26,912 matches
-
tradiția, în 2003, a fost sărbătorită aniversarea de 50 de ani a trupei. În prima jumătate a anilor ʼ90, trupa a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate după care a urmat o perioadă de regres temporar. În perioada 1987-2000, în fruntea trupei se află Parászka Miklós. Această perioadă este marcată de două evenimente majore: schimbarea numelui trupei (din 1993 este înregistrată ca ) și înființarea Fundației Proscenium. În 2001 conducerea artistică a trupei este preluată de Lőrincz Ágnes care rămâne director artistic
Trupa Harag György () [Corola-website/Science/329569_a_330898]
-
Lőrincz Ágnes predă conducerea trupei lui Czintos József sub al cărui directorat (2006-2009) numărul abonamentelor vândute continuă să crească. În 2009 conducerea trupei este preluată de către tânărul regizor reputat Keresztes Attila (fost director artistic adjunct la Cluj). Acesta rămâne în fruntea trupei până în anul 2012. În acesți ani, mai mult sau mai puțim conflictuali, trupa cunoaște o nouă perioadă de prosperitate: creșterea permanentă a numărului de abonamente, creșterea numărului premierelor pe stagiune și o nominalizare la premiul UNITER al spectacolului "Trei
Trupa Harag György () [Corola-website/Science/329569_a_330898]
-
asediului asupra Plevnei (august-noiembrie 1877), precum și a asediului orașelor fortificate Vidin și Belogradcik, operație condusă exclusiv. De-a lungul campaniei din 1977-1878, conducerea Marelui Cartier General a fost schimbată de mai multe ori. Astfel, la 2/14 septembrie 1877, în fruntea Statului Major General român era numit colonelul Constantin Barozzi. Începând cu 7/19 decembrie conducerea Armatei de Operații este restructurată din nou: generalul Alexandru Cernat fiind numit comandant al trupelor din zona de operații, în noua sa calitate de șef
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
Samovit, Cervenibeg, Plevna, Zimnicea. Comandant general al Armatei de Operații a fost numit prințul moștenitor Ferdinand, iar șef al Marelui Cartier General - generalul de divizie Alexandru Averescu. Prin Înaltul Decret nr. 5141 din 30 iulie/12 august 1913, armata, în frunte cu Marele Cartier General, era demobilizată, începând cu 31 iulie/13 august 1913. General de divizie Alexandru Averescu - "23 iunie - 30 iulie 1913" General de divizie Vasile Zottu - "15 august - 25 octombrie 1916" Generalul de divizie Vasile Zottu a fost
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
a fi numit șef al Marelui Cartier General, încredințându-i din acel moment și până la sfârșitul războiului comanda efectivă a operațiunilor militare ale Armatei Române. Cu excepția generalului Alexandru Averescu, care și‑a exprimat nemulțumirea față de numirea generalului Constantin Prezan în fruntea Marelui Cartier General, considerând-ul un „"un ofițer merituos în arma geniului, dar care nu a servit măcar o zi în Statul Major"”, decizia regelui Ferdinand s-a bucurat de o apreciere aproape unanimă, atât în rândul armatei și a
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Chișinău își începe istoria pe 10 octombrie 1920, atunci când primul teatru stabil de expresie română în Basarabia a fost înființat din inițiativa unui grup de fruntași ai vieții publice locale de epocă în frunte cu Sergiu T. Niță, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ștefan Ciobanu, membru al academiei Române, scriitorii: Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici și regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu. Denumirea legată de numele lui Mihai Eminescu îi este oferită din
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
fost închis la Kerak, la est de Iordan.In Egipt a continuat instabilitatea pricinuita de confruntări între diversele grupări de mameluci. Profitând de aceasta, Barkuk a evadat, a adunat o oaste de cerchezi și de beduini arabi beduini, și în fruntea ei a revenit la putere la Cairo în februarie 1390. El a schimbat apoi pe toți guvernatorii și funcționării superiori din sultanat. Principalul conducător al rebelilor, Mintash, a fost urmărit și ucis. În anii 1393-1394 primejdia unei invazii din partea turco-mongolilor
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
Barkuk a poruncit execuția solilor lui Timur Lenk, care veniseră să-i ceară supunere. În consecință, Barkuk a înjghebat alianțe contra lui Timur, cu Imperiul Otoman, cu Hoarda de Aur și cu principatul Sivas. În 1395 Barkuk a plecat în fruntea unei oști în Siria, în așteptarea atacului mongol. Numai că Timur a trebuit să revină în India și mamelucii obținură un răgaz de câțiva ani. Timur Lenk fu în acest răstimp ocupat în campanii militare în Transcaucazia, Rusia și India
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
