261,668 matches
-
a fost redenumit în aprilie 1917 după prințul Józef Poniatowski și a dobândit o nouă poreclă — „"Poniatoszczak"” — pe care o păstrează și în ziua de azi.. Podul a suferit multe avarii în timpul celor două războaie mondiale. În timpul Primului Război Mondial, la 5 august 1915, armata rusă aflată în retragere a aruncat în aer patru deschideri pentru a-i încetini unitățile militare germane care o urmăreau. Podul a fost reconstruit de către germani în grabă din lemn, dar a ars într-un accident petrecut curând
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
comitatul de Hainaut lui Reginar al IV-lea și Lambert I și l-a numit pe Charles Duce de Lotharingia Inferioară. Recompensând pe cel care a pus la îndoială onoarea soției regelui francilor, era o jignire adusă regelui însuși. În august 978 Lothar a organizat o expediție în Lorena însoțit de Hugh Capet în care au preluat controlul asupra orașului Aachen însă nu l-au putut captura pe Otto al II-lea sau pe Charles. Lothar a devastat palatul imperial de la
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
(scris, de asemenea, Dimitrios, Dimitrie și/sau Ipsilantis; în ; 179316 august 1832) a fost un dragoman al Imperiului Otoman, ce a slujit ca ofițer în Armata Imperială Rusă din Moldova și a fost numit primul mareșal al Greciei moderne de către Ioannis Kapodistrias, erou al Războiului de Independență al Greciei. Ipsilanti a
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
Aslan Bey să capituleze în Pasul Petra, punându-se astfel capăt războiului de eliberare. În plan sentimental, el a avut o relație de dragoste cu Manto Mavrogenous, eroină a Războiului de Independență al Greciei. A murit la Nafplion la 16 august 1832.
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
martie 2006, Alibek a anunțat că, din cauza unor diferende între el și GMU pe tema viitorului Programului Postuniversitare de Bioapărare, nu va mai preda acolo după de semestrul de primăvară și și-a dat demisia de la GMU începând cu 27 august 2006. Într-un acord cu studenții săi, și-a oferit voluntar timpul său între primăvara lui 2006 și primăvara lui 2007, pentru a-i ajuta să-și obțină doctoratele. Alibek a fost președinte, director științific și director executiv la AFG
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
de către . Minele măsoară 4,5 km lungime la aproximativ 330-468 de metri adâncime sub suprafața, la 16 niveluri. În 2013, mină a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO că extensie a sitului salina Wieliczka deja înscris din 1978. Pasajul August este principala ruta de comunicație și transport în mină. Se desfasoara de la est la vest, conectând în linie dreaptă capetele de jos ale puțurilor Câmpi și Sutoris. Este la o adâncime de 176 m din partea de sus a puțului Sutoris
Salina Bochnia () [Corola-website/Science/335978_a_337307]
-
Hajógyári (Insula Șantierului Naval, din cauza șantierului naval care a existat odată acolo) este cea mai mare insulă dunăreană din Budapesta. Situată în Sectorul III, ea este o populară zonă de agrement pe tot parcursul anului. Aici se organizează în fiecare august Festivalul Internațional de muzică Sziget. a fost formată din resturile transportate de Dunăre. Ea a fost inițial un recif format din două depuneri de aluviuni învecinate. Coasta Óbuda se află pe cursul fluviului între kilometrii 1651 și 1654. Ea are
Insula Óbuda () [Corola-website/Science/335987_a_337316]
-
Ernest Augustu a fost al doilea fiu însă fiul cel mare care a supraviețuit al Ducelui Johann Ernst al III-lea de Saxa-Weimar și a primei lui soții, Sophie Auguste de Anhalt-Zerbst. Când tatăl său a murit în 1707, Ernst August a devenit co-domnitor ("Mitherr") de Saxa-Weimar, împreună cu unchiul său Wilhelm Ernst. În timp ce titlul său era doar oficial, Wilhelm Ernst era cel care deținea puterea în ducat. Numai după decesul lui Wilhelm Ernst în 1728, Ernst August în vârstă de 40
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
murit în 1707, Ernst August a devenit co-domnitor ("Mitherr") de Saxa-Weimar, împreună cu unchiul său Wilhelm Ernst. În timp ce titlul său era doar oficial, Wilhelm Ernst era cel care deținea puterea în ducat. Numai după decesul lui Wilhelm Ernst în 1728, Ernst August în vârstă de 40 de ani, a început să exercite o adevărată autoritate în Saxa-Weimar. Ernst August a fost un conducător care iubea luxul iar extravaganțele sale au contribuit la ruinarea financiară a ducatul. Având nevoie disperată de fonduri, el
