26,665 matches
-
este un joc video istoric de acțiune-aventură și stealth, dezvoltat de Ubisoft Montreal și publicat de Ubisoft. A fost lansat în noiembrie 2014 pentru platformele Microsoft Windows, PlayStation 4 și Xbox One. Este al optulea titlu din ramura principală a seriei "Assassin's Creed" și
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
arabi, turcofoni, baluchi). Convertirea a avut accente de agresivitate, în anumite perioade refuzul la convertirea putea fi pedepsit pe loc cu moartea. Pentru a verifica dacă populația a trecut la șiism, șahul avea multiple metode de verificare. Una consemnată de istorici se referă la faptul că unii agenți ai șahului se plimbau prin locuri publice și îi blestemau pe primii trei califi, pe inamicii lui Ali sau pe sunniți în general. Cei care nu răspundeau ca rndul lor cu un blestem
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
au redus însă timpul maxim de ședere al pelerinilor șiiți la 10 zile, pentru a preveni stabilirea în zonă a acestora, care ar fi dus redus considerabil procentul de sunniți din zonă, aflat și așa la cote reduse. În opinia istoricilor, stabilirea inițială a șiiților în zonă a creat probleme mult mai târziu, în secolul XX, când irakienii au avut dificultăți în consolidarea unei națiuni, ca urmare a diferențelor de ordin religios dintre arabii sunniți din centrul Irakului și arabii șiiți
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
a fost că rugăciunile nu au adus prosperitatea și siguranța în Iran, ci victoriile armatei. Mutarea poate fi considerată una similară cu cea făcută în Europa în perioada reformelor de tip protestant. Deși convertirea a fost una violentă și forțată, istoricii iranieni consideră că trecerea la islamul șiit a salvat Iranul de o eventuală încorporare în Imperiul Otoman. În Azerbaidjan a apărut ideea de identitate națională, ca urmare a separării religioase față de turcii din Anatolia, lucru care a dus în timp
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
rubrică din Haaretz consacrată calculatoarelor. După studii de istorie generală și istoria Statelor Unite la Universitatea Țel Aviv, Hashavia a devenit specialist în strategie și a început să lucreze la Institutul Internațional de Strategie din Londra. Acolo s-a împrietenit cu istoricul militar britanic Liddel Harț Hashavia a scris și redactat circa 200 cărți. A scris cărți de istorie, ca de exemplu „Ain ahat lemars” (Marte are un singur ochi) care descrie influență cursului vieții lui Moshe Dayan asupra comportamentului sau ca
Arie Hashavia () [Corola-website/Science/335289_a_336618]
-
(n. Amsterdam, 13 decembrie 1906 - d. Bruges (Belgia), 12 martie 1997) a fost un om politic și intelectual olandez. Părinții lui au fost istoricul Hajo Brugmans și Maria Keize. Brugmans și-a făcut studiile de limbă și literatură franceză și și-a trecut doctoratul în 1934, cu o teză consacrată poetului și dramaturgului francez Georges de Porto-Riche (1849-1930). Pentru scurt timp s-a ocupat
Hendrik Brugmans () [Corola-website/Science/335284_a_336613]
-
1965. "Trenul" a avut un rating de 100% "Fresh" pe Rotten Tomatoes și un scor de 7,9/10 pe Internet Movie Database. "Trenul" se bazează pe cartea de non-ficțiune din 1961 "Le front de l'art" de Roșe Valland, istoric de artă la Galerie naționale du Jeu de Paume. Valland s-a documentat în privința operelor de artă depozitate acolo și care au fost jefuite de naziști din muzee și colecții de artă particulare din întreaga Franța și care au fost
Trenul (film din 1964) () [Corola-website/Science/335308_a_336637]
-
(n. 12 aprilie 1929, Botoșani - d. 25 septembrie 2015) a fost un istoric literar român, cunoscut mai ales ca editor al operei lui Mircea Eliade. A urmat studii la Liceul Național din Iași (1939-1944) și Liceul „Al. Ghica” din Alexandria (1944-1947), apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1951
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
a corespuns unor diferențe organice, mai puternice decât unitatea etnică. În cazul altor popoare, precum cel francez, englez și spaniol, unitatea a fost făcută până la sfârșitul Evului Mediu, în timp ce Germania și Italia au rămas mult timp împărțite în provincii multiple. Istoricul P.P. Panaitescu a argumentat că în ceea ce privește unitatea geografică a pământului românesc, putea fi vorba de ea doar atâta timp cât Transilvania ar fi fost sub control românesc, ceea ce nu a fost cazul până în secolul al XX-lea. În lumina acestui fapt, Țara
