27,540 matches
-
că în școlile triviale să se predea în limba germană. Aceste școli trebuiau să pregătească, între altele viitori subofițeri și funcționari ai districtului. Însă după 1852, ca urmare a noii politici imperiale, școlile triviale au trecut în subordinea ordinariatelor confesionale, îmbrăcând un caracter confesional (greco-catolic). La ideea împăratului Iosif al II-lea se înființează la Năsăud „Institutul Militar” (Militär-Erziehungshaus), un „Institut de creștere (educație) militar”, una din cele mai specifice instituții ale unui district militar. Prin hotărârea din 23 februarie 1782
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
nu există în zonă. La actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
sculptate, candele, icoane, un analog rotativ pentru strana cântăreților. S-au achiziționat două sobe, un radiator cu halogen, un aspirator și s-a acoperit podeaua cu mochetă. Astfel , la 100 de ani de la edificare, biserica cea mare din drum a îmbrăcat straie noi, de praznic, revenind la viață prin mila Domnului și râvna iubitorilor de sfântă frumusețe, strălucind ziua în lumina amiezei, iar noaptea, revelându-se luminată feeric de două puternice proiectoare care-o fac vizibilă din depărtare. A luat naștere
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
refuze băiatul care o invită la joc; dacă totuși se întâmplă acest lucru, băiatul are dreptul s-o pedepsească punându-i o mătură în mână, ori înțelegându-se cu ceilalți feciori să n-o mai joace. La „hidede” se mergea îmbrăcat în costumul popular de sărbătoare ce se compunea la fete din poale cu ciur și spăcel cu pene și ,spărgi” (tivuri încrețite), zadie și labreu ori cojoc înfundat (fără mâneci, scurt, neîncheiat în față, cu mărgele aplicate și cusut cu
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
se păstreze ombilicul după cădere pentru a lecui copilul în cazul în care acesta se îmbolnăvește. Femeie care au fete îl vor folosi mai târziu în unele practici magice. Prima cămașă cu care stă îmbrăcat copilul se păstrează pentru a îmbrăca și pe următorii frați ai acestuia ca atunci când vor fi mari toți să trăiasca în bună înțelegere. Se crede că învelind copilul cât e mic în scutece colorate îl vor lătra câinii când va fi mare. (Ileana Copil). Pentru a
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
este vorba de o meserie bărbătească, sau de către mama dacă e una femeiască (Ana Bulzan). Se face la o săptămână-două după naștere. Nașa și cineva dintre rudele apropiate ale copilului îl duc la biserica cea mai apropiată după ce l-au îmbrăcat cu hainele duse în dar de către nașă. Nașii copilului pot fi orice persoane care nu au „fost în dragoste” cu vreunul dintre părinți acestuia. De obicei sunt chemați în acest scop nașii de cununie ai părinților, care se aleg tot
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
le trece supărarea și îi cheamă acasă. Cu această ocazie fac un ospăț cu rudele și nașii, iar unii fac chiar nuntă care se reduce însă la o petrecere cu masă și muzică, iar tânăra mireasă nu se va mai îmbrăca mireasă. Rolul „grăitorului” la o asemenea petrecere este doar de a strânge „cinstea”(darul) la sfârșit. Feciorul deduce din primele vizite pe care le face la casa fetei, singur ori însoțit de prieteni, dacă va fi acceptat sau nu de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
ușă. De acolo se întoarce spunând că-i mai trebuie un pic de arvună, „să știe după ce umblă”. Celălalt grăitor îi mai plătește o dată la fel. Grăitorul miresei aduce prima dată o „moimă”, o persoană oarecare, deghizată cu haine zdrențuite, îmbrăcate pe dos. Dacă este bărbat, va purta pe cap un batic - „o cârpă” - legat anapoda. Grăitorul le arată moima și-i întreabă dacă este ,crăiasa” căutată. Celălalt grăitor răspunde: „Păntru noi îi bunî/ Gândești că-i ciumî/ Păntru tânăru nost
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
este ,crăiasa” căutată. Celălalt grăitor răspunde: „Păntru noi îi bunî/ Gândești că-i ciumî/ Păntru tânăru nost, coatî alta”. Grăitorul miresei le promite să mai caute, pentru o nouă plată, la fel ca prima oară. De data aceasta aduce fata îmbrăcată în haine de sărbătoare. Ea se așază pe locul liber, lângă tânăr. Toți le urează noroc celor doi. După câteva discuții pregătitoare, grăitorul băiatului îl întreabă pe tatăl fetei ce zestre îi dă acesteia. Tatăl îi răspunde. E rândul celuilalt