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
titlul său era doar oficial, Wilhelm Ernst era cel care deținea puterea în ducat. Numai după decesul lui Wilhelm Ernst în 1728, Ernst August în vârstă de 40 de ani, a început să exercite o adevărată autoritate în Saxa-Weimar. Ernst August a fost un conducător care iubea luxul iar extravaganțele sale au contribuit la ruinarea financiară a ducatul. Având nevoie disperată de fonduri, el a recurs la practica arestării supușilor bogați fără motiv, și îi elibera numai după ce renunțau la averile
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
la averile lor în favoarea ducelui sau după ce plăteau răscumpărări exorbitante. Unele dintre victime care au considerat că acest comportament este ilegal au făcut plângere la Curtea Imperială de la Viena sau la Curtea de Apel a Camerei Imperiale de la Wetzlar. Ernst August a pierdut toate procedurile legale îndreptate împotriva lui. Procesul a durat timp de mai mulți ani și în cele din urmă a condus la falimentul ducatul. Ducele a menținut o armată permanentă careera disproporționat de mare pentru populația sau pentru
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
urmă a condus la falimentul ducatul. Ducele a menținut o armată permanentă careera disproporționat de mare pentru populația sau pentru resursele financiare ale ducatului. Unii dintre soldați au fost închiriați Principatului Saxoniei sau împăratului Sfântului Imperiu Roman. Mania lui Ernst August pentru construcții a dus la construirea la Kleinode a micului palat Belvedere și a palatului rococo din Dornburg, reședința luxoasă a ducelui. Pasiunea lui pentru vânătoarea a fost, de asemenea, extravagantă; când a murit, Ernst August a lăsat 1.100
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
Roman. Mania lui Ernst August pentru construcții a dus la construirea la Kleinode a micului palat Belvedere și a palatului rococo din Dornburg, reședința luxoasă a ducelui. Pasiunea lui pentru vânătoarea a fost, de asemenea, extravagantă; când a murit, Ernst August a lăsat 1.100 de câini și 373 de cai. Ducele a menținut un "harem", în care două nobile "doamne de onoare" ("Ehrenfräulein") și trei "doamne de cabinet" ("Kammerfrauen") foarte tinere se îngrijeau de dorințele sale. La 24 ianuarie 1716
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
100 de câini și 373 de cai. Ducele a menținut un "harem", în care două nobile "doamne de onoare" ("Ehrenfräulein") și trei "doamne de cabinet" ("Kammerfrauen") foarte tinere se îngrijeau de dorințele sale. La 24 ianuarie 1716, la Nienburg, Ernst August s-a căsătorit cu Eleonore Wilhelmine de Anhalt-Köthen, fiica lui Eleonore Wilhelmine de Anhalt-Köthen. Ei au avut opt copii: După decesul primei soții în 1726, ducele a decis să nu se mai căsătorească, alegând să trăiască liniștit cu "doamnele de
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
pe neașteptate: singurul său fiu în viață, prințul ereditar ("Erbprinz") Johann Wilhelm a murit. A fost necesar să-și caute o nouă soție cu care să aibe moștenitori pentru a-și perpetua dinastia. La 7 aprilie 1734, la Bayreuth, Ernst August în vârstă de 46 de ani, s-a recăsătorit cu Sophie Charlotte de Brandenburg-Bayreuth, fiica lui Georg Frederic de Brandenburg-Bayreuth. Ei au avut patru copii: Ducele a avut și un fiu nelegitim cu Friederike von Marschall: În 1741 ramura Saxe-Eisenach-Jena
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
de Brandenburg-Bayreuth, fiica lui Georg Frederic de Brandenburg-Bayreuth. Ei au avut patru copii: Ducele a avut și un fiu nelegitim cu Friederike von Marschall: În 1741 ramura Saxe-Eisenach-Jena s-a stins odată cu moartea lui Wilhelm Heinrich, Duce de Saxa-Eisenach. Ernst August a moștenit teritoriile sale. Uniunea dintre Saxa-Weimar și Saxa-Eisenach-Jena a devenit permanent. Una dintre puținele decizii înțelepte ale ducelui a fost instituirea "primogeniturii" în Saxa-Weimar (confirmată în 1724 de împăratul Carol al VI-lea); aest lucru a stopat divizarea țării
