26,857 matches
-
au preluat guvernarea în numele lui Landulf, apărând orașul în fața bizantini. În 977, după eliberarea tatălui său, Landulf s-a raliat acestuia într-o expediție de apărare a Montecassino împotriva raidurilor contelui Bernard de Alife. La moartea lui Pandulf Cap de Fier din martie 981, marele principat longobard constituit de acesta a fost divizat: Landulf, fiul cel mare, a primit Capua, Benevento și Spoleto, iar Pandulf, cel de al doilea fiu, a obținut Salerno. Cu toate acestea, împăratul Otto al II-lea
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
păzească. În continuare, Watson relatează cititorilor povestea lui Douglas, la fel cum procedase și în romanul "Un studiu în roșu". Această poveste începe la 4 februarie 1875, într-un tren ce se apropie de regiunea minelor de cărbune și de fier din Vermissa Valley (în ), un orășel aflat la poalele munților Gilmerton. Naratorul își instruiește cititorul să se uite la un tânăr aflat în tren (""Uitați-vă bine la el, căci merită""). El poartă un revolver mare, atrăgând atenția unui alt
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
al III-lea de Benevento (totodată, si principe de Capua, ca Landulf al V-lea), din timpul căruia Pandulf fusese asociat co-principe în Capua (din 977). La moartea tatălui, Pandulf a fost însă marginalizat de către unchiul său, Pandulf Cap de Fier, care, după ce a unit formațiunile statale ale longobarzilor din sudul și centrul Italiei, a oferit Capua și Benevento fiului său mai mare Landulf al IV-lea de Benevento (sau Landulf al VI-lea de Capua) la moartea sa, în 981
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
împăratului carolingian din Occident Carol cel Gras de către nepotul său de frate Arnulf de Carintia în 887, puterea în Italia a fost asumată de către markgraful Berengar I din familia Unruochingilor, pe atunci markgraf de Friuli, care a primit Coroana de fier a regilor longobarzi din mâinile arhiepiscopului Anselm al II-lea de Milano. Arnulf, rege al francilor răsăriteni (Germaniei) a pornit în marș asupra Italiei, pentru a dobândi coroana longobardă pentru sine, drept pentru care Berengar a găsit de cuviință să
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
era o cale ferată de interes local cu ecartament îngust care a fost și prima cale ferată minieră de pe teritoriul Transilvaniei. Această cale ferată a fost construită în special pentru ușurarea transportului minereului de fier exploatat de la minele din Ghelari spre Furnalul de la Govăjdia, respectiv la Uzinele de Fier din Hunedoara. Această cale ferată era cunoscută și sub denumirile "Calea Ferată de Interes Local Hunedoara-Ghelari", "CFI Hunedoara" și "Mocănița Hunedoara" Linia avea 10 km de la
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
ecartament îngust care a fost și prima cale ferată minieră de pe teritoriul Transilvaniei. Această cale ferată a fost construită în special pentru ușurarea transportului minereului de fier exploatat de la minele din Ghelari spre Furnalul de la Govăjdia, respectiv la Uzinele de Fier din Hunedoara. Această cale ferată era cunoscută și sub denumirile "Calea Ferată de Interes Local Hunedoara-Ghelari", "CFI Hunedoara" și "Mocănița Hunedoara" Linia avea 10 km de la Hunedoara la Govăjdia și încă 6 km de la Govăjdia la stația finală din Retișoara
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
la stația finală din Retișoara. Această linie era o linie cu regim mixt de transport, adică se transportau atât călători spre și dinspre Hunedoara spre Govăjdia și Ghelari cât și minereuri de la Ghelari spre furnalul de la Govăjdia și uzinele de fier de la Hunedoara (Combinatul Siderurgic Hunedoara). Se mai transporta și calcar dolomitic de la o carieră din vecinătatea Govăjdiei spre combinatul siderurgic. Mai demult transportul minereului de exploatat de la minele din Ghelari a fost efectuat cu caii care aveau două coșuri atașate
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Govăjdiei spre combinatul siderurgic. Mai demult transportul minereului de exploatat de la minele din Ghelari a fost efectuat cu caii care aveau două coșuri atașate pe lateralele cailor, minereul a mai fost transportat și de alți transportatori angajați către uzinele de fier din zonă, în special spre rostogolul respectiv la buncărul pentru minereu al uzinei de fier de la Govăjdia, până la creșterea cererii minereului când cheltuielile cu transportul în anul 1859 au urcat de la 18,6 filleri la 53,6 filleri pe fiecare
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
