26,912 matches
-
Timpurile tulburi („"Смутное время"”) de după stingerea dinastiei Rurik, când foametea și raidurile tătarilor nogai duc la pieirea a peste două milioane de oameni. Nici teritoriile Mitropoliei Proilaviei nu au fost cruțate de aceste evenimente. În 1606, nogaii din neamul Mansur, în frunte cu mârzacul Cantemir Bey au invadat și prădat Bugeacul, pe care îl vor stăpâni până în 1536 când vor fi înfrânți și supuși de Hanatul Crimeii. În anul 1621 orașul Reni și teritoriul adiacent este dezlipit de Moldova și adăugat raialei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de reorganizare a eparhiei, înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia. Astfel în Ucraina Hanului (Edisanul sau ținutul Oceacovului) sunt înființate două protoierii cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte câte un protopop. Protoieria Dubăsarilor se întindea de la orașul Dubăsari în sus pe Nistru, spre hotarele poloneze, adică pe malul stâng al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț până la Balta, și în sfârșit, pe râul Codâma până la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
opus, pe de o parte, pe Demostene Russo care susținea că cei doi au fost într-adevăr contemporani, dar au fost două persoane diferite, fără nici o legătură între ele, și, pe de altă parte, marea majoritate a celorlalți istorici, în frunte cu Nicolae Iorga, Silviu Dragomir, Iustin S. Frățiman sau Ghenadie Enăceanu, care considerau că cei doi au fost una și aceeși persoană. Trebuie menționat că nici una din tabere nu are un argument irefutabil, ci argumentația se bazează în special pe
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
erete de stuf ("Circus aeruginosus"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-aripi-albe ("Chlidonias leucopterus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), lișiță ("Fulica atra"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), pescăriță râzătoare ("Gelochelidon nilotica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), sitar de mâl ("Limosa limosa"), prigoare ("Merops apiaster"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), chiră de baltă
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
între 1079 și 1080 împotriva ducelui de Apulia Robert Guiscard. Cu certitudine, el a participat la răscoală care a cuprins Apulia în 1081, în ajunul primei campanii a lui Guiscard din Balcani. Această din urmă răscoală l-a avut în frunte pe contele Godefroi de Conversano și a fost susținută de împăratul bizantin Alexios I Comnen, însă a fost reprimata înainte de 1083. În orice caz, din timpul insurecției, Henric și-a afirmat supunerea față de Bizanț. Astfel, între martie 1083 și iunie
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
-lea a organizat o coaliție împotriva normanzilor și a pornit în marș către sud. Forțele papale și cele ale normanzilor s-au confruntat în bătălia de la Civitate (lângă Civitate sul Fortore) în 18 iunie 1053. Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se de sprijinul lui Richard Drengot), luptând împotriva forțelor combinate ale Papalității și ale Imperiului romano-german. Normanzii au distrus practic armata papală
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
iar Roger pe cele din Italia, întâmplarea a făcut ca, la momentul morții lui Guiscard, Bohemund să se afle în Italia (la Salerno), iar Roger în Greece (la Bundicia). Roger s-a alăturat mamei sale, la Cefalonia, absența sa din fruntea trupelor normande din Balcani cauzând, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra, panică și confuzie în rândul armatei. Cei doi s-au întors imediat în peninsulă și, având sprijinul fratelui mai mic al lui Guiscard, contele Roger I de Sicilia, Roger Borsa
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
s-au conturat mai multe orientări, chiar și contradictorii în privința rezolvării acestei probleme, însă atât în 1907, cât și în urma manifestului-program, liberalii se pronunță împotriva realizării unei ample reforme agrare, idee susținută în special de cercurile „poporaniste”, avându-l în frunte pe Constantin Stere. La fel ca și liberalii, doar o parte din membrii Partidului Conservator susțin menținerea actualului sistem moșieresc. Constantin Garofild propune primul plan de împroprietărire, prin exproprierea a 500.000 de ha teren agricol aparținând moșierilor și 500
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