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
a mutat definitiv la Eisenach. Și-a văzut fiul rareori și trimitea instrucțiunile cele mai iraționale de la Eisenach la Weimar, în scopul de a supraveghea educația fiului său. Prințul Moștenitor și-a văzut tatăl pentru ultima oară în 1743. Ernst August a încercat să conducă în mod absolutist în Saxe-Weimar după model franțuzesc. "Ratskollegium" - un organ consultativ format din nobili - a fost dizolvat. În 1746 cetățenii din Eisenach au prezentat ducelui un memorandum care detalia prerogativele naționale, în care el a
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
au prezentat ducelui un memorandum care detalia prerogativele naționale, în care el a fost denunțat pentru infracțiuni contra drepturilor constante tradiționale. Gestul a demonstrat că cetățenii ducatului au fost rezistenți la introducerea absolutismului, prin urmare, anumite politici pe care Ernst August le-a planificat nu au putut fi complet realizate. Moartea ducelui a împiedicat o controversă teribilă între nobili și cetățenii din Eisenach. După moartea sa, Ernst August a lăsat ducatul ruinat, și a fost succedat de fiul său Ernest Augustus
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
au fost rezistenți la introducerea absolutismului, prin urmare, anumite politici pe care Ernst August le-a planificat nu au putut fi complet realizate. Moartea ducelui a împiedicat o controversă teribilă între nobili și cetățenii din Eisenach. După moartea sa, Ernst August a lăsat ducatul ruinat, și a fost succedat de fiul său Ernest Augustus al II-lea, care era minor.
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
Divizia 9 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic care s-a constituit la 27 august 1916, prin mobilizarea unităților sale existente la pace. Divizia a făcut parte din organica Corpului VII Armată. La intrarea în război, Divizia 9 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Basarabescu. Divizia a participat la acțiunile militare pe
Divizia 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336004_a_337333]
-
Divizia a făcut parte din organica Corpului VII Armată. La intrarea în război, Divizia 9 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Basarabescu. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 9 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului VII Armată, alături de Divizia 19 Infanterie. Corpul VII Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Rașcu
Divizia 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336004_a_337333]
-
intrarea în război, Divizia 9 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Basarabescu. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 9 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului VII Armată, alături de Divizia 19 Infanterie. Corpul VII Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Rașcu, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 3, comandată de generalul de
Divizia 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336004_a_337333]
-
(nume de război Leka; în sârbă chirilica: Александар Ранковић "Лека"; 28 noiembrie 1909 - 20 august 1983) a fost un lider comunist iugoslav de origine sârbă, considerat a fi al treilea cel mai puternic om din Iugoslavia după Iosip Broz Tito și Edvard Kardelj. Ranković a fost un susținător al Iugoslaviei centralizate și s-a opus
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
Divizia 11 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic care s-a constituit la 27 august 1916, prin mobilizarea unităților de rezervă din compunerea Comandamentului I Teritorial: "Regimentul 57 Infanterie" - (Turnu Severin), "Regimentul 58 Infanterie" - (Târgu Jiu), "Regimentul 41 Infanterie" - (Craiova), "Regimentul 71 Infanterie" - (Calafat), "Regimentul 42 Infanterie" - (Râmnicu Vâlcea), "Regimentul 66 Infanterie" - (Balș), "Regimentul 43
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 11 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Muică. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 11 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 1 Infanterie și Divizia 2 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]