26,844 matches
-
comerciale și industriale. În zonele rezidențiale vor fi construite case, ce mai tarziu vor evolua în spații de locuire din ce in ce mai largi și încăpătoare, zonele comerciale sunt spații pentru magazine, afaceri și birouri, iar zonele industriale, sunt spații pentru ferme și fabrici. Totuși cele trei tipuri de zone trebuie susținute cu diverse utilități, cum ar fi: centrale electrice, pompe de apă, secții de poliție, spitale, școli, secții de pompieri etc. Pe parcursul jocului, sunt trei moduri care îți permit să modifici orașul. Cele
SimCity 4 () [Corola-website/Science/326360_a_327689]
-
transportare a apei. În categoria curățeniei, jucătorul are opțiunea de a construi următoarele: spații pentru depozitarea gunoiului, centre de reciclare, centrale electrice ce funcționează prin arderea gunoiului și centre de tratare a apei pentru a elimina poluarea apei produsă de către fabrici și traficul aglomerat. Deasemenea jucătorul are oportunitatea în următoarele categorii de a construi clădiri că: secții de poliție, secții de pompieri, spitale, școli, muzee, universități, colegii, biblioteci, închisori și multe altele, toate aceste utilități ajutând la creșterea dezirabilității. Ultimul mod
SimCity 4 () [Corola-website/Science/326360_a_327689]
-
pădure tropicală din America de Sud și care se ocupă cu comercializarea bananelor. El intră în conflict cu angajații unei corporații mari de comercializare a bananelor, care încearcă să-l elimine de pe piață și să construiască un sat de vacanță și o fabrică pe teritoriul insulei. Banana Joe este un bărbat musculos, dar prietenos, care trăiește în micul sat Amantido din pădurea tropicală; el are un număr foarte mare de copii și livrează în mod regulat banane într-un port fluvial din America de Sud
Banana Joe () [Corola-website/Science/326376_a_327705]
-
are un număr foarte mare de copii și livrează în mod regulat banane într-un port fluvial din America de Sud. Într-o zi, oamenii unui șef mafiot local, pe nume Torcillo, vin pe malul insulei Amantido pentru a începe construcția unei fabrici de procesare a bananelor. Joe îi fugărește, iar bandiții se întorc imediat la șeful lor. Torcillo constată că Joe comercializează banane fără autorizație și decide să profite de acest lucru. La următoarea sa livrare, Joe este arestat de către poliție și
Banana Joe () [Corola-website/Science/326376_a_327705]
-
fiindu-i milă de soarta lui Joe, el și-a folosit relațiile pentru ca Joe să obțină autorizația mult-dorită. De la Dorianne, care îl vizitează în închisoare, Joe află că Torcillo se folosise de absența sa pentru a construi pe insulă o fabrică de procesare a bananelor. Joe și Manuel fug imediat din închisoare și revin la Amantido, unde Joe distruge un cazinou nou construit și îi bate pe bandiții lui Torcillo. După aceea, poliția sosește, dar nu pentru a-l aresta pe
Banana Joe () [Corola-website/Science/326376_a_327705]
-
devin centrul traficului de droguri din New York atunci cand cocaină pură este introdusă pe străzile orașului la mijlocul și sfârșitul anilor 1980. Ei transforma un intreg complex de apartamente (Graham Court din viața reală, cunoscut în film că "The Carter"), într-o fabrică de producere a drogurilor pure. Polițiștii sub acoperire Scotty Appleton și Nick Peretti (interpretați de Ice-T și respectiv Judd Nelson) încearcă să obțină dovezi pentru condamnarea bandei pentru trafic de droguri. Ei îl recrutează pe Benny "Pookie" Robinson (interpretat
Pericol în Harlem () [Corola-website/Science/326410_a_327739]
-
dispoziție patru nivele de dificultate; dificultatea ce mai mică, daca este aleasă, înlătura toate creaturile ostile. În modul survival (supraviețuire), jucătorii trebuie să adune resurse naturale care se găsesc în mediul înconjurător, precum sunt lemnul sau piatră, pentru a putea fabrică (denumirea originală este "craft") diverse blocuri sau unelte. Depinzând de dificultate, monștrii pot apărea în zonele întunecoase din apropierea personajului, ceea ce determină nevoia să de a construi un adăpost pentru noapte. De asemenea, acest mod presupune existența unei bare ce reprezinta
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
lavă, sufocarea, foamea sau altele. Există și o bară care reprezintă foamea, astfel că personajul trebuie hrănit periodic, dar nu și pentru nivelul de dificultate cel mai mic. Este disponibilă o mare varietate de obiecte pe care jucătorii le pot fabrică în "Minecraft". Printre acestea se numără armurile, care pot diminua loviturile din atacuri, și armele care sunt folosite pentru a omorî inamicii sau animalele mai ușor. Jucătorii pot face rost de resurse pentru a fabrica unelte, precum armele, armurile, apoi
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