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
arabă din istoria arabilor și începe o alta, mult mai deschisă tuturor elementelor străine, în special celor persane. Apariția califatului abbasid Odată cu instaurarea noii dinastii abbaside, centrul puterii se va muta în estul imperiului, pe teritoriul Irakului, la Bagdad. Potrivit istoricilor, deși Abbăs a fost primul calif recunoscut al acestei dinastii, adevăratul întemeietor este Al-Manșūr, în timpul căruia a fost întemeiat orașul Bagdad, perla imperiului islamic. În teritoriile arabe, odată cu instaurarea noului regim, va avea loc o deschidere către elementele străine, o
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
În teritoriile arabe, odată cu instaurarea noului regim, va avea loc o deschidere către elementele străine, o renaștere a culturii antice, a artelor și o înflorire a tuturor domeniilor artistice și chiar și a științelor exacte, acesta fiind motivul pentru care istoricii prezintă perioada abbasidă ca o „epocă de aur” a imperiului islamic, epocă ce s-a întins de-a lungul secolelor, până la invazia mongolă a Bagdadului, în anul 1258. Odată cu mutarea centrului puterii și administrației la Bagdad, orașul va deveni de
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
(n. 10 decembrie 1932, Valea Voievozilor - d. 29 aprilie 2014, București) a fost un cercetător și istoric de artă, personalitate de seamă a culturii românești. A activat în cadrul Direcției Monumentelor Istorice și la Institutul „G. Oprescu” al Academiei Române. Este autorul unor importante lucrări științifice de artă și istorie românească. Ca un semn prevestitor, - născută Cristache - s-a
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Iancu, născută Cristache (între surori, Tița) alături de care a urmat cursurile Facultății de Istorie la Universitatea din București. Astfel, Ioana (pentru surori, Janca) și-a finalizat studiile în anul 1956, specializându-se în Arhivistică și Paleografie. A fost căsătorită cu istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor din lemn și piatră. Aici
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
o elogiere în cinstea sa, pentru constanta participare la Sesiunea Națională de Comunicări Științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație” prin numeroasele sale publicații. Potrivit domnului dr. Ioan Lăcătușu, diploma a reprezentat recunoașterea din partea comunității românești locale a contribuției istoricului Ioana Cristache-Panait la scrierea „adevăratei istorii a așezărilor și populației” din această zonă sud-est transilvană. Făcând parte din generația de cercetători a anilor ’70, este privită de aceasta ca fiind „cel mai perseverent cercetător al bisericilor de lemn din Transilvania
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Regiunea este menționată de câteva ori în Biblie sub denumirea de Elam. Iranul a fost locuit de triburi arabe încă înainte de cucerirea acestuia de către musulmani, fiecare păstrându-și identitatea prin limbă, cultură și religie. Potrivit studiului lui Kasravi, un respectat istoric iranian contemporan, "500 de ani de istorie a Khuzestanului" și lui Tabari, primul istoric musulman, arabii au trăit în Khuzestan și în alte părți din sudul Iranului încă din era Parților, cu 4000 de ani în urmă." În anul 639
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
A doua semnificație limitează durata acesteia la perioada dintre cei doi profeți, recunoscând astfel perioada de timp în care oamenii se eliberaseră de sub profețiile lui Iisus, dar nu primiseră încă profețiile lui Muḥammad. Acesta este sensul atribuit perioadei jăhiliyya de către istoricii musulmani. Perioada jahiliyya durează 310 ani, începând din anul 300 d.Hr. și continuând până în anul 610, an care marchează începutul erei islamice. Religia beduinilor reprezintă cea mai primitivă formă de religie semită. Religia beduină este în principal animistă. Este
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
este o organizație internațională non-profit, fondată în 1957 în Buenos Aires (Argentina), de către istoricul și filosoful Jorge Ángel Livraga Rizzi (1930-1991). Aceasta are un caracter filosofic, propunând un studiu comparat al filosofiilor Orientului și Occidentului, combinat cu activități culturale și acțiuni de voluntariat social, ecologic și umanitar. În momentul de față, Organizația Internațională este
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