se pare că intenționa să joace un rol de seamă în Cruciada a treia. Amiralul său Margarit din Brindisi, un geniu naval comparabil cu George de Antiohia (principalul amiral în slujba Siciliei din vremea lui Roger al II-lea), în fruntea a 60 de vase a menținut Mediterana orientală deschisă pentru cruciați, forțându-l pe sultanul Saladin să se retragă din dreptul Tripoli în primăvara lui 1188. În noiembrie 1189, Guillaume a murit la Palermo, fără a avea copii. Cu toate
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
Biblioteca sa renascentistă este unul dintre Locurile din Patrimoniul Mondial a UNESCO. Datorită luptelor politice pentru ocuparea tronului imperial, Matei Corvin s-a mutat la Viena, unde a murit în cele din urmă în 1490. Magnații, care nu doreau în fruntea statului un alt rege puternic, au permis ascensiunea la tron a lui Vladislav al II-lea, rege al Boemiei, pe care l-au ales monarh datorită proverbialei sale slăbiciuni. Acest rege era cunoscut ca regele „Dobže” (în traducere „Bine”), datorită
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cronicar Petru de Eboli. În pofida luării de măsuri în sprijinul populației, domnia sa s-a confruntat cu mari provocări încă de la bun început. În 1190, plecat în cruciadă (Cruciada a treia), regele Richard I al Angliei a sosit în Sicilia în fruntea unei armate cruciate considerabile în drumul său spre Țara Sfântă. Richard a solicitat imediat eliberarea surorii sale, regina fostului rege Guillaume al II-lea, Ioana, închisă de Tancred din 1189, ca și plata integrală a zestrei și moștenirii acesteia. De
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
pretinde Regatul Siciliei în numele Constanței, care era fiică postumă a lui Roger al II-lea cu cea de a treia soție a acestuia, Beatrice de Rethel și, ca urmare, moștenitoare legitimă a tronului. Constanța îl însoțea pe soțul ei în fruntea unei substanțiale armate imperiale care se deplasa prin "Regno". Orașele din nordul regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv primele bastioane normande, Capua și Aversa. Salerno, cândva reședința lui Roger al II-lea de pe continent, a trimis vorbă
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
context, în 1156, o răscoală a izbucnit în orașul african Sfax, care s-a răspândit rapid, neluându-se nicio măsură pentru reprimarea ei. În 1159, amiralul sicilian Petru a condus un raid asupra Balearelor, deținute pe atunci de către sarazini, în fruntea a 160 de vase. Cu aceeași flotă, el a încercat să elibereze Mahdia de sub asediu, însă s-a retras imediat după angajarea luptei. Petru nu a decăzut din grații, însă nici nu a mai primit sprijin militar pentru a-i
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
că nu se vor căsători fără voia directoarei din mânăstire. În anul 1902 a pus bazele "Casei Naționale", un fond destinat înființării "primului Museu istoric și etnografic al Românilor de sub coroana Sfântului Ștefan." Ideea zămislită în inima câtorva români în frunte cu protectorul lor, generalul Alexandru Lupu, de a aduna pe toți coloniștii trup s-a făcut în anul 1903, când s-a înființat societatea „Clubul Român” la Cluj. El a fost de asemenea membru în prezidiul „Oesterreichischer Reichsverein” (Asociația Austriei
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
ca Petru să fi implantat lancea acolo anterior (chiar și legatul papal Ademar de Le Puy considera că ar fi fost vorba de o farsă), episodul a fost în măsură să ridice moralul cruciaților asediați. Cu nou descoperita relicvă în frunte, Bohemund a pornit să se confrunte cu Kerbogha, care a fost înfrânt în mod miraculos — miraculos potrivit cruciaților, care pretindeau a fi văzut o armată de sfinți coborându-se pentru a-i ajuta pe câmpul de luptă. A fost o
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Rusia însă n-a recunoscut României statutul de participant la negocierile de pace. Mai mult, a anexat trei județe din Basarabia de Sud care aparțineau Principatelor în acel moment, în ciuda opoziției disperate a domnitorului Carol și a clasei conducătoare, în frunte cu I.C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu. Evenimentele au degenerat, în primăvara anului 1878, până în pragul războiului între foștii aliați. Pacea dintre Turcia și Rusia s-a încheiat la San Stefano în Turcia, pe 19 februarie 1878, fără participarea României. Istoricul
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
Alexianu cerând să nu aplice planul prefectului Isopescu și al adjunctului său, Aristide Pădure, de a-i aduna pe toți cei 2,980 evrei ramași în viață în districtul Golta în lagărul de la Acmecetca. Înainte de închiderea lagărului, autoritățile locale în frunte cu Isopescu și subprefectul Pădure, consilierul german Fletscher,și amanta profesorului Alexianu, Irina Burnaia, au participat la un banchet, după care au mers până la gardul lagărului pentru a vedea cum deținuții, muribunzi, goi, în patru labe, încearcă sa se hrănească
