27,125 matches
-
Unii istorici susțin că liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a întârziat în mod voit despresurarea orașului și a împiedicat evacuarea locuitorilor lui din dorința de a lăsa intelectualitatea leningrădeană să piară. Mulți dintre leningrădenii care au fost, totuși, evacuați în colțuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice nu s-au mai întors niciodată la casele lor din oraș. Noi date din surse germane arată că Hitler a dispus ca orașul să fie ținut încercuit și să nu se dea atacul pentru cucerirea lui
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
culorilor roșu-alb-albastru (culori de care „eliberatorii” francezi erau măguliți, fiind de altfel similare propriului lor tricolor), dar în 1796 fâșia roșie a fost înfrumusețată cu o întruchipare a unei fecioare a Țărilor de Jos, cu un leu la picioare, în colțul superior din stânga. Într-o mână ea ținea un mănunchi de fascii romane, iar în cealaltă mână ținea o lance încoronată cu pălăria libertății. Acest steag a avut o viață scurtă, la fel cum a avut și Republica Batavă pentru care
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
înconjurată de dealuri cu culmi domoale și de înălțimi ce domină peisajul, străbătuta de cursul văii Bistriței de la care și-a luat și numele, așezarea s-a închegat și s-a dezvoltat ca urmare a faptului că în regiunea din colțul de nord-est a Transilvaniei, intrată la începutul evului mediu între posesiunile regale, fundus regius, au fost instalați flămânzi, valoni, saxoni, bavarezi, care vor fi cunoscuți ulterior sub numele generic de sași, înzestrați cu o serie de drepturi și libertăți care
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
anterioară. Biserică, inițial o bazilica cu trei nave și două turnuri pe latura de vest a fost extinsă și transformată în a doua jumătate a secolului al XV-lea într-o biserică de tip hala, cu un turn amplasat în colțul de nord-vest, care avea și un rol în sistemul de apărare al orașului, ridicat între 1482 și 1519. Biserică a suferit o refacere în spiritual artei renascentiste prin intervenția meșterului Petrus Italus da Lugano, din anii 1560 - 1563. La Bistrița
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
austro-ungare în Ardeal, iar Bucureștiul a fost capturat de către Puterile Centrale (6 decembrie 1916). În această perioadă, situația internă în Imperiul Rus devenise instabilă, deoarece tarul era plecat pe front și conducerea incompetență a Împărătesei Alexandra cauza proteste din toate colțurile Rusiei, care au provocat asasinarea de către un grup de aristocrați conservatori a lui Rasputin, un preferat al împărătesei, în decembrie 1916. În martie 1917, demonstrațiile din Sankt Peterburg au culminat cu abdicarea tarului Nicolae al II-lea al Rusiei și
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
din Piață Unirii, construcție bazată pe un minaret al unei vechi geamii. Celelalte două monumente istorice de interes național sunt monumente de for public: statuile din secolul al XIX-lea „Diana” (din Piață Gării) și „Apollo Belvedere” din strada Parcului, colț cu strada Călugăreni. Obiectivele din oraș incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local sunt clasificate că monumente de arhitectură (69) și monumente de for public (6). "Mausoleul Eroilor". Mausoleul a fost construit între anii
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
prin faptul că împăratul Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat edificiul, era împărat roman și, în același timp, rege al Ungariei și al Boemiei. De importanță artistică deosebită este capela Schleunig, aflată în colțul sudvestic al edificiului (în dreapta intrării principale), dedicată Arhanghelului Mihail. Tavanul pe ogive al acestei capele a fost terminat în preajma anului 1481. În interiorul capelei se păstrează cele mai însemnate fresce ale bisericii. Capela poartă numele lui Gregorius Schleunig, care a fost
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
nașterea sa. A fost încredințat să fie crescut unei mătușe, Josephine, în timp ce mama sa, cu mare probabilitate, practica prostituția. A încercat pe rând diferite meserii (căruțas, lăptar, vânzator ambulant, lustragiu). A fost atras de muzică din fragedă tinerețe, cânta la colțuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea și nici forța să folosească un instrument de suflat, care ar fi corespuns dorinței lui. Această practică muzicală spontană, neșlefuită i-a permis să dezvolte o intonație optimă și un deosebit simț al
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
