261,668 matches
-
întăririlor cerând negocieri. Rebelii doreau reducerea birurilor, ceea ce turcii au refuzat, și luptele au continuat. În august, din Bosnia au sosit 4000 de nizami, și apoi alte 4 batalioane au venit pe mare prin la Trebinje prin . Până în iulie și august, rebelii distruseseră majoritatea posturilor de grăniceri și asediaseră Trebinje la 5 august. Turcii au recâștigat Trebinje la 30 august. La sfârșitul lui august, au izbucnit însă lupte și în Bosnia, iar Serbia și Muntenegru au promis ajutor, ceea ce a dus la escaladarea
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
luptele au continuat. În august, din Bosnia au sosit 4000 de nizami, și apoi alte 4 batalioane au venit pe mare prin la Trebinje prin . Până în iulie și august, rebelii distruseseră majoritatea posturilor de grăniceri și asediaseră Trebinje la 5 august. Turcii au recâștigat Trebinje la 30 august. La sfârșitul lui august, au izbucnit însă lupte și în Bosnia, iar Serbia și Muntenegru au promis ajutor, ceea ce a dus la escaladarea violențelor. Principele Nikola l-a trimis pe Petar Vukotić și un număr
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
au sosit 4000 de nizami, și apoi alte 4 batalioane au venit pe mare prin la Trebinje prin . Până în iulie și august, rebelii distruseseră majoritatea posturilor de grăniceri și asediaseră Trebinje la 5 august. Turcii au recâștigat Trebinje la 30 august. La sfârșitul lui august, au izbucnit însă lupte și în Bosnia, iar Serbia și Muntenegru au promis ajutor, ceea ce a dus la escaladarea violențelor. Principele Nikola l-a trimis pe Petar Vukotić și un număr mare de voluntari muntenegreni au sosit sub
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
nizami, și apoi alte 4 batalioane au venit pe mare prin la Trebinje prin . Până în iulie și august, rebelii distruseseră majoritatea posturilor de grăniceri și asediaseră Trebinje la 5 august. Turcii au recâștigat Trebinje la 30 august. La sfârșitul lui august, au izbucnit însă lupte și în Bosnia, iar Serbia și Muntenegru au promis ajutor, ceea ce a dus la escaladarea violențelor. Principele Nikola l-a trimis pe Petar Vukotić și un număr mare de voluntari muntenegreni au sosit sub comanda lui Peko Pavlović
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
secret pe (care participase la răscoala din 1852-1862) și pe alții. A existat un conflict și între rebeli din cauza dezacordului între reprezentanții guvernelor sârb și muntenegrean, ceea ce a dus la pierderi pentru răsculați. Primul succes semnificativ a venit la 29 august în atacul asupra orașului Nevesinje. Orașul era apărat de 370 nizami, un detașament de bașbuzuci, și în Odžak erau alți 300 de călăreți. Atacul a fost efectuat de 700 de muntenegreni și 2.700 de insurgenți care au cucerit o
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Zagreb, Trieste, Dubrovnik și Cetinje au fost înființate comitete de susținere a rebelilor. Pe plan extern, s-au remarcat eforturile lui Giuseppe Garibaldi și a altor grupări, inclusiv la Roma, Veneția, Londra, Viena și în alte orașe. La sfârșitul lunii august, turcii au reușit să adune 15.000 de bărbați și 48 de tunuri. Rebelii numărau circa 10.000 și erau mult mai slab echipați, ca urmare au încercat să-i abordeze pe turci în ambuscade și în lupte de gherilă
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
de fugari depășind 200.000 în zonele de frontieră în ianuarie 1877. Rebelii din Bosnia de Sud eliberaseră zona de turci, și se aflau acum sub comanda lui Despotović, între granița cu Austria și cetățile turcești Kulin Vakup, și . În august 1877, toți bărbații bosniaci musulmani între 15 și 70 de ani au fost chemați la luptă, deși existau deja 54 de batalioane, a câte 400-700 de oameni. Agitația s-a răspândit rapid în rândul populației creștine din celelalte provincii otomane
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
ciocneau cu interesele lituanienilor. În perioada 1486-1487, teritoriile aflate de-a lungul vag definitei granițe între Lituania și Moscova în zona cursului superior al râului Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma. Nobilii ortodocși au început să treacă de partea Moscovei, care promitea protecție
