26,711 matches
-
să lucreze la Universitatea din Göttingen până la moartea sa (15 august 1953). Ludwig Prandtl a elaborat teoria stratului limită, pe care a prezentat-o prima dată la 12 august 1904, la al treilea Congres Internațional al Matematicienilor din Heidelberg, Germania. Stratul limită este zona de interfață dintre un corp solid și fluidul înconjurător în timpul unei mișcări relative dintre ele, proprietățile sale fiind o consecință a viscozității fluidului. Prin teoria stratului limită se simplifică ecuațiile de mișcare ale fluidului prin împărțirea domeniului
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
1904, la al treilea Congres Internațional al Matematicienilor din Heidelberg, Germania. Stratul limită este zona de interfață dintre un corp solid și fluidul înconjurător în timpul unei mișcări relative dintre ele, proprietățile sale fiind o consecință a viscozității fluidului. Prin teoria stratului limită se simplifică ecuațiile de mișcare ale fluidului prin împărțirea domeniului mișcării în două zone: una în interiorul stratului limită, dominată de viscozitate și care determină forțele de rezistență la înaintare din jurul corpului solid, și alta în afara stratului limită, în care
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
un corp solid și fluidul înconjurător în timpul unei mișcări relative dintre ele, proprietățile sale fiind o consecință a viscozității fluidului. Prin teoria stratului limită se simplifică ecuațiile de mișcare ale fluidului prin împărțirea domeniului mișcării în două zone: una în interiorul stratului limită, dominată de viscozitate și care determină forțele de rezistență la înaintare din jurul corpului solid, și alta în afara stratului limită, în care viscozitatea poate fi neglijată fără efecte semnificative asupra soluției ecuațiilor de mișcare. În această ipoteză se pot astfel
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
fluidului. Prin teoria stratului limită se simplifică ecuațiile de mișcare ale fluidului prin împărțirea domeniului mișcării în două zone: una în interiorul stratului limită, dominată de viscozitate și care determină forțele de rezistență la înaintare din jurul corpului solid, și alta în afara stratului limită, în care viscozitatea poate fi neglijată fără efecte semnificative asupra soluției ecuațiilor de mișcare. În această ipoteză se pot astfel rezolva mai ușor ecuațiile Navier-Stokes ale mișcării respective. Teoria stratului limită este un element important în mecanica fluidelor și
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
rezistență la înaintare din jurul corpului solid, și alta în afara stratului limită, în care viscozitatea poate fi neglijată fără efecte semnificative asupra soluției ecuațiilor de mișcare. În această ipoteză se pot astfel rezolva mai ușor ecuațiile Navier-Stokes ale mișcării respective. Teoria stratului limită este un element important în mecanica fluidelor și în domeniile tehnice adiacente acesteia (aerodinamică, hidrodinamică, meteorologie, oceanografie etc.). Începând din 1907 Prandtl s-a ocupat de mișcările supersonice și de undele de șoc care le însoțesc (conform teoriei elaborate
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
hidrodinamică, meteorologie, oceanografie etc.). Începând din 1907 Prandtl s-a ocupat de mișcările supersonice și de undele de șoc care le însoțesc (conform teoriei elaborate încă din 1860 de către matematicianul Bernhard Riemann). El a inventat o metodă pentru vizualizarea oscilațiilor straturilor de aer la ieșirea dintr-un ajutaj, iar în 1908 a construit primul tunel aerodinamic din Germania. Lucrările sale teoretice și experimentale efectuate cu ajutorul acelui tunel au dus la elaborarea teoriei sale a aripii portante și au influențat considerabil dezvoltarea
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
și unul dintre cele mai bune albume ale anilor 1960. a fost creat la câteva luni după ce Brian Wilson s-a retras din turneele Beach Boys pentru a se concentra pe noi piese și imprimări. În Pet Sounds a împletit straturi sofisticate de armonii vocale cu efecte sonore și instrumente neconvenționale: claxoane de bicicletă, orgă, clavecine, instrumente de suflat, fluiere de dresaj, trenuri, doze de Coca-Cola, lătrături de câini și varietăți neobișnuite de chitare și instrumente cu clape. În ciuda importanței albumului
Pet Sounds () [Corola-website/Science/328933_a_330262]
-
evreii erau cauza pierderii Primului Război Mondial de către Germania. În "Mein Kampf", Adolf Hitler scria că „Francmasoneria a cedat eforturilor evreiești și că aceasta a devenit un excelent instrument de luptă pentru cauzele evreiești și mulțumită conexiunilor acestora trag în rândul lor, straturile superioare ale societății în presupusele lor planuri și mașinațiuni”. Continua spunând că, „Paralizia generală pacifistă a instinctului național de autoconservare a început odată cu Francmasoneria”. În 1933 Hermann Göring, președintele Reichstagului și una din figurile cheie ale "Gleichschaltungului" ("sincronizare"), afirma următoarele