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cont să nu se potrivească în post. In acest interval este bine ca tinerii să se păzească, ca nu cumva să-i despartă cineva. In acest scop vor purta la ei boabe de grâu de primăvară, argint viu și vor îmbrăca pe dedesubt o haină întoarsă pe dos. Nașii se aleg din timp, dintre oamenii de frunte ai satului, ori rămân nașii de familie când este posibil. Ei participă și la „târg” și la ,pă videre” și sunt socotiți părinți ai
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
de un băiat care are amândoi părinții, numit lăzlăuș. Acesta îl joacă în timp ce se merge după mireasă și se înapoiază la casa mirelui, unde de obicei are loc nunta. In ziua precedentă mireasa se îmbăiază, se cuminecă. Dimineața mireasa este îmbrăcată de către o femeie pricepută, ajutată de prietenele fetei. Portul vechi al miresei se compunea din poale, spăcel și zadie albă. Pe cap purta o coroniță frumos împodobită. Când e gata îmbrăcată, mireasa iese în prag se uită spre soare și
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
lor își caută „crăiasa” și cred că se află în această casă. Grăitorul miresei le spune că n-a văzut-o și că o fi la altă casă. Ii mai întreabă cum arată crăiasa. Grăitorul mirelui le răspunde că este îmbrăcată în alb, și-i mândră tare ca soarele când răsare. El roagă să fie lăsat înăuntru ca s-o caute, că va plăti bine. In acest moment scoate sticla cu țuică împodobită frumos și o schimbă cu cea a grăitorului
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
înțeleg, lăsându-i să intre, dar și de data aceasta li se aduce o moimă, ca la „cuscrit”. Acum însă nuntașii mirelui o huiduiesc și chiar o lovesc în glumă, de obicei din această cauză moima este acum un bărbat îmbrăcat într-o ,bitușe”. După ce grăitorul miresei își ia de mai multe ori plata din sticlă, aduce mireasa. Mirele o recunoaște și o așează în partea dreaptă a mirelui. Cei doi sunt încadrați de nași și de părinți. Mireasa își ia
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
nu se pieptene că le amorțește capul. Se acoperă oglinda cu ceva ca nimeni să nu se vadă în ea.(Ana Marc) De obicei în sat există un om sărac care spală morții; îi spală pe tot corpul și îi îmbracă cu hainele cele mai bune, uneori chiar cu hainele de cununie. Dacă mor fete nemăritate, acestea vor fi înmormântate cu haine de mireasă. Mortul se așează de către vecinii care îi sunt rude în sicriu - „cupârșeu” de brad, în care s-
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
nu mănâncă produse de origine animală, zicând că nu mănâncă de dulce. Copiii pregătesc umblatul cu capra sau cu steaua. Cei până la 13 ani merg cu steaua, iar cu capra cei între 13-16 ani. „Stelarii” sunt grupuri de 3-4 băieți, îmbrăcați în alb, purtând pe cap comănace colorate, cu forme diferite, în funcție de rolul fiecăruia. In mâini au săbii sau bâte împodobite cu panglici și zurgălăi. Unul dintre ei duce o stea mare, făcută din lemn și împodobită, fixată pe un băț
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
auzit despre un locuitor mai îndrăzneț, care cu mulți ani în urmă a văzut o astfel de flacără. A înfipt un cuțit în pământ până la plăsele și a pornit spre locul respectiv. Acolo a dat peste un om foarte solid, îmbrăcat cu o „bitușe”, așezat pe o piatră lângă groapa unde se aflau banii. „Paznicul” l-a întrebat ce caută și i-a spus să-și caute de drum. Locuitorului i s-a tăiat graiul, nemaiputând vorbi, nici face vreun gest
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
populațională, cu o creștere spectaculoasă a populației tinere coroborată cu eradicarea practică a neștiinței de carte în rândul aceleeași categorii de populație. Evoluție populație - 1912 Nevoia de pământ și justiție socială a fost permanent un motiv de nemulțumire care a îmbrăcat diferite forme, de la manifestele îndemnând la revoltă lipite de tinerii Gheorghe Mocanu și Radu Mânecă la 1906 până la începutul de răscoală din martie 1907, înăbușit rapid de intervenția energică a armatei. Teritoriul comunei avea să fie câmp de bătălie în