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
nu atât de bine pentru Moscova. Oștile lituaniene au sosit în regiune, și i-au încetinit pe moscoviți. Ordinul Livonian, condus de Wolter von Plettenberg, s-a alăturat și el războiului ca aliat al Lituaniei. Trupele livone au câștigat în august 1501, au asediat Pskovul, și au câștigat bătălia de pe lacul Smolino în septembrie 1502. În 1502, Ivan al III-lea a organizat o campanie de cucerire a Smolenskului, dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de slavi răsăriteni a devenit politică oficială a statului rus. Următorul război poate fi văzut ca parte a sau a mai amplului Război Livonian, întrucât a implicat mare parte a puterilor din preajma Mării Baltice. În timpul domniei lui Sigismund al II-lea August în Polonia și Lituania, țarul Ivan al IV-lea a invadat Livonia; mai întâi în 1568 când au căutat alianța cu Polonia și Lituania: polonii și lituanienii au reușit să apere doar sudul Livoniei. La început, Lituania și Polonia au
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse teritorii ale Marelui Ducat, și după mai multe luni de negocieri, lituanienii au acceptat parțial cererile polonilor și au convenit asupra Unirii de la Lublin, prin care s-a format Uniunea Polono-Lituaniană. În faza următoare a conflictului
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de aghiotant regal în Casa Militară Regală și de comandant al Brigăzii 6 Roșiori. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 6 Roșiori (în perioada 15 /28 august 1916 - 15/ 28 ianuarie 1917) și al Diviziei 2 Cavalerie (în perioada 15 /28 ianuarie 1917 - 10/ 23 aprilie 1918).
Petre Greceanu () [Corola-website/Science/335870_a_337199]
-
de la Marea Caspică pentru că dacă Rusia avea să intre într-un conflict deschis cu marile puteri occidentale, avea să aibă nevoie de armament mai sofisticat, de import. În fine, regele Poloniei și mare duce al Lituaniei, Sigismund al II-lea August se temea de aspirațiile expansioniste ale Rusiei. Expansiunea Rusiei în Livonia ar fi însemnat nu doar un rival politic mai puternic, ci și pierderea unor rute comerciale profitabile. Ca urmare, Sigismund îl susținea pe vărul său , arhiepiscop al Rigăi, în
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii istorici cred că boierimea rusă era divizată în ce privește momentul în care Livonia urma să fie invadată. Eric al XIV-lea, noul rege al Suediei, a refuzat cererea de ajutor din partea lui Kettler, împreună cu o cerere similară din partea Poloniei
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
-lea aprobase căsătoria, dar l-a deranjat faptul că Ioan i-a împrumutat lui Sigismund 120.000 de daleri și a primit gaj în schimb șapte castele din Livonia. Acest incident a dus la capturarea și încarcerarea lui Ioan în august 1563 în numele lui Erik al XIV-lea, ceea ce l-a determinat pe Sigismund să se alieze cu Danemarca și cu Lübeckul împotriva lui Erik al XIV-lea în luna octombrie a aceluiași an. Intervenția Danemarcei, Suediei și Poloniei-Lituaniei în Livonia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
56.000 de soldați, dintre care 30.000 din Lituania, pentru primul său atac asupra Rusiei la Polotsk, parte a unei . Cu rezervele lui Ivan de la Pskov și Novgorod blocate păzind o posibilă invazie suedeză, orașul a căzut la 30 august 1579. Bathory a numit apoi un aliat apropiat, membru al curții sale, Jan Zamoyski, în fruntea unei forțe de 48.000 de oameni, inclusiv 25.000 din Lituania, împotriva cetății Velikie Luki pe care a capturat-o la 5 septembrie
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Lajos Zilahy, în fapt un remake al filmului maghiar cu titlul englezesc "Something Is in the Water" ("Valamit visz a víz", regizat de Gusztáv Oláh și Lajos Zilahy în 1943) a fost întreruptă de invadarea Cehoslovaciei de către Armata Sovietică în august 1968. Ján Kadár și familia sa au emigrat rapid în Statele Unite ale Americii și, deși el a revenit o scurtă perioadă pentru a contribui la terminarea filmului "Adrift" (în , în , 1969), implicarea lui a fost limitată în comparație cu activitatea sa anterioară
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