fost efectuat cu caii care aveau două coșuri atașate pe lateralele cailor, minereul a mai fost transportat și de alți transportatori angajați către uzinele de fier din zonă, în special spre rostogolul respectiv la buncărul pentru minereu al uzinei de fier de la Govăjdia, până la creșterea cererii minereului când cheltuielile cu transportul în anul 1859 au urcat de la 18,6 filleri la 53,6 filleri pe fiecare suta de kile de minereu transportat. Pe seama scumpirii transportului minereului, conducerea a fost nevoită să
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
a scăzut la 7 filleri pe fiecare 100 kg transportat. În anul 1888 în locul rostogolurilor încorporate din calea ferată au fost construite două planuri înclinate (șiclăuri): unul de 140m la Nădrab, altul de 260m la Retișoara. După construcția uzinelor de fier de la Hunedoara în anul 1882, cantitatea enormă de minereu exploatat de la minele din Ghelari nu s-a putut transporta spre Hunedoara cu ajutorul mijloacelor de transport deja existente, astfel în acest scop a devenit necesar construcția unui sistem separat pentru transport
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
fi ineficient pentru asigurarea uzinei cu minereu, așa au decis construcția celui de al doilea sistem de funiculare paralel cu cel existent între Hunedoara și Ghelari. Privind greutățile și costurile ridicate pe care le pezenta transportul mangalului și minereului de fier spre două direcții, spre furnalele de la Hunedoara și la furnalul de la Govăjdia, în anul 1897 s-a hotărât schimbarea radicală a sistemului de transport. Așa s-a construit „” unde la stația finală din Retișoara ajunge minereul de fier exploatat de la
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
minereului de fier spre două direcții, spre furnalele de la Hunedoara și la furnalul de la Govăjdia, în anul 1897 s-a hotărât schimbarea radicală a sistemului de transport. Așa s-a construit „” unde la stația finală din Retișoara ajunge minereul de fier exploatat de la minele din Ghelari, deunde se transportă spre uzinele de la Govăjdia respectiv Hunedoara. Construcția Căii Ferate Miniere Ardelene a determinat și schimbarea drastică al sistemului de transport din mina centrală de la Ghelari. Așa s-a dovedit necesar ca tot
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
László” până la planul înclinat de la Retișoara s-a amenajat o cale ferată electrificată, iar calea ferată cu tracțiune animală ce lega tunelul de galeria de coastă „Kerpely” la rândul ei s-a convertit în cale ferată electrificată. Astfel minereul de fier ajuns la galeria de coastă „Kerpely” ajunge pe o cale ferată cu ecartament de 633mm, o declivitate de 0,4% care trece prin tunelul „Lukács László” ajungând la planul înclinat din valea Retișoarei, care la rândul ei i-a fost
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
ferate uzinale, și la 6,65m asupra nivelului de la gâtul furnalului nr. 4; liniile din stație au fost legate cu buncărele superioare pentru minereu unde vagoneții aduși de la Retișoara erau împinși de locomotivă și își goleau încărcătura de minereu de fier. Liniile căii ferate miniere ardelene se ramificau și spre secția pentru prăjirea minereului unde se golea minereul în silozurile respective. Tot aici se golea și calcarul. Calea ferată din stație a fost legată cu ajutorul unui pod metalic și de depozitul
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
specific exclusiv montan, cu înclinație mare, dotat cu trei tunele (cel mai lung de 747m), cu numeroase lucrări de artă, și cu poduri frumoase și spectaculoase, a schimbat semnificativ aspectul extern al uzinelor și a crescut și valoarea uzinelor de fier de la Hunedoara și de la Govăjdia. Tot atunci a atras și schimbarea dotărilor uzinelor. Calea ferată a fost construit în totalitate pe cheltuiala proprie a societății, până la începutul anului 1906 pentru costurile construirii și dotării liniei au scos 3655000 Koroane. În afară de
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
cale ferată de interes local. La 30 de ani după inaugurare, calea ferată este trecut în proprietatea trezoreriei naționale cu tot cu material rulant și în stare de funcționare. Pe calea ferată minieră sunt obligați să transporte spre Govăjdia 20000T minereu de fier anual și spre Hunedoara 180000T anual la prețul cuprins între 6 și 14 filleri pe fiecare suta de kilogram, și transportul spre Hunedoara a produselor turnate la Govăjdia (cca. 9000T anual), sau materiale spre Govăjdia la un preț de 12
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
boghiuri. Vagoanele aveau frâne pneumatice nefiind nevoie de frânar manual ca și la vagoanele vechi. Primele vagoane pentru călători erau aduse de la Budapesta, ulterior fiind înlocuite cu vagoane produse la fabrica Unio din Satu Mare. În 2001 s-au tăiat la fier vechi o parte din locomotivele cu aburi și vagoanele pentru călători și marfă. Restul s-au vândut ca atare în străinătate, păstrând doar două locomotive diesel-hidraulic și zece vagoane pentru marfă tip K. Locomotivele și vagoanele s-au folosit până în