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
dispunere generală de la nord-vest spre sud-est pe un aliniament ce se suprapune peste arealul de dizlocare ce a înlesnit apariția Munților Călimani. Dinamică ascendentă a CO2 este facilitata de sistemul de fisuri tectonice din fundamentul cristalin, gazul dizolvându-se în stratele acvifere freatice ale depozitelor aluvionare ce formează terasele medii și superioare ale versanților de pe dreapta Râului Dorna. Țara Dornelor prezintă 2 zone cu predispoziție diferențiată la eroziune : Are un climat montan cu temperaturi medii anuale de 5,1 grd C
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
8 %, cu o valoare medie multianuala a vitezei vanturilor de 2,2 m/s, cantități medii anuale de precipitații de 657,4 mm și o valoare medie multianuala a presiunii atmosferice de 924 mb. Numărul mediu de 105 zile cu strat de zăpadă și grosimea medie a acestuia de 110 cm precum și prezența unor versanți cu expoziție nordică și panțe mari au favorizat practicarea sporturilor de iarnă. Bioclimatul este tonifiant, excitant cu anumite nuanțe de sedare. Domină etajul pădurilor de molid
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
niciodată vreo expunere științifică ce ar putea să ateste teoriile sale. Bendandi era convins că mișcarea Soarelui și a planetelor - având în vedere că atracția lunii e capabilă să influențeze mareea - ar putea mișca mase semilichide ce se găsesc în straturile mult mai profunde ale pământului. Cronicile spun că Bendandi, un personaj controversat al epocii sale, a reușit să prezică cu exactitate anumite evenimente cum ar fi cutremurul ce a zguduit regiunea Marche (Italia) în 1924. Faima să, după ce a fost
Raffaele Bendandi () [Corola-website/Science/325352_a_326681]
-
întinde pe o suprafață de un hectar. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. reprezintă o zonă naturală (un afloriment aflat pe malul stâng al Văii Budacului) ce adăpostește un depozit cu resturi de plante fosile conservate în straturi de rocă sedimentară, constituite din zăcăminte de marnă tufitică și piroclastite andezitice atribuite Miocenului superior.
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
reprezintă o zonă mlăștinoasă în arealul căreia se află câteva structuri conice (vulcani noroioși) alcătuite din sedimente (marne, gresii, argile) atribuite Miocenului. Vulcanii noroioși sunt formațiuni create de gazele naturale provenite de la mare adâncime, care ies la suprafață printr-un strat de argile, combinându-se cu apa (apă de infiltrație, apă sărată de zăcământ) și formând la suprafața solului conuri (mici cratere vulcanice) de diferite dimensiuni, împrejmuite de zone mlăștinoase, cu vegetație adaptată la umiditate și salinitate. Reportaj
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
ul este o formațiune geologică reprezentată de un strat subteran destul de poros de roci încât să poată stoca apă și suficient de permeabil încât apa să poată circula liber prin el. Denumirea derivă din cuvintele din limba latină "aqua" = apă, "ferre" = a purta, a duce, "phreatos" = puț. Straturile permeabile
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
un strat subteran destul de poros de roci încât să poată stoca apă și suficient de permeabil încât apa să poată circula liber prin el. Denumirea derivă din cuvintele din limba latină "aqua" = apă, "ferre" = a purta, a duce, "phreatos" = puț. Straturile permeabile saturate sau acvifere, permit acumularea apelor gravifice care apoi se pot deplasa în virtutea legilor hidrodinamice. Prin strat acvifer înțelegem primul orizont saturat cu apă întâlnit sub suprafața terenului, cu variația nivelului influențată de condițiile climatice. Sunt în general, alcătuite
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
să poată circula liber prin el. Denumirea derivă din cuvintele din limba latină "aqua" = apă, "ferre" = a purta, a duce, "phreatos" = puț. Straturile permeabile saturate sau acvifere, permit acumularea apelor gravifice care apoi se pot deplasa în virtutea legilor hidrodinamice. Prin strat acvifer înțelegem primul orizont saturat cu apă întâlnit sub suprafața terenului, cu variația nivelului influențată de condițiile climatice. Sunt în general, alcătuite din depozite permeabile care au la bază un strat impermeabil, dar nu și deasupra lor, fiind prin circulație
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
care apoi se pot deplasa în virtutea legilor hidrodinamice. Prin strat acvifer înțelegem primul orizont saturat cu apă întâlnit sub suprafața terenului, cu variația nivelului influențată de condițiile climatice. Sunt în general, alcătuite din depozite permeabile care au la bază un strat impermeabil, dar nu și deasupra lor, fiind prin circulație descendentă, în legătură directă cu aportul de apă infiltrată. Nivelul freatic al acestor strate urmărește cu un grad de atenuare nivelul suprafeței topografice, putând fi ridicat sau coborât în mod natural