(n. 15 ianuarie 1891 - d. 20 august 1978) a fost o de origine austriacă, care a depus eforturi umanitare în Iugoslavia în timpul celui de al Doilea Război Mondial, salvând etnici sârbi și, în număr mai mic, evrei, copii din lagărele de concentrare operate în Statul Independent al
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
Sisak. După eforturile de salvare din Stara Gradiška, purtând uniforma de asistentă medicală de la Crucea Roșie, Budisavljević a luat parte la transportul copiilor din , și Jasenovac. Peste 6000 de copii fuseseră mutați de „Acțiune” din aceste lagăre în iulie și august 1942. După ce a obținut în august 1942 permisiunea de a plasa copiii din instituțiile din Zagreb în grija unor familii, ea a colaborat cu ramura din cadrul a Caritas șia făcut posibilă plasarea câtorva mii de copii în grija familiilor din
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
Stara Gradiška, purtând uniforma de asistentă medicală de la Crucea Roșie, Budisavljević a luat parte la transportul copiilor din , și Jasenovac. Peste 6000 de copii fuseseră mutați de „Acțiune” din aceste lagăre în iulie și august 1942. După ce a obținut în august 1942 permisiunea de a plasa copiii din instituțiile din Zagreb în grija unor familii, ea a colaborat cu ramura din cadrul a Caritas șia făcut posibilă plasarea câtorva mii de copii în grija familiilor din Zagreb și din comunitățile rurale. Din
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
decenii în Iugoslavia, întrucât autoritățile comuniste nu o priveau cu ochi buni. Ea a trăit în Zagreb cu soțul ei timp de 43 de ani până în 1972, când cei doi s-au mutat înapoi la Innsbruck. A murit la 20 august 1978,la 87 de ani. Nepoata lui Budisavljević, Silvija Szabo, scria că, întrucât un articol apărut în ziarul "" în anii 1980 o descria drept simplă activistă a Partidului Comunist în cadrul Crucii Roșii, ceea ce știa ca nu este adevărat, s-a
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
tratament medical, la liberă circulație, la căsătorie, la întemeierea unei familii etc. Aceste drepturi sunt cuprinse în Legea nr. 584 din 29 octombrie 2002, dar și în alte acte normative care reglementează HIV/SIDA. Cu toate acestea, un raport din august 2006 publicat de Human Rights Watch arată că legislația românească în vigoare prevede puține sancțiuni semnificative pentru cei care discriminează, iar legile care interzic discriminarea persoanelor afectate de HIV sunt rareori puse în aplicare. Nerespectarea confidențialității cu privire la statutul persoanelor seropozitive
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
lungul și trei secții de-a latul. Privită dinafară, însă, clădirea pare a avea două etaje, cel de jos având cinci secții. Înăuntru se află un altar din piatră și statuiele lui Buddha ("Shaka Nyorai"), Manjusri și Maitreya. La 2 august 1901 Kaidan-in a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. , denumirea completă . Clădirea originală a fost construită în 862 de starețul Ennin, după modelul din (actualmente orașul Xi'an). Pagoda a suferit incendii în anii 970, 1323 și 1435. În 1571 a
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
din urmă cade prizonier la 30 mai 1553. La întoarcerea din captivitate este făcut cavaler al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și i se asigură guvernarea Parisului și a Île-de-France (1556). A luat parte la Bătălia de la Saint-Quentin la 10 august 1557, apărând Picardia împotriva spaniolilor și a ajutat în asediul orașului Calais, în 1558. Regele l-a trimis cu o ambasadă la regina Elisabeta I a Angliei, pentru a obține de la ea angajamentul de a respecta tratatul de pace de la
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
Frederic al VI-lea (30 iulie 1769 - 2 aprilie 1829) a domnit ca Landgraf de Hesse-Homburg din 1820 până la moartea sa, în 1829. Născut la Homburg, Hesse, la 30 iulie 1769, Friedrich Joseph Ludwig Carl August a fost fiul cel mare al Landgrafului Frederic al V-lea de Hesse-Homburg și a soției acestuia, Caroline de Hesse-Darmstadt, fiica Landgrafului de Hesse-Darmstadt, Ludovic al IX-lea. Frederic a fost numit căpitan al cavaleriei ruse în 1783 și general
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]