26,817 matches
-
pe un ton atît de familiar stătuse tot timpul în preajma lor, dar nimic din înfățișarea lui nu vădea rangul deosebit pe care-l ocupa la bordul vasului. Avea o față neobișnuit de rotundă, însă gravă și era îmbrăcat într-o haină sau mai degraba o bluză de lînă albastră, dar cam decolorată și în niște pantaloni peticiți. Pînă atunci, atenția îi fusese împărțită între cavila de matisit pe care-o ținea într-o mînă și cutia cu pastile pe care-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
brusc în picioare, își întinse brațele, căscă puțin, apoi, sărind la prova ambarcațiunii sale suspendate, își apucă harponul și se declară gata de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci, o parte din întortochiatele desene tatuate pe trupul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e ancorată pe undeva? dacă da, se leagănă la capătul unui cablu neobișnuit de lung. Hai, ciocnește și nodul ăla, ca să isprăvim odată! După acostare, coborîrea pe punte e lucrul cel mai plăcut. Fii bun și dă-mi jos poalele hainei. Mulțumesc. Lumea-și bate joc de poalele lungi, Flask, dar eu unul, socot că pe timp de furtună, în larg, trebui să porți numai haine lungi. Hainele astea care se subțiază în jos sînt bune ca șanțuri de scurgere a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coborîrea pe punte e lucrul cel mai plăcut. Fii bun și dă-mi jos poalele hainei. Mulțumesc. Lumea-și bate joc de poalele lungi, Flask, dar eu unul, socot că pe timp de furtună, în larg, trebui să porți numai haine lungi. Hainele astea care se subțiază în jos sînt bune ca șanțuri de scurgere a apei. La fel și pălăriile în trei colțuri: colțurile servesc drept streșini, Flask. Mie nu-mi mai trebuie vestoane și mantale ceruite, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
punte e lucrul cel mai plăcut. Fii bun și dă-mi jos poalele hainei. Mulțumesc. Lumea-și bate joc de poalele lungi, Flask, dar eu unul, socot că pe timp de furtună, în larg, trebui să porți numai haine lungi. Hainele astea care se subțiază în jos sînt bune ca șanțuri de scurgere a apei. La fel și pălăriile în trei colțuri: colțurile servesc drept streșini, Flask. Mie nu-mi mai trebuie vestoane și mantale ceruite, aș vrea să îmbrac o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrea să-și vîre capul în ea. Degeaba mi-am dat eu atîta osteneală cu sicriul ăsta? Iar acum, poftim, cică să fac un colac de salvare din el! E ca și cum mi s-ar porunci să întorc pe dos o haină veche, lăsînd-o cu căptușeala afară! Nu-mi place cîrpăceala asta, nu-mi place de fel, e o treabă înjositoare, nu-i de rangul meu. Cîrpăcelile să le facă, dacă vor, cîrpacii! Noi sîntem mai vrednici decît ei. Mie-mi place
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e așezat pe două coșuri cu saule, între tejghea și bocaportul deschis; dulgherul îi ștemuiește crăpăturile; fuiorul de cîlț se desfășoară încet dintr-un fus mare, ascuns în buzunarul de la piept al hainei dulgherului. - Ahab urcă încet scara cabinei și-l aude pe Pip în urma lui. Ă înapoi, băiete, mă întorc îndată la tine. S-a dus... Nici măcar mîna mea nu mă ascultă mai prompt decît băiețașul acesta. Dar ce-i aici? Naosul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noastre: voia ca aceasta să i se alăture pentru ca, navigînd amîndouă paralel, la o distanță de patru-cinci mile una de alta, să cuprindă un orizont dublu în cercetările lor. Ă Pun prinsoare că unul din oamenii din ambarcațiunea aia purta hainele de duminică ale căpitanului, îi spuse în șoaptă Stubb lui Flask. Poate că și ceasul lui de mînă. De-aia se arată atît nerăbdător să găsească ambarcațiunea. Cine a mai auzit ca două baleniere cinstite să se ducă după o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nerăbdător să găsească ambarcațiunea. Cine a mai auzit ca două baleniere cinstite să se ducă după o ambarcațiune dispărută, în toiul sezonului de vînătoare? Ia uită-te, Flask, ce palid e tipul! Palid pînă-n albul ochilor! Nu, nu cred că hainele, ci altceva trebuie să fie la mijloc... Ă Propriul meu fecior se află în ambarcațiunea aceea! gemu căpitanul. Pentru numele lui Dumnezeu, te rog, te conjur! adăugă el, adresîndu-se lui Ahab, care îi ascultase cu destulă răceală rugămintea, închiriază-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altă