al unui grup care supravietuieste pe tabla. Acest grup are doi ochi, adică două libertăți interne separate. Grupul al doilea este similar primului, dar are mai mult teritoriu, iar cea de-a treia diagramă prezintă configurația minimă pentru supraviețuire la colț a celor două grupuri. Orice mutare ce duce la anihilarea ultimei libertăți a unui grup de piese se consideră ca fiind sinucidere și este interzisă. Practic mutarea negrului în intersecția notată cu cerc roșu este interzisă. În diagramele următoare negrul
Go (joc) () [Corola-website/Science/298326_a_299655]
-
între membrii unui grup; acord; armonie. Aici domnește ~a. [Art. concordia; G.-D. concordiei; Sil. -di-e] /<lat") fiindcă acolo s-au așezat Mogoșeni, Moldoveni, Munteni, Olteni, Austrieci, Germani, Unguri, minieri din Căpeni, Baraolt, Valea Jiului, Lupeni, Holbav (Holbach), practic din toate colțurile României și din Europa, care munceau și trăiau în bună armonie și înțelegere. În timpul celui de-al doilea război mondia, până în anul 1944 (23 august lucrau în subteran și prizonieri de război sovietici. După întoarcerea armelor, sub dictatura comunistă, au
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
Cuget moldovenesc", "Pagini basarabene", poezii că "Dorința", "Grădinărie", "Atavism", "Toamnă", "Caisul", "Cuvântul Evei", "Jucărie", și altele. Locuiește împreună cu sora să Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi stradă Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuința a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 participa la conferințe și la strângerea
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
însă, nu s-a mai putut folosi multă vreme, la 25 octombrie 1400 a murit și a fost înmormântat la Westminster Abbey, unde ulterior au fost înmormântați și alți scriitori. În jurul mormântului lui Chaucer s-a format panteonul literaturii engleze - "colțul poeților" din Westminster Abbey. În prima perioadă a creației sale (1360-1372), Chaucer pune bazele formale ale noii literaturi engleze, elaborând limba literară și formele de versificație. În acel timp viața de curte se găsea sub puternica influență a Franței, influență
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
naturii, le lipsește antropomorfismul caracteristic în general zeilor greci. Gorgonele, de pildă, fiice ale unor divinități marine, aveau „mâini uriașe din aramă, cu gheare ascuțite de oțel. În loc de păr, capul le era acoperit cu șerpi veninoși, care mișunau șuierând. Cu colți ascuțiți ca junghierele, cu buzele roșii ca sângele și cu ochii sclipind de furie, chipurile lor oglindeau atâta răutate și erau atât de înfricoșătoare, încât oricine le arunca o singură privire se prefăcea în stană de piatră” . Eriniile, născute din
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
nord, cucerind tot ce-i stătea în cale, fie prin politică, fie pe calea armată. La începutul campaniei din anul 56 î.Hr., Cezar considera că Galia nu era încă pregătită pentru ocupația romană. Cezar și-a trimis generalii în fiecare colț al Galiei, pentru a înăbuși orice rezistență în calea lor. Publius Crassus, fiul lui Marcus Crassus, a fost trimis în Aquitania cu douăsprezece cohorte legionare, pentru a subjuga triburile de acolo. Cu ajutorul trupelor auxiliare galice, Crassus a adus cu rapiditate
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
de biserică și livezi întinse a "familiei Belu", grecește "Bellios", cu titlul austriac de baronie, căpătat după ce vistierul cu acest nume al lui vodă Caradja întemeiase, pe o cale care a rămas în amintirea poporului, și o vistierie proprie. Acest colț de belșug boieresc și de mândrie stăpânitoare face parte din Urlații, cu numele-poreclă indescifrabil . Se știe că pe dealurile din preajma Urlațiului poseda un petec de vie pitarul [[Bărbuceanu Petrescu]], tatăl pașoptistului [[Nicolae Bălcescu]]. În apropiere, peste Cricovul Sărat, la Valea
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
atunci pe poarta cetății. Acesta studiase arhitectura militară în Italia și adopta soluții originale adecvate stilului Renașterii târzii. Cetatea se compunea de fapt din două elemente. Primul, cetatea interioară cu două nivele, existentă până astăzi, are formă de pătrat, la colțuri fiind străjuită de patru bastioane circulare etajate, care permiteau acțiunea eficace a artileriei, încă văzându-se urmele unor deschizături adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat în exterior, la o distanță de câteva sute de metri, forma brâul
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
artileriei, încă văzându-se urmele unor deschizături adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat în exterior, la o distanță de câteva sute de metri, forma brâul de ziduri din piatră, tot în formă de pătrat, cu bastioane la colțuri. Din acestea nu ne-au rămas decât puține urme, între care se remarcă rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în gradina școlii. Zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând Crișul
