261,668 matches
-
Aykroyd, care a cerut-o în căsătorie în timpul filmărilor la "The Blues Brothers". Ea a declarat: „aveam verighetele, făcusem testele de sânge, tot ce trebuie. Dar apoi am reluat relația cu Paul Simon." Fisher a fost căsătorită cu Simon între august 1983 și iulie 1984, și s-au mai întâlnit o perioadă și după divorț. În timpul căsătoriei, a apărut în clipul piesei lui Simon "Rene and Georgette Magritte with Their Dog after the War". Melodia lui Simon "Hearts and Bones" este
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
primăvara anului 2016, în următoarele localități, în paralel cu preselecțiile pentru al șaselea sezon "Vocea României": Preselecțiile au avut rolul de a selecta concurenții care urmau să participe la etapa audițiilor pe nevăzute. Conform unui comunicat "Click!" de la sfârșitul lunii august 2016, aceasta fusese deja filmată până la acea dată. Primul episod înregistrat cuprinzând audiții pe nevăzute a fost difuzat pe 26 februarie 2017. Al doilea episod va fi difuzat pe 5 martie 2017.
Vocea României Junior () [Corola-website/Science/337367_a_338696]
-
nivelul inferior făcându-se între stațiile și . Depoul Industriilor este aflat la suprafață, în partea de vest a orașului, la capătul fostei Platforme Industriale Militari și în imediata apropiere a depoului RATB Militari. A fost dat în exploatare pe 19 august 1983 împreună cu racordul Eroilor—Industriilor al magistralei I (astăzi parte din M3). La sfârșitul anului 2016, depoul Străulești se afla în construcție, deschiderea fiind prevăzută pentru primul semestru din 2017. Urmează a avea 6 linii de garare a trenurilor. La
Depourile Metrorex () [Corola-website/Science/337381_a_338710]
-
cel mai ridicat din epocă ?), prin trecerea sa în regiuni dens populate din Mexic, trecând prin Mexico, apoi spre sudul Americii Centrale, apoi prin nordul Americii de Sud, luând sfârșit în Brazilia. Fără îndoială, această eclipsă a fost depășită de aceea din 11 august 1999. A fost eclipsa totală observată (cam 4 minute) de Observatoarele Mauna Kea, cele mai mari observatoare din epocă, situate pe Mauna Kea, în insula Hawaii.
Eclipsa de Soare din 11 iulie 1991 () [Corola-website/Science/337389_a_338718]
-
în formă de clopot. Inaugurarea minei Trotuș s-a realizat la 6.08.1970. În vederea creșterii eficienței transportului sării, În decembrie 1982 au început lucrările de amenajare și apoi de deschidere a galeriei „Unirea”, prevăzută cu transportor cu bandă. În august 1984 s-a inaugurat galeria „Unirea” iar un an mai târziu, la 10 august 1985, s-a dat În folosință releul de benzi transportoare . Etajele inferioare (III-X) au fost deschise printr-un plan înclinat în spirală situat la SV de
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
În vederea creșterii eficienței transportului sării, În decembrie 1982 au început lucrările de amenajare și apoi de deschidere a galeriei „Unirea”, prevăzută cu transportor cu bandă. În august 1984 s-a inaugurat galeria „Unirea” iar un an mai târziu, la 10 august 1985, s-a dat În folosință releul de benzi transportoare . Etajele inferioare (III-X) au fost deschise printr-un plan înclinat în spirală situat la SV de etajele minei Trotuș. În prezent exploatarea sării se realizează la orizonturile X și XI
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
materialelor de război comandate de Regatul României - care fuseseră blocate la Vladivostok din cauza izbucnirii Revoluției Ruse, precum și acordatarea de asistență materială unor deportați ori coloniști basarabeni din Extremul Orient. După încheierea activitatății Misiunii Militare Franceză din Siberia la sfârșitul lunii august 1920, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. În luna martie 1919 se mai aflau în arealul siberian - incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea de Vânători Ardeleni și
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
în calitate de „trupă română”. Evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța s-a făcut pe 25 mai cu primul transport și pe 1 iunie cu al doilea. Un al treilea și ultim transport, a fost obținut de Comisie și a plecat pe 25 august, în marea majoritate cu prizonieri români aflați în baza de la Valdivostok și doar cu câțiva voluntari ai Legiunii - ieșiți din spital. Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. După ce