cale, închiriază-mi-o, te rog, numai pentru patruzeci și opt de ore, nu mai mult! Te rog... trebuie... trebuie să faci asta! Ă Feciorul lui! exclamă Stubb. Așadar, despre fiu-său e vorba! Retrag ce am spus în legătură cu hainele și cu ceasul... Ce zice Ahab? A, trebuie să-l salvăm pe băiatul acela! Ă S-a înecat împreună cu toți ceilalți, ieri noapte, murmură bătrînul de pe insula Man, care stătea în spatele celor doi secunzi. Am auzit - ați auzit cu toții gemetele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rîu adînc. Ă Oameni de pe catarge! Toată lumea la apel! Izbind în puntea teugii cu vîrfurile a trei drugi legați laolaltă, Daggoo îi trezi pe marinari, care crezură că aud trîmbițele Judecății de Apoi, atît de grabnic își făcură apariția, cu hainele-n mîini. Ă Ce vedeți? strigă Ahab către oamenii de pe catarge, dîndu-și capul pe spate. Ă Nimic, domnule căpitan! răspunseră ei într-un glas. Ă înălțați zburătorii și bonetele de jos și de sus, în ambele borduri! strigă Ahab. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai dori să ciocnesc un pahar cu voi, dacă ați binevoi să-mi întindeți unul! O, tu, balenă nemiloasă, în curînd o să ai de înghițit din belșug! De ce nu fugi, Ahab? Cît despre mine, ia să-mi scot cizmele și haina - Stubb vrea să moară în nădragi! O moarte jilavă și cam prea sărată... Cireșe, cireșe aș vrea! O, Flask, ce n-ar da Stubb pentru o cireașă roșie, înainte de a muri! Ă Cireșe! Ce n-aș da să fim acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-P. Hasdeu. Vezi și articolul E. Dvoicenko Alexandru Hasdeu și literatura română populară, în "Revista istorică", XXII, 1936, nr. 1-3. Din întîmplare mă primblu într-o zi printr-un iarmaroc și, deodată, mă cred în altă lume. Văd oameni și haine ce nu văzusem în orașe; aud o limbă armonioasă, pitorească și cu totul străină de jargonul cărților. De unde eram la îndoială dacă românii sunt o nație sau o colonie cosmopolită modernă, un soi de Algerie franco-italiano-grecească, încep a întrevedea adevărul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și să-și deie seamă de aceea ce ne trebuia. Că ei n-au greșit deloc nu se poate spune, căci nimic în lume nu poate fi perfect. Era nu numai fatal, dar chiar necesar ca țările române să lepede haina turco-fanariotă și să se organizeze europenește; ca românii să-și îmbogățească limba cu cuvinte noi, corespunzătoare cu lucrurile și ideile noi introduse; ca în locul obiceiurilor fanariote să se introducă obiceiuri europene; ca românii să producă și ei o literatură cultă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței, care, firește, i-l primește la moment. Dar să stăruim puțin asupra personajelor și scenelor. Pitarul Enache Damian, "de 55 ani; poartă haine largi: antereu, brâu și căciulă brumărie", trăiește la moșia sa din Moldova. Pitarul Enache Damian e un produs nealterat, ori foarte puțin alterat al solului românesc. E un boiernaș de modă veche, care-și îngrijește de moșie, e, la urma
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
într-un stil ridicol de incoerent și într-o limbă ridicol de împestrițată, umplu paginile cele mai frumoase ale lui Caragiale. Citiți, de pildă, minunata O lacună... Prostia aceasta, lipsa de cultură, mahalagismul aces-ta, Caragiale ni le arată și sub haina bogăției. În Five o'clock, barbaria și vulgaritatea unor mahalagioaice ordinare se desfășură într-un palat luxos, plin de obiecte de artă scumpe. Mai mult decât oricare alta, această schiță ne arată cât e de ușor să-ți asimilezi partea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Cristea-Enache, „De câte ori am vrut să fiu «realist», nu m-am simțit în largul meu cum m-am simțit în parabole” (interviu cu Octavian Paler), ALA, 2002, 614; Simion, Genurile, 66-72; Alex. Ștefănescu, „Certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli ca niște haine mâncate de molii” (interviu cu Octavian Paler), RL, 2003, 4; Grigore Scarlat, Vlaga morală, VR, 2003, 3-4; Constantin Coroiu, Imposibila demolare, ALA, 2003, 679; Dicț. analitic, IV, 386-388; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 153-155; Lidia Ciocoiu, Poetica imaginarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