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
nivelului influențată de condițiile climatice. Sunt în general, alcătuite din depozite permeabile care au la bază un strat impermeabil, dar nu și deasupra lor, fiind prin circulație descendentă, în legătură directă cu aportul de apă infiltrată. Nivelul freatic al acestor strate urmărește cu un grad de atenuare nivelul suprafeței topografice, putând fi ridicat sau coborât în mod natural sau prin diferite lucrări efectuate de om. De exemplu creșterea nivelului apelor dintr-un râu canal sau lac de acumulare va modifica pozitiv
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
nivelurile apelor freatice pot fi coborâte Aceste orizonturi constituie resurse de ape subterane care se pot folosi pentru alimentarea cu apă a populației sau pentru diferite folosințe socio-economice. Pot fi ușor interceptate prin fântânile săpate în mod tradițional. La un strat acvifer se întâlnesc trei părți componente: Formațiunile permeabile numite și roci acvifere, au pori supracapilari și capacitatea de înmagazina apa dar și de a o ceda prin curgere, cum sunt straturile de pietrișuriși nisipuri, gresii și conglomerate slab cimentate, bolovănișuri
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
interceptate prin fântânile săpate în mod tradițional. La un strat acvifer se întâlnesc trei părți componente: Formațiunile permeabile numite și roci acvifere, au pori supracapilari și capacitatea de înmagazina apa dar și de a o ceda prin curgere, cum sunt straturile de pietrișuriși nisipuri, gresii și conglomerate slab cimentate, bolovănișuri și grohotișuri. Există și roci cu fisuri largi de genul celor solubile, cum sunt calcarul și gipsul. Formațiuni impermeabile sunt mai ales argilele. Deși înmagazinează și ele cantități importante se apă
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
ecrane complet izolatoare în acvifere. Viteza de scurgere a apei în cadrul unei asemenea formațiuni este foarte lentă (câțiva milimetri/an sau cm/secol). Rocile semipermeabile (cu permeabilitate redusă) captează apa, ele fiind traversate de aceasta - fenomenul purtând denumirea de drenanță. Stratele acvifere pot fi ecranate numai la partea inferioară de un strat impermeabil (acvifer liber), sau pot fi cuprinse între două strate impermeabile (acvifer captiv), putând fi capabile să înmagazineze cantități importante de apă precum și să permită mișcarea acestora prin ele
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
unei asemenea formațiuni este foarte lentă (câțiva milimetri/an sau cm/secol). Rocile semipermeabile (cu permeabilitate redusă) captează apa, ele fiind traversate de aceasta - fenomenul purtând denumirea de drenanță. Stratele acvifere pot fi ecranate numai la partea inferioară de un strat impermeabil (acvifer liber), sau pot fi cuprinse între două strate impermeabile (acvifer captiv), putând fi capabile să înmagazineze cantități importante de apă precum și să permită mișcarea acestora prin ele. ele pot fi mărginite de un strat semi-impermeabil numit acvitard sau
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
cm/secol). Rocile semipermeabile (cu permeabilitate redusă) captează apa, ele fiind traversate de aceasta - fenomenul purtând denumirea de drenanță. Stratele acvifere pot fi ecranate numai la partea inferioară de un strat impermeabil (acvifer liber), sau pot fi cuprinse între două strate impermeabile (acvifer captiv), putând fi capabile să înmagazineze cantități importante de apă precum și să permită mișcarea acestora prin ele. ele pot fi mărginite de un strat semi-impermeabil numit acvitard sau de un strat impermeabil denumit acvifug. Sunt uneori denumite și
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
partea inferioară de un strat impermeabil (acvifer liber), sau pot fi cuprinse între două strate impermeabile (acvifer captiv), putând fi capabile să înmagazineze cantități importante de apă precum și să permită mișcarea acestora prin ele. ele pot fi mărginite de un strat semi-impermeabil numit acvitard sau de un strat impermeabil denumit acvifug. Sunt uneori denumite și acvifere freatice sau pânze freatice datorită faptului că limita lor superioară este tocmai suprafața freatică. În cele mai multe cazuri acviferul aflat la adâncimea cea mai mică este
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
liber), sau pot fi cuprinse între două strate impermeabile (acvifer captiv), putând fi capabile să înmagazineze cantități importante de apă precum și să permită mișcarea acestora prin ele. ele pot fi mărginite de un strat semi-impermeabil numit acvitard sau de un strat impermeabil denumit acvifug. Sunt uneori denumite și acvifere freatice sau pânze freatice datorită faptului că limita lor superioară este tocmai suprafața freatică. În cele mai multe cazuri acviferul aflat la adâncimea cea mai mică este cel liber, neavând un acvitard sau un
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]