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
majoritate cu prizonieri români aflați în baza de la Valdivostok și doar cu câțiva voluntari ai Legiunii - ieșiți din spital. Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. După ce la 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Johann Georg al II-lea (31 mai 1613 - 22 august 1680) a fost Elector de Saxonia din 1656 până în 1680. El a aparținut liniei Albertine a Casei de Wettin. A fost al patrulea copil în ordinea nașterii însă fiul cel mare (după decesul fratelui său la doar cinci luni) al
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
Înapoiat, a început însă să studieze medicina la [[Universitatea din [[Leiden]]. În acest timp a făcut cunoștință cu naturalistul și prietenul precum fostul elev al lui Carl Linné, Laurens Theodorus Gronovius (în Germania: Gronow, n. 1 iunie 1730 - d. 8 august 1777), care a inițiat în tânărul Jacquin interesul pentru botanică, instruindu-l după metoda faimosului savant. Înfocat de științele naturale studentul s-a înscris și pentru botanica. După scurtă vreme a părăsit orașul său natal și s-a mutat la
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Germania. Ulterior, la revenirea în Franța a fost promovat colonel. La începutul Primului Război Mondial a comandat o brigadă pe Marna și Yser. În data de 20 aprilie a anului 1915 a fost promovat ca general de brigadă, iar la începutul lunii august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca și membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca și membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat-o în august 1916 (editorul Raymound Noulens afirmă însă că plecarea generalului din Franța s-a făcut de Boulogne în data de 22 aprilie, acesta sosind la Petrograd pe 11 mai 1916). Generalul Janin s-a dovedit a fi o alegere potrivită. Având
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Moghilev se contura o soluție alternativă reprezentată de desprinderea Bulgariei de Puterile Centrale, în schimbul unor compensații teritoriale substanțiale în Tracia și Macedonia. Un nou proiect de convenție militară cu România - bazat pe această idee a fost transmis la începutul lunii august 1916 de Janin lui Joffre, dar Joffre nu a fost de acord cu această viziune, susținută și apărată de Janin. După intrarea în război a României, eforturile de bune oficii între ruși și români ale lui Janin au trebuit să
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
După reîntoarcerea sa pe pământ francez, în decembrie 1917 Janin a fost numit conducător al Misiunii Militare Franco-Cehoslovace, preluând comanda unităților cehoslovace de infanterie care au dorit să implice în luptă de partea Aliaților în Franța, Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a desemnat pe Janin comandant al Legiunii Cehoslovace din Rusia, într-un moment în care militarii acesteia plănuiau să traverseze Imperiul pentru a lupta pe Frontul de Vest. Deoarece participase pe teritoriul rusesc la formarea Corpului
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
fervenți antiunioniști. Unionismul, susținut de către ultimul domnitor reglementar, Grigore Al. Ghica, i se părea arhondologului o idee dementă, vrednică de "hagiul", de "împușcatul", de Grigore-vodă "nebunul".(Șerban Cioculescu, op.cit. p.166), aluzie la tragicul său sfârșit, la Paris, la 24 august 1857. Frații Antohie, Costache și Constantin Sion au plăsmuit o falsă cronică moldovenească, atribuită unui autor fictiv, Campoducele Arbore, care ar fi fost scrisă în secolul al III-lea al erei noastre. Această falsă cronică a căpătat numele de "Cronica
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
obținut titlul științific de doctor în drept, cu teza de doctorat „Punerea în executare a pedepselor principale”. În anul 1990, Dan Lupașcu a fost numit judecător stagiar la Judecătoria sectorului 5 București, instanță la care, din decembrie 1994 și până în august 1997, a fost delegat ca vicepreședinte. Ulterior a fost președinte al Tribunalului București (1997-1999) și al Curții de Apel București (1999-2006 și 2011-2012). După încetarea mandatului de președinte al Curții de Apel București, Dan Lupașcu nu a mai candidat pentru