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
reabilitarea liniei. În vara lui 2011 acest statut temporar a expirat și autoritățile locale tot nu au furnizat la timp actele necesare. În ciuda protestelor tinerilor în toamna lui 2011 depoul de locomotive și balustrăzile viaductului au căzut pradă hoților de fier vechi. Tinerii din Hunedoara continuă să lupte pentru salvarea și reabilitarea al acestui obiectiv. Astăzi a rămas însă viaductul peste valea Zlaștiului și un singur pod metalic (original din 1900) la Govăjdia, terasamentul, depoul, clădirea gării de la Hunedoara, picioarele și
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
probabil politică, dar mai degrabă un grup etnic decât un stat organizat. Străbunii israeliților erau, după limbă, semiți, înrudiți cu canaaniții și probabil amestecați cu aceștia în cursul timpului. McNutt spune, „Este mai sigur să presupunem că cândva în epoca fierului, o populație a început să se identifice drept „israeliți”, astfel separându-se cultural de canaaniți prin diferențe precum interzicerea căsătoriilor interrasiale, un accent pe istoria familiei, genealogiei și a religiei.” Așezările aveau o populație între 300 și 400 de oameni
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
arian. În 603, sub influența soției sale, el a abandonat cu totul arianismul în favoarea catolicismului și de asemenea l-a botezat și pe fiul său, Adaloald al longobarzilor. Agilulf și Theodelinda au înzestrat catedrala din Monza, acolo unde Coroana de fier a regilor longobarzi este conservată și astăzi și unde coroana lui Agilulf, dedicată Sfântului Apostol Ioan există, purtând inscripția "rex totius Italiae" (rege al întregii Italii), după cum Agilulf se autoproclamase. Domnia sa a fost marcată de încheierea războiului contra francilor, al
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
Ion Neculce scrie, din auzite: "mai mult poleită decât zugrăvită". În acest sens, enigmele sporesc odată cu cele două deshumări ale lui Ștefan cel Mare, pe vremea ocupației habsburgice, când s-a descoperit că voievodul fusese înmormântat pe 13 drugi de fier, cu capul tăiat, sprijinit pe cărămizi, și fără sicriu! Baia mai adăpostește un frumos monument istoric, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Petru Rareș, din 1532. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareș, împreună cu doamna Elena și un
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
de a-și alege singură un nou soț și, implicit, rege. Deși era catolică, ea l-a ales pe arianul, dar tolerantul Rothari. Fiul și succesorul lui Rothari, Rodoald, ultimul Harodingian și totodată ultimul arian care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi. După Rodoald, Dinastia bavareză a revenit la conducerea regatului.
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
geostaționară (castelul va rămâne în același punct față de suprafața pământului la o înălțime de 35.786 km). Comentariile lui Nikola Tesla sugerează că el ar fi putut conceput un astfel de turn. Notițele sale au fost trimise în spatele Cortinei de Fier după moartea sa. Turnul lui Țiolkovski ar fi în măsură să lanseze pe orbită obiecte fără a folosi vreo rachetă. Având în vedere că liftul poate obține o viteză orbitală treptată în timpul deplasării pe cablu, un obiect eliberat din partea de
Lift spațial () [Corola-website/Science/324400_a_325729]
-
Miron Clarke, A.C. - „"Sfârșitul copilăriei"” - Editură Teora Crichton, M. - „"Lumea pierdută"” - Editură RAO Crichton, M. - „"Terminalul uman"” - Editură Olimp Daley, B. - „"Han Solo pe Star’s End"” - Editură Elis Dickson, G.R. - „"Furtună de timp"” - Editură Nemira Dickson, G.R. - „"Lup și fier"” - Editură Nemira Egan, G. - „"Distres"” - Editură Teora Farmer, P.J. - „"Vasul miraculos"” - Editură Nemira Farmer, P.J. - „"Venus ieșind din valuri"” - Editură Nemira Frigyes, K. - „"Călătorie în Faremido - Capillaria"” - Editură Forum Gheo, R.P. - „"Valea cerului senin"” - Editură Athena Heinlein, R.A. - „"Luna e
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
Zeul Ahura Mazda plutește deasupra, binecuvântându-l pe rege. Un personaj pare să fi fost adăugat după celelalte, ca și, lucru destul de curios, barba lui Darius, care este un bloc de piatră independent, fixat cu știfturi și cu sârmă de fier. O traducere în aramaică a inscripției face parte din papirusurile aramaice de la Elephantina. O altă traducere în aramaică a fost găsită la Sakkarah/Saqqarah în Egipt, iar versiuni akkadiene au fost găsite în Babilon. Prima mențiune istorică a inscripției a
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]