fost în măsură să evalueze literatura patristică apuseană și viața bisericească de la Nola, mai ales că Paulin era unul dintre cei mai culți oameni ai vremii sale, numărându-se între elevii lui Ausoniu și între prietenii Sfântului Ambrozie. Nola îmbrăca haină de sărbătoare în fiecare an, în ziua de prăznuire a Sfântului Felix și adăpostea mulțime multă de pelerini veniți de pretutindeni. Deci, Sfântul Niceta avea putința să împărtășească celor cu care venea în contact multe învățături interesante din bogata sa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este deposedat de toate bunurile în așa fel încât să fie coborât până la nivelul de sărăcie al lui Hristos și al obștii fraților. Dacă în perioada de încercare, novicele dovedea stăruință în supunere, abia atunci era acceptat și îmbrăcat în haina călugărească. În caz contrar, el era alungat restituindu-i-se bunurile luate. Pentru o bună îndrumare pe calea călugăriei, novicele era încredințat, pe o perioadă de un an, unui bătrân alături de care se ocupa de primirea oaspeților și a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
însumând 19 capitole, critică duhul sau patima slavei deșarte sau zadarnice care este un dușman cu multe chipuri și foarte subtil, astfel că abia poate fi identificat, însă nu ocolit. Sfântul Cassian arată că duhul slavei deșarte se deghizează sub haina virtuților și revine la atac în altă formă, pe când atacul celorlalte duhuri e mai clar și riposta are urmări. Ea rănește ,,pe ostașul lui Hristos și în ținută și în înfățișare, în mers, în glas, în lucrare, în veghe, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și ce e și mai eclatant sunt semnele evidente de evlavie și de încredere în har, care-i străbat de la un capăt la altul întreaga lucrare. În Așezăminte mănăstirești XII, Cassian se adresează mai ales celor ce au îmbrăcat deja haina monahală și sunt astfel angajați în lupta pentru atingerea desăvârșirii. El nu-i include pe aceia care s-ar putea ca niciodată să nu fi luat o hotărâre privitoare la viața monahală sau chiar pentru Hristos. Având în vedere că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să-l fi socotit pe Dionisie un om cu totul ales”. Un alt cercetător, Don Ambrosius Amelli aduce elogii personalității marcante a monahului dobrogean: „Dacă mi s-ar cere părerea despre Dionisie Smeritul, eu sunt convins că sub numele și haina lui modestă se ascundea un mare geniu, expert în aproape toate științele; unul dintre acei oameni pe care obișnuim să-i numim «biblioteci vii» sau «ambulante»; de aceea nu fără temei a afirmat Cassiodorus despre el: «tot ce putea căuta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
merg pe același drum al binelui și practică aceeași virtute. Dragostea de muncă, ascultarea, răbdarea, smerenia, bunătatea și dragostea reprezintă temeliile desăvârșirii. b. Contribuția lui Dionisie cel Smerit la dezvoltarea literaturii patristice După remarca lui Ambrosius Amelli, „sub numele și haina cea smerită a lui Dionisie se ascunde un mare geniu, expert în aproape toate științele; unul din acei bărbați pe care obișnuim a-i chema biblioteci vii sau ambulante.” Foarte bun cunoscător al Sfintei Scripturi, neîntrecut în mânuirea limbilor greacă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latinitatea neamului. Fabulele lui Esop l-au interesat pentru că ofereau nu numai învățături morale cu valabilitate general umană, ci și posibilitatea exprimării voalate a unor idei politice. Mai mult decât la Nicolae Oțelea cu trei decenii înainte, textele dobândesc o haină adaptată realităților autohtone, ceea ce le dă aspectul unor prelucrări. Ț. amplifică morala, trecând în ea ecouri ale frământărilor timpului: disputele teologice sterile sunt puse față în față cu necesitatea armoniei între popoare (Șoarecii și clopotele), unirea provinciilor românești într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
incluzând sursă, furnizorii și destinația acestora. 5. Centrele de import autorizate trebuie să fie curățate și dezinfectate cu regularitate, în conformitate cu programul descris la pct. 3 de mai sus. 6. Pot intra în centre de import autorizate și trebuie să poarte haine de protecție, incluzând încălțăminte corespunzătoare. ----
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173304_a_174633]