Dar în contextul politic al campaniei franceze împotriva regatului de Neapole, cele mai multe suspiciuni cădeau asupra fiului papei. Vincenzo Calmeta, care era găzduit de Albanese, scria în acele zile ducesei de Urbino, că instigatorulul asasinilor ducelui de Bisceglie, era Cesare. Celebrul istoric și cronicar Marin Sanudo il Giovane scria: "nu se știe cine a înfăptuit asasinatul, dar se spune că a fost aceeași mână care l-a ucis pe ducele de Gandia", deci Cesare Borgia. Cronicarul napolitan Notar Giacomo scria în 15
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
a titlului cât și identitatea personajului ei central sunt controversate. Mitul vindecării miraculoase a lui Iphiclos de către Melampus a cunoscut numeroase interpretări, încă din antichitate. Comparând diferitele lui variante și sprijinindu-se pe indicațiile fragmentare ale unor comentatori mai târzii, istoricul religiilor James George Frazer a stabilit că versiunea originară cea mai completă a aparținut mitografului grec Ferecide din Atena (începutul sec. al V-lea î.Hr.), în cartea a VII-a a lucrării sale "Istorii", care nu se mai păstrează. Această
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
La nivel alegoric, ascunderea simbolului falic traumatizant și acoperirea lui de către scoarța refăcută a copacului au fost interpretate drept metafore ale inconștientului și refulării, iar remediul aplicat ar fi constat în readucerea la suprafața conștiinței a experienței refulate. Antropologul și istoricul religiilor Angelo Brelich a sugerat, în acest sens, că numele de „complexul lui Iphiclos” ar fi un candidat potrivit pentru a desemna conceptul freudian de „complex al castrării” (prin analogie cu „complexul lui Oedip” sau „complexul Electrei”, care trimit la
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
Flotei Combinate că: În retrospectivă, în ciuda faptului unei victorii tactice, bătălia a curmat efectiv orice speranță a Marinei japoneze pe care ar fi putut-o printr-o victorie decisivă în fața puterii industriale a Statelor Unite, ca fiind un obiectiv de neatins. Istoricul Eric Hammel a rezumat semnificația bătăliei de la Insulele Santa Cruz că,
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
este un monument istoric din București (cod ), situat pe Calea Victoriei, nr. 115. Imobilul a fost construit în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, fiind, conform istoricului Ion Bulei, una dintre casele celor înstăriți care începeau să marcheze imaginea orașului București, altele exemple fiind Casa Lahovary și Casa Vernescu (Calea Victoriei nr. nr. 133). După ce a fost cumpărată de Grigore Constantinescu-Monteoru (n. 1831 - d. 1898), casa a suferit
Casa Monteoru () [Corola-website/Science/331759_a_333088]
-
engleze au rămas pe continent continuând să lupte alături de francezi. În 1674, Churchill, care lupta încă alături de francezi, a fost numit colonelul unui regiment, și a luptat alături de unul din cei mai mari generali din acea vreme, mareșalul Turenne. După istoricul britanic Thomas Babington Macaulay, mareșalul Turenne a avut numai cuvinte de laudă și apreciere la adresa tânărului Churchill. În lunile următoare, Churchill a participat la numeroase bătălii, printre care bătălia de la Sasbach, din iunie 1675, în timpul căreia a murit mareșalul Turenne
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
încredere a fost unul din motivele deciziei luate de Churchill mai târziu. Deși Churchill a fost subordonat lui Feversham, organizarea administrativă, talentul său tactic și curajul pe câmpul de luptă au avut un rol esențial în câștigarea bătăliei de la Sedgemoor. Istoricul John Tincey scria "Sedgemoor poate nu a fost cea mai spectaculoasă victorie a lui Churchill, dar este drept să fie considerată prima". Churchill a fost promovat la gradul de general-maior pe 3 iulie, dar Feversham a primit cea mai mare
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
promovat la gradul de general-maior pe 3 iulie, dar Feversham a primit cea mai mare parte a recompensei. Totuși Churchill nu a fost uitat și în luna august a primit gradul de colonel al gărzilor de corp. Cu toate acestea, istoricul David Chandler crede că este posibil ca bătălia de la Sedgemoor și persecuțiile care au urmat, conduse de zelul însetat de sânge al judecătorului George Geffreys să fi fost începutul unui proces de deziluzie care-l va conduce trei ani mai
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]