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Branului, a Făgărașului și a Sibiului erau denumite „mocănești”. În activitatea de zi cu zi nu se mai păstrează portul tradițional, mocănesc și ceangăiesc, acestea mai putând fi văzute numai cu ocazia anumitor sărbători, când atât tinerii cât și bătrânii îmbracă hainele tradiționale. Această abandonare a portului local (mocănesc) se datorează faptului că încă din perioada Primului Război Mondial, o parte dintre locuitorii satului au plecat în țară, adică în vechiul Regat, unde s-au îndeletnicit cu diferite munci: birjari în București, căruțași
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
căruțași pe dubițele de pâine, iar o parte dintre ei se duceau ca baci și ciobani la turmele de oi din Dobrogea și Muntenia, unde prin forța împrejurărilor au abandonat portul mocănesc care reclama mai multă îngrijire și astfel au îmbrăcat costume din stofe de diferite culori, închise. Cele două etnii care trăiesc și se împacă bine de sute de ani, români și maghiari, au reprezentative în momentul de față, dintre dansurile populare, călușarul și boricza. De când căminul cultural nu mai
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
zona Branului, a Făgărașului și a Sibiului erau denumite „mocănești”. În activitatea de zi cu zi nu se mai păstrează portul tradițional, mocănesc și ceangăiesc, acestea pot fi văzute numai cu ocazia anumitor sărbători, când atât tinerii cât și bătrânii îmbracă hainele tradiționale Cele două etnii care trăiesc și se împacă bine de sute de ani, români și maghiari, au reprezentative în momentul de față, dintre dansurile populare, călușarul și boricza. Boricza este dansul specific zonei.Acest dans este practicată de
Zizin, Brașov () [Corola-website/Science/300985_a_302314]
-
și-au construit, mai ales după 1950, case noi în majoritate din chirpici sau "ceamur pe furci" dar și din cărămidă cu fundație din beton armat. Prin grija primăriei comunei Ștefan cel Mare, toate "hudițele"(ulițele) au fost pietruite și îmbrăcate cu balast stabilizat. Drumul de la DN 15 D și până în sat este asfaltat, ca și cel ce duce în satul vecin, Călugăreni. Prima catagrafie ce ne arată, cât de cât, populația acestui sat este cea realizată de trupele rusești de
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
ce o au flăcăii când un tânăr vine de aiure și le ia o fată din satul lor” . Ei se ațin și pretind vin, să bea și să le treacă ciuda,-„Damele”, în ajunul Anului Nou, flăcăii din sat, se îmbrăcau cu haine ce întruchipau diferite personaje( babă, moșneg, vornic, drac, țigan, haiduci, etc.) unii cu măști pe față, iar alții îmbrăcați frumos, care purtau coifuri cu oglinzi și canafuri colorate. Astfel echipați și cu muzică mergeau prin sat mai ales
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
scripcă și cobză și mult mai târziu apare fanfara. Cel mai longeviv om, din satul Căpușneni, a fost o femeie - Ciocan Catrina, născută în anul 1808, care a trăit până în anul, 1928(120 ani). Se zice că a venit Cuza îmbrăcat cu un suman și în apropierea schitului care era la marginea satului, a luat o căruță cu doi cai păcătoși. Cuza auzea cu urechile lui despre cum călugării, jefuiau și băteau oamenii. Când mai avea un pic până la schit, a
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
trimis doi oameni care l-au adus pe sus până la schit. Băgați-l la beci, porunci starețul. A doua zi cere călugărilor; „Ia, duceți-vă și-i dați drumul să vedem cine este ". Și Cuza Vodă lepădându-și sumanul, iese îmbrăcat în hainele de „Domn al Moldovei cu sabia la brâu”. Starețul, când vede pe cine are în față, îngenunchează implorând iertare. Nu sfinția ta! zise Cuza răspicat; biserica va fi a oamenilor acestor locuri, iar pământul va fi împărțit la
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
în mod tradițional cu agricultura și creșterea animalelor. Câțiva cetățeni dețin tractoare și mașini agricole cu care execută servicii de specialitate. Încă de la reînființare, satul nu a fost sistematizat dar în ultimii 3 ani toate ulițele au fost pietruite și îmbrăcate cu balast stabilizat prin efortul primăriei Ștefan cel Mare și cu ajutorul CJ Vaslui. Casele vechi au dispărut apărând altele noi, multe cu zidărie din cărămidă. Electrificarea satului s-a realizat în perioada 1960-1963 cu contribuția bănească majoritară a locuitorilor. Prima
Mărășeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301892_a_303221]