armurile, care pot diminua loviturile din atacuri, și armele care sunt folosite pentru a omorî inamicii sau animalele mai ușor. Jucătorii pot face rost de resurse pentru a fabrica unelte, precum armele, armurile, apoi din mai multe resurse se pot fabrică topoare, lopeți, târnăcoape. Uneltele fabricate din fier realizează unele sarcini mult mai rapid decât cele fabricate din piatră sau lemn, și pot fi folosite mai mult înainte să se uzeze. Jucătorii mai pot face schimb de marfuri cu sătenii prin intermediul
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
negocierilor dintre Nicolae Petrașcu, Teohari Georgescu și Ana Pauker. De câte ori era necesar, Gărzile de Apărare Patriotică primeau sprijin logistic și de la Comandamentul Sovietic. Prin intermediul Gărzilor, comuniștii au preluat curând controlul asupra comitetelor de uzină alese în mod democratic din principalele fabrici din țară, obligându-i prin amenințări pe muncitori să aleagă conduceri noi, alcătuite din reprezentanți ai Frontului Na-țio-nal Democrat (F.N.D.). Noile comitete au acaparat apoi cantinele muncitorești și întregul proces de raționalizare a hranei de după război, astfel încât o mare parte
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Raków-ul a început în scurtă vreme să rivalizeze cu cele mai renumite centre de acest gen din Europa. Se consideră că, în următorii 40 de ani, au fost tipărite cu ajutorul acestei prese nu mai puțin de 200 de publicații. O fabrică de hârtie din apropiere, aflată în proprietatea Fraților Polonezi, asigura hârtia de înaltă calitate necesară acestei literaturi. Pe parcursul secolului al XVII-lea, se părea că mișcarea Fraților Polonezi avea să ia tot mai multă amploare. Dar nu s-a întâmplat
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
că varianta inițială, denumită ȘU-100 (abreviere de la "Samochodnaja Ustanovka": "afetul autopropulsat", numeralul era calibrul tunului) înarmata cu tunul D-10S era superioară varianței ȘU-100-2 înarmata cu tunul S-34. Producția în masă a început în luna septembrie a anului 1944 la fabrica Uralmaș din Sverdlovsk. Din cauza procesului de fabricație complex al tunului D-10 și a muniției Br-412 de calibrul 100 mm, a fost demarată producția modelului ȘU-85M, până la remedierea problemelor. Din luna decembrie a anului 1944 însă, toate problemele legate de
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
protecție împotriva infanteriei, fiind folosit strict că vânător de tancuri. Datele privind producția vânătorului de tancuri ȘU-100 diferă în funcție de surse. Între luna septembrie a anului 1944 și luna martie a anului 1946 au fost construite 3037 de autotunuri ȘU-100 la fabrica Uralmaș. După rezolvarea problemelor tehnice inițiale, rata de productie pe timp de război era de aproximativ 200 de autotunuri pe lună. Alte date indică faptul că în 1947 a mai fost construită o altă serie, desi producția după câțiva ani
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
construită o altă serie, desi producția după câțiva ani a unei serii limitate pare improbabilă. Rapoartele spionajului SUA indică o rată de producție de aproximativ 1000 de autotunuri pe lună între anii 1948-1956, deși acest lucru este contrazis de datele fabricilor din URSS. ȘU-100 a fost construit și în Cehoslovacia sub licență între anii 1951-1956. La fabrica Stalin din Martin au fost fabricați 1420 de vânători de tancuri de acest tip. Primii vânători de tancuri ȘU-100 au fost testați pe front
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
spionajului SUA indică o rată de producție de aproximativ 1000 de autotunuri pe lună între anii 1948-1956, deși acest lucru este contrazis de datele fabricilor din URSS. ȘU-100 a fost construit și în Cehoslovacia sub licență între anii 1951-1956. La fabrica Stalin din Martin au fost fabricați 1420 de vânători de tancuri de acest tip. Primii vânători de tancuri ȘU-100 au fost testați pe front în luna septembrie a anului 1944. Prima operațiune importantă în care au fost folosite formațiuni de
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
includea și regiunea Aradului. După distrugerea de către turci, în anul 1551, a vechii cetăți și cucerirea orașului în 1552 între 1553 și 1555, turcii au construit un fort pătrat, pe malul drept al Mureșului, aproape de actualul pod Traian, pe locul fabricii de textile „TEBA” pe malul drept al Mureșului. În jurul acestei cetăți va apărea viitorul oraș. Aradul se dezvoltă în perioada ocupației otomane (1551-1687), devenind, pe lângă un important punct strategic și un renumit centru de schimb comercial, în special pentru negoțul
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