40 de avioane și a fost activă pe aerodromurile de la Băneasa, Clinceni, Giulești, Otopeni și Popești-Leordeni din jurul Bucureștiului, precum și a altor orașe cum ar fi Alexandria, Cluj și Iași. ARPA a fost înființată în 1926 la inițiativa unui comitet în frunte cu col. Gheorghe Rujinschi. În scopul atragerii de fonduri asociația a publicat articole în revista "România Aeriană", a organizat conferințe, expoziții, serbări, mitinguri aviatice și concursuri dotate cu cupe aviatice ("Cupa „M. Zorileanu”, Cupa „V. Craiu”"), zboruri de agrement cu
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
se aflau într-o stare jalnică, și construirea Noii Atlantide. Între timp, atlanții descoperă că insula era deja colonizată de greci, care, văzând că ei se închină titanilor, i-au atacat considerând venerarea lor ca o blasfemie. Kastor, aflat în fruntea armetei Noii Atlantide, îi atacă pe greci și le distruge colonia, insula rămânând a lor. Kastor îl întreabă pe Krios de ce au fost atacați de greci, iar Krios îi răspunde spunândui că zeii olimpieni erau geloși pe noii zei ai
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
distruge colonia, insula rămânând a lor. Kastor îl întreabă pe Krios de ce au fost atacați de greci, iar Krios îi răspunde spunândui că zeii olimpieni erau geloși pe noii zei ai atlanților. Curând, atlanții află că generalul Melagius, aflat în frunte unei armate grecești, pregătea un mare atac împotriva Noii Atlantide. Pentru a opri atacul, Krios îi ordonă lui Kastor și trupelor sale să atace orașul Sikyos, unde se afla generalul, pe care Kastor îl ucide, dar nu reușește să cucerească
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
לָה", în arabă "العفولة") este un oraș din nordul Israelului, situat în Galileea. A fost înființat în 1925, în perioada de repopulare evreiască a Văii Izreel. Orașul este situat pe terenurile achiziționate de către Fondul funciar sionist- american în frunte cu Iehoșua Hankin. Hankin, împreună cu alți evrei care au venit din Rusia, au reușit cu prețuri foarte rezonabile să cumpere teren de la administrația britanică, în regiunea Izreel. Într-o zonă umedă, nu prea potrivită pentru viața umană, treptat, au început
Afula () [Corola-website/Science/329760_a_331089]
-
pentru orice în viață.” Finn este fundașul echipei de fotbal a liceului care riscă să fie luat peste picior de prieteni și colegi și se înscrie în clubul de artă al liceului. El este un tip popular care este în fruntea ierarhiei sociale, iar când este forțat să se alăture clubului de către profesorul de spaniolă, acesta descoperă că iubește să cânte. Serialul în surprinde pe acesta într-o luptă, atât pentru a rămâne în clubul Glee cât și să își păstreze
Cory Monteith () [Corola-website/Science/329774_a_331103]
-
reală, Thomas Covenant este devastat de pierderea Elenei, deși încă mai crede că experiența trăită în Tărâm a fost doar un vis. Chinuit de acest paradox, își neglijează condiția fizică: nu mai ia medicamente și nu-și tratează rana de la frunte, permițând leprei sale să devină din nou activă. Amenințat cu alungarea din regiune de către cetățenii care se tem de boala sa, Covenant salvează o fată mușcată de un șarpe cu clopoței, dar este mușcat la rândul său. Între timp, pe
Puterea salvatoare () [Corola-website/Science/329858_a_331187]
-
conducerea proaspetei Orchestre de muzică populară a Radiofuziunii Române, având drept obiectiv înregistrările și concertele în direct. Dacă la Ansamblul „Ciocârlia” a lucrat cu un număr restrâns de soliști, la Orchestra Radio a colaborat cu artiști din întreaga țară, în fruntea cărora se situează înregistrările și discurile cu Maria Tănase. Foarte puțini știu că orchestra lui Predescu este ca fundal sonor la o serie de cântece, de mare popularitate ca „Bun îi vinul ghiurghiuliu”, „Butelcuța mea”, „Mărie și Mărioară”. Sub bagheta
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
și Itzhak Shamir au izbutit să fugă din arest. Ei au ajuns în casa lui Yerahmiel Aharonson (zis Elisha), unde s-au deghizat în straie noi și s-au ascuns în centrul țării. Împreună cu membrii organizației aflați în libertate, în frunte cu Yehoshua Cohen, Shamir și Giladi au trecut la munca de reorganizare a rețelei. După mărturia lui Nathan Yalin Mor și a altor membri ai mișcării,începând din primăvara anului 1943 Giladi a intrat în conflicte ascuțite de ego și
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
î.Hr. în timpul domniei regelui Iudeei, Irod cel Mare. În Talmud, în "Seder Kodashim" din Mishna, tractatul "Midot", se află o descriere a celui de-al Doilea Templu. La circa 70 ani după distrugerea Primului Templu, repatriați evrei din Babilon în frunte cu Zorobabel (Zerubavel), descendent al regelui David, și marele preot Iosua (Yehoshua ben Yehotzedek) au reconstruit Templul, într-o versiune, în acea vreme, mai modestă, fără fastul clădirii din vremea regilor din casa lui David și Solomon. Ei au avut