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
a liniei 1A/B. În decembrie 1970 a fost pus în exploatare și tunelul de premetrou de sub centură interioară a orașului, între stațiile Madou și Porte de Namur / Naamsepoort. Această linie a fost extinsă spre nord până la Rogier, pe 18 august 1974, și spre sud până la Louise/Louiza, pe 19 august 1985. Înainte de prelungirea spre stația Louise/Louiza, tramvaiele liniei 2 ieșeau din premetrou printr-o rampă provizorie din vecinătatea stației Porte de Namur/Naamsepoort și continuau apoi să circule la
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
în exploatare și tunelul de premetrou de sub centură interioară a orașului, între stațiile Madou și Porte de Namur / Naamsepoort. Această linie a fost extinsă spre nord până la Rogier, pe 18 august 1974, și spre sud până la Louise/Louiza, pe 19 august 1985. Înainte de prelungirea spre stația Louise/Louiza, tramvaiele liniei 2 ieșeau din premetrou printr-o rampă provizorie din vecinătatea stației Porte de Namur/Naamsepoort și continuau apoi să circule la suprafață. Centura mică a fost convertita ulterior și ea în
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
Congresul de la Berlin din 1878, prin care Muntenegru și Serbia au devenit independente și și-au extins teritoriul, în vreme ce Austro-Ungaria a ocupat Bosnia și Herțegovina pentru 30 de ani, deși ea rămânea "de jure" teritoriu otoman. Încă de la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie 1874, liderii din Herțegovina Jovan Gutić, Simun Zečević, Ilija Stevanović, Trivko Grubačić, și Petar Radović, s-au întâlnit și au hotărât să înceapă pregătirile de luptă. Ei au pregătit arme și muniții, case conspirative și au
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Babić și . Planul lor era de a elibera mai întâi satele ; Prosara și , atacând apoi liniile de comunicație și izolând orașele de pe râul Sava, pentru a cuceri apoi Banja Luka. Data de declanșare a răscoalei a fost stabilită la 18 august 1875. Otomanii i-au încarcerat pe preoții din Prijedor, ceea ce a mărit presiunea asupra populației, locuitorii din , Čitluka, Petrinje, , Pobrđani și i-au atacat pe turci la Dvorište în 15 august. Răscoala s-a declanșat, liderul ei fiind Ostoja Kormanoš
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
de declanșare a răscoalei a fost stabilită la 18 august 1875. Otomanii i-au încarcerat pe preoții din Prijedor, ceea ce a mărit presiunea asupra populației, locuitorii din , Čitluka, Petrinje, , Pobrđani și i-au atacat pe turci la Dvorište în 15 august. Răscoala s-a declanșat, liderul ei fiind Ostoja Kormanoš. Conducătorii răscoalei s-au întors din Muntenegru în 1875 și și-au continuat planurile de luptă. Ei intenționau eliberarea regiunii , după care să se extindă în restul Herțegovinei. Între timp, turcii
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
frunte cu Jovan Gutić pe dealul la nord de Krekova. Acest conflict avea să fie denumit Nevesinjska puška („pușca din Nevesinje”) și a marcat declanșarea răscoalei în toată Herțegovina. Mai întâi au fost implicate zonele Nevesinje, și , după care în august și și zona de graniță dinspre Muntenegru. Cete" de" 50-300 de oameni și bande de 500-2000 se adunau și atacau posturile otomane de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
la rândul lui se afla sub ordinele lui Derviș Pașa, comandantul vilayetului Bosnia. După izbucnirea răscoalei, turcii au încercat să câștige timp până la venirea întăririlor cerând negocieri. Rebelii doreau reducerea birurilor, ceea ce turcii au refuzat, și luptele au continuat. În august, din Bosnia au sosit 4000 de nizami, și apoi alte 4 batalioane au venit pe mare prin la Trebinje prin . Până în iulie și august, rebelii distruseseră majoritatea posturilor de grăniceri și asediaseră Trebinje la 5 august. Turcii au recâștigat Trebinje
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]