diploma certificând acest titlu. Noua stare a creat mediul optim pentru dezvoltarea economică. Mai întâi, numărul de negustori a crescut la 686 în 1870. Activitatea industrială a rămas relativ modestă în prima jumătate a secolului XIX. În 1825 funcționa o fabrică de mașini-unelte, iar în 1836 Anton Dangl a pornit o fabrică de făcut orgi, unică în această parte a Europei. Majoritatea produselor se făceau tot în ateliere. Numai în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a simțit
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
dezvoltarea economică. Mai întâi, numărul de negustori a crescut la 686 în 1870. Activitatea industrială a rămas relativ modestă în prima jumătate a secolului XIX. În 1825 funcționa o fabrică de mașini-unelte, iar în 1836 Anton Dangl a pornit o fabrică de făcut orgi, unică în această parte a Europei. Majoritatea produselor se făceau tot în ateliere. Numai în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a simțit un vânt de schimbare. Primul pas spre marea industrie era deschiderea
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
făcut orgi, unică în această parte a Europei. Majoritatea produselor se făceau tot în ateliere. Numai în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a simțit un vânt de schimbare. Primul pas spre marea industrie era deschiderea unor fabrici de spirt și drojdie de frații Neumann, în 1851. Statistici oficiale înregistrau în anii 1869 - 1870 un număr de 5.074 antreprenori, 6.839 funcționari și 11.913 muncitori. Totodată, 2.645 locuitori ai orașului erau țărani. Crește spațiul clădit
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Paralel (1879 - 1888) se pun bazele actualelor diguri, ca urmare a revărsărilor râului Mureș. Tot în această perioadă (1880) începe pietruirea străzilor. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, producția industrială s-a diversificat. În 1872 s-a înființat fabrica de mașini “Hendl”, apoi una de ciment și pavaje. Frații Lengyel au fondat o fabrică de mobilă în 1891, iar în anul următor Johann Weitzer a pornit fabrica de vagoane care la începutul secolului următor s-a mărit, ajungând să
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
în această perioadă (1880) începe pietruirea străzilor. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, producția industrială s-a diversificat. În 1872 s-a înființat fabrica de mașini “Hendl”, apoi una de ciment și pavaje. Frații Lengyel au fondat o fabrică de mobilă în 1891, iar în anul următor Johann Weitzer a pornit fabrica de vagoane care la începutul secolului următor s-a mărit, ajungând să producă și automobile, utilitare și avioane. În 1909 industria locală s-a îmbogățit cu o
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
secolului XX, producția industrială s-a diversificat. În 1872 s-a înființat fabrica de mașini “Hendl”, apoi una de ciment și pavaje. Frații Lengyel au fondat o fabrică de mobilă în 1891, iar în anul următor Johann Weitzer a pornit fabrica de vagoane care la începutul secolului următor s-a mărit, ajungând să producă și automobile, utilitare și avioane. În 1909 industria locală s-a îmbogățit cu o uzină textilă, proprietate a familiei Neumann. Pe la începutul secolului XX Aradul era o
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
secolului următor s-a mărit, ajungând să producă și automobile, utilitare și avioane. În 1909 industria locală s-a îmbogățit cu o uzină textilă, proprietate a familiei Neumann. Pe la începutul secolului XX Aradul era o metropolă industrială cu 25 de fabrici și 7 bănci. Creșterea industrială a stimulat expansiunea orașului spre nord și vest, în detrimentul zonelor agricole. Pasul rapid al vieții urbane a necesitat un sistem de transport public urban, astfel că în 1878 s-au pus în funcțiune primele tramvaie
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
români, 8% maghiari, 4% germani, 4% evrei și 12% alte naționalități. Industria grea a continuat să fie reprezentată de uzina lui J. Weitzer (care a fuzionat în 1920 cu producătorul de automobile "Marta"), uzina textilă și moara fraților Neumann și fabrica de mobilă "Lengyel" și renumita fabrică de lichior "Zwack" și-a continuat existența. S-au înființat noi uzine, ca Fabrica de zahăr (1926), "Polyrom" (fabrică de vopsele, 1930), Fabrica Tehnică Arad (becuri electrice, 1935). Prin urmare, în 1937 existau 110
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
evrei și 12% alte naționalități. Industria grea a continuat să fie reprezentată de uzina lui J. Weitzer (care a fuzionat în 1920 cu producătorul de automobile "Marta"), uzina textilă și moara fraților Neumann și fabrica de mobilă "Lengyel" și renumita fabrică de lichior "Zwack" și-a continuat existența. S-au înființat noi uzine, ca Fabrica de zahăr (1926), "Polyrom" (fabrică de vopsele, 1930), Fabrica Tehnică Arad (becuri electrice, 1935). Prin urmare, în 1937 existau 110 unități industriale față de 59 în 1919
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]