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
surprinse de scara revoltei spontane ca și autoritățile ruse; forțele PPS din Łódź constau din 10 membri regulați și înarmați ai PPS și câteva zeci de muncitori cu statut semioficial de membru. Un grup mai mare trimis de la Varșovia în frunte cu Walery Sławek nu a ajuns la timp pentru a prelua conducerea sau pentru a influența revolta; în cele din urmă, protestul a fost unul anarhic și violent împotriva guvernului rus. Tensiunile au continuat să crească, și în seara de
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
au fost ridicate mai multe monumente. Unul din ele este Monumentul acțiunii revoluționare din Lodz, proiectat de Kazimierz Karpiński și dezvelit la data de 22 iunie 1975 într-o ceremonie la care au luat parte membrii ai Politburo-ului polonez, în frunte cu președintele Consiliului Central al Sindicatelor Wladyslaw Kruczek și Jerzy Lorens, primarul Łódźului la acea vreme. La începutul fiecărui an, dar și de Ziua Muncii, au loc festivități comemorative în onoarea muncitorilor polonezi care au murit în timpul insurecției. Un alt
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
regelui Gnupa la Hedeby, în 934. După moartea lui Carol cel Mare din 814, saxonii nordalbingieni au fost iertați, iar pământurile le-au fost restituite de la obodriți. Potrivit unora dintre surse, împăratul intenționase să întemeieze o dioceză de Nordalbingia, în frunte cu preotul Heridag. Planul a fost abandonat după moartea lui Heridag, iar regiunea a fost atribuită diocezei de Bremen și Verden în timpul împăratului Ludovic Piosul, când Ansgar a fost numit arhiepiscop de Hamburg în 831.
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
mondial ai Școlii de Film de la Łódź se numără reprezentanți de seamă ai cinematografiei mondiale cum ar fi Roman Polanski ("Nóz w wodzie" (1962), "Copilul lui Rosemary" (1968), "Căutare disperată" (1988) și "Pianistul" (2002)) sau Krzysztof Zanussi (un regizor de frunte al așa-zisei cinematografii de anxietate morală din anii 1970). Filmele lui Andrzej Wajda oferă analize pătrunzătoare ale elementului universal bazat pe experiența poloneză - lupta de menținere a demnității în cele mai grele circumstanțe. Filmele sale sunt definite de mai
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
a rebelilor, care mai includea pe principele Robert al II-lea de Capua, contele Rainulf al II-lea de Alife, Grimoald de Bari, Godefroi de Andria și Roger de Ariano. În primăvarea anului 1129, Roger a pătruns în peninsulă în fruntea unei puternice armate pentru a pretinde Apulia după moartea lui ducelui Guillaume din 1127. Mulți dintre principi i s-au supus, însă în vara lui 1131, atunci când Roger s-a retras, Grimoald și Tancred s-au revoltat imediat și au
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
fi avut în intenție să devină principalul protector al papalității, după modelul antecesorilor săi. Cu toate acestea, sănătatea sa era fragedă și în curând a căzut bolnav. În cele din urmă coaliția a început negocierilor odată cu sosirea lui Roger în fruntea unei armate. Honoriu chiar a reușit să negocieze cu succes independența Capuei. În 1129 însă, Robert a cedat suzeranitatea în favoarea ducelui de Apulia și, în anul următor (la 25 decembrie 1130) cronicarul Falco de Benevento considera că, din poziția de
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
dat un ultimatum, potrivit căruia, dacă dorea să își păstreze titlul, trebuia să se supună lui Roger. După moartea soției lui Roger, Elvira de Castilia, și veștile false asupra morții regelui Siciliei, Robert a ajuns la Napoli dinspre Pisa în fruntea a 8000 de oameni. El a fost întâmpinat de către Rainulf de Alife și de ducele Sergiu, atunci când Roger a sosit în iunie 1135, oferindu-i din nou lui Robert posibilitatea de a-și păstra titlul. Roger l-a impus pe
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
însițit de o legație papală, Robert a plecat în Germania pentru a stărui pentru ajutorul din partea împăratului. În vara anului 1137, împăratul a venit în Italia alături de papa Inocențiu al II-lea, cu ducele Henric "cel Mândru", de Bavaria, în fruntea unei puternice forțe armate. Forțele coalizate au capturat Benevento, Bari și însăși Capua, instalându-l pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia și pe Robert în Capua. Însă atunci când împăratul a părăsit Italia, Roger a prădat încă o dată Capua
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]