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
judecați și condamnați la închisoare. Ambele tabere implicate în Războiul Etiopiano-Eritreean din 1998 - 2000. Se speculează că mercenarii ruși au luptat pentru forțele aeriene ale ambelor tabere. Americanul Robert C. MacKenzie a fost ucis în luptă în februarie 1995 în fruntea „Gurkha Security Guards” (GSG) în Sierra Leone. GSG s-a retras la scurtă vreme după aceea, fiind înlocuită de compania privată sud-africanăș „Executive Outcomes”. Ambele companii private au fost angajate de guvernul din Sierra Leone pentru asigurarea de consultanță militară și pentru
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
printre acestea Sikh Misl și liderii militari Maratha. Aceasta a fost perioada în care o serie de mercenari provenind din o mulțime de state și-au găsit o slujbă în regiune. Unii dintre ei au reușit chiar să ajungă în fruntea unor entități statale independente (Statul Bhopal sau Statul Loharu de exemplu). Mercenarii au fost folosiți în mod regulat de liderii militaro-politici din China Antică, până la unificarea țării de Dinastia Qin. Consilierii și comandanții militari instruiți în spiritul „Artei războiului” a
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de dimensiuni variabile și cu o capacitate de maxim 50 de spectatori. După decesul lui Ács Alajos, conducerea teatrului a hotărât botezarea sălii studio după mult apreciatul actor și director. Teatrul are atât secție română, cât și secție maghiară, în fruntea cărora se află directori artistici. Instituția este condusă de un director general. Secția maghiară funcționează sub numele Trupa Harag György în cadrul căreia se include și Teatrul de Păpuși „Brighella”. Începând din vara anului 2010 finanțatorul Teatrului de Nord este Consiliul
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
un teatru. Evreii au continuat să aibă o pondere însemnată în oraș în cursul secolului al III-lea. Așa dovedesc mărturii creștine (Eusebius) și talmudice. De asemenea până la începutul secolului al IV-lea Diocaesarea și-a păstrat și locul de frunte în colectivitatea evreiască din Palestina, alături de Tiberias. După unele surse în oraș au existat la un moment dat 18 sinagogi , între care și o sinagogă a unor evrei repatriați din Babilon și beit hamidrash-ul cel mare „Sidra Rabba” , de asemenea
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
pentru a-l forța să-și explice acțiunile. Planul a eșuat însă, deoarece, sub presiunea rudelor sale, împăratul a fost de acord să-l elibereze în curând pe Mieszko. Un an mai târziu, Mieszko al II-lea a stat în fruntea trupelor poloneze în următorul război împotriva împăratului. Campania nu a fost favorabilă lui Henric. Armata lui a avut nevoie de mai mult de o lună pentru a ajunge la linia de pe râul Oder, și odată ajunse acolo, trupele sale au
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
s-au terminat în toamna anului și au fost reluate abia în 1017, după eșecul unor discuții privind pacea. Forțele imperiale au ocolit locul principal de apărare în apropiere de Krosno Odrzanskie și au asediat Niemcza. În același timp, în fruntea a zece legiuni, Mieszko s-a dus în Moravia unde a plănuit un atac aliat, împreună cu trupele din Boemia, împotriva împăratului. Această acțiune a forțat împăratul să renunțe la planul unui atac frontal. Un an mai târziu s-a încheiat
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
65,8 milioane £), domeniile Broadlands, Hampshire și Casa Brooke din Londra într-o vreme când salariul viitorului ei soț era de 610 £ pe an. Lordul Louis Mountbatten a întâlnit-o prima dată în 1920, când ea era un membru de frunte al societății londoneze. Ashley și Mountbatten s-au căsătorit la 18 iulie 1922 la catedrala St. Margaret. Au fost prezenți familia lui Louis Mountbatten, faimoasa familie regală britanică. Prințul de Wales de atunci și viitorul rege Eduard al VIII-lea
Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/327727_a_329056]
-
au învins în Bătălia de la Carabobo la 24 iunie 1821. Victoria lui José Prudencio Padilla și Rafael Urdaneta din bătălia de la Lacul Maracaibo din 24 iulie 1823 a ajutat la obținerea independenței Venezuelei. Congresul l-a numit pe Bolivar în fruntea armatei, care a eliberat câteva țări și a fondat statul Columbia Mare. Sucre, câștigând multe bătălii pentru Bolívar, a devenit cel de al doilea președinte al Boliviei. Venezuela a rămas ca parte a Marii Columbii până în 1830, când o rebeliune
Istoria Venezuelei () [Corola-website/Science/327778_a_329107]