căzut în dizgrație, ca și a acelor demnitari de rang mai mic, iar califul aplica aceeași pedeapsă vizirului destituit. Vizirul sau marele vizir conducea consiliul califal, alcătuit din ceilalți demnitari cu atribuții în stat. Instituția vizirului este în mod esențial evolutivă, oscilând între doi poli: o simplă funcție de mare funcționar
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
1871). A fost fiul general-locotenentului Pierre-Dominique Bazaine. Serviciul militar la început în 1831, participând la invazia Algeriei, în 1835 a luptat în Spania împotriva carliștilor, și apoi din nou a servit în Algeria. În Razboiul Crimeei a fost ridicat la rang de general de brigadă, în timpul asediului Sevastopolului Bazaine a demonstrat un mare curaj și diligență, fiind promovat la gradul de general-maior, ulterior a comandat o expediție împotriva cetății Kinburn. În 1859 el sa remarcat în luptele de la Montebello și Solferino
François Achille Bazaine () [Corola-website/Science/329020_a_330349]