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
număr de 91 de familii, cu o populație totală de 308 locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în urma recensământului din anul 1899, populația Brezoiului ajunsese la 1206 de locuitori, aceasta ca urmare a fluxului mare de imigranți veniți din colțuri ale Europei, precum Italia, Austro-Ungaria, Cehia, dar și din Transilvania (care la acea dată făcea parte din Imperiul Habsburgic), pentru a munci la fabricile de prelucrare a lemnului. În perioada 1899-1966 populația Brezoiului a crescut de 5,5 ori ca
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
numeroase obiceiuri și rețete. În vremea lui Pericle și Alexandru Macedon, bucătăria se afirmă la nivel de artă. Atena devine celebră pentru abundența ospețelor, în contrast cu Sparta, vestită pentru supa sa soldățească și greu comestibilă. Atenienii avuți erau aprovizionați din toate colțurile Mediteranei cu păsări, pește, animale domestice, vânat, stridii, legume, fructe (mere, migdale, curmale, gutui, smochine, măsline). Poporul consumă mult pește sărat sau afumat și sardele cu arpagic. În patiserie și bucătărie se utilizează ca ingrediente făină de orz, miere, lapte
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
Cătănuță" etc. -, cât și în sfera cultă - "Andrii Popa" de Vasile Alecsandri, "Nunta Zamfirei" de George Coșbuc, "Pintea" de Șt O. Iosif, "Rică" de Miron Radu Paraschivescu, "Balada trupului care s-a frânt pe roată" de Radu Gyr, " Mistrețul cu colți de argint" de Ștefan Augustin Doinaș, "Moartea căprioarei" de Nicolae Labiș, "Balada neîncolțită" de Nichita Stănescu, "Jiana" de Ion Pachia Tatomirescu, "Balada lui Ion" de Octavian Blaga etc Balada populară reprezintă o specie literară epică specifică literaturii populare românești. Balada
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
tone cereale (aveau 30 m x 120 m la bază și peste 18 m înălțime). Pereții celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizați, tot în premieră mondială, din piese fabricate la sol, sub formă de plăci. Prefabricarea plăcilor la sol, colțurile de rigidizare și de joncțiune, sudura barelor metalice și mecanizarea la montaj constituie alte priorități pe plan mondial. În perioada 1884 - 1901, ca șef al Serviciului docuri, și din 1877, ca Șef al Serviciului lucrărilor noi din Direcția Generală a
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
datorită excepționalei mobilități a coastelor și vertebrelor. Șerpii au aspecte foarte diferite și s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nișă ecologică, excepție făcând doar regiunile polare. Aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții îndreptați pentru a apuca și fixă pradă. . Deși mici la număr, șerpii veninoși sunt și ei răspândiți în întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, si sunt echipați cu colți special adaptați, pe care ii folosesc pentru a injecta veninul
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții îndreptați pentru a apuca și fixă pradă. . Deși mici la număr, șerpii veninoși sunt și ei răspândiți în întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, si sunt echipați cu colți special adaptați, pe care ii folosesc pentru a injecta veninul în pradă. Ochii au ploapele unite, privirea fixă și nu clipesc. Văzul este dezvoltat.Ei văd infra roșu adică văd căldură corpului. Urechile nu au pavilioane.Serpii nu aud, ci
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
Călărași, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Alexandru I. Cuza și Gostilele. Are o populație de de locuitori. A fost declarat oraș la 18 aprilie 1989. Se află la aproximativ de București. Orașul se află în colțul nord-vestic al județului, la limita cu județul Ialomița. Este traversat de autostrada București-Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care leagă Călărașiul de București. Din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
locale, vechea vatra a localității era la poalele Dealului Pelegului, la "Ogrăzile Vechi". Preotul romano-catolic, Șerban din Ineu, menționează de altfel, într-una din însemnările sale, că numele de Pâncota ar derivă din cuvintele latinești "pan cubitum" care ar însemna "colț de deal" sau "terminarea dealului". Prima atestare documentara a localității datează din anii 1202-1203 când așezarea era cunoscută sub denumirea de villa Pankota. Pe teritoriul de astăzi al Pâncotei se găsea în anul 1216 o abație. Informația o aflăm din
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]