26,373 matches
-
și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată În Prytaneu, În fața tribunalului competent să judece crimele cu vărsare de sânge: se stabilește vinovația securii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o zi, Îi dă lui Botoque un arc nou și săgeți, Îl Învață să se servească de ele și-l sfătuiește să le utilizeze Împotriva mașterei, dacă este nevoie. Botoque o ucide pe aceasta cu o săgeată În piept. Înspăimântat fuge, luând cu el armele și o bucată de carne friptă. Ajunge noaptea În satul lui, găsește culcușul mamei pe pipăite, se face recunoscut, nu fără greutate, fiindcă era crezut mort. Își istorisește povestea, Împarte carnea. Indienii se hotărăsc să obțină
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
său, Remus contestă decizia haruspiciilor, iar Ahile Îl jignește pe Apollo. În alte situații, eroii abdică de la codul războinic și folosesc un vicleșug pentru a-și doborî inamicul: Sisupala atacă o cetate În chip laș; În absența adversarului său, Starktar fuge rușinos de pe câmpul de luptă; iar Heracle ucide un adversar prin viclenie și, atins de o boală, trebuie să devină sclavul reginei Omphala pentru a se vindeca. La fel, În baladele românești, Copilul de Turc Îl omoară prin vicleșug pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și-n
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și-n varii polichrome bibiluri și altițe ... Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon-femeie! Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe [s.n.]!"90 Nu este vorba, ca la Nichita Stănescu, de sfărâmarea perfecțiunii cubului prin lovitura finală care obligă la o reconfigurare mentală a frumosului. Dimpotrivă, este picătura oftalmoftologului 91 care limpezește vederea, facilitând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o piatră zbură în scăfârlia poetului. Și înainte ca Victor Hugo să spună ceva, unul din mucoși, umilindu-se, ridicând capul și mângâindu-și imaginara viitoare barbă hugoliană, recită, imitându-l pe poet: Pan! Pan! Pan!!! Victor Hugo, adânc insultat, fuge să-i prindă. Copii se urcă-n pomi. Victor Hugo încearcă să se cațere dupe ei. Dar îl lovesc în cap cu ramuri, picioare goale, pietricele din buzunare și alte fructe. Nu știți cine sunt! le strigă bietul poet. Eu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E foarte speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție un pas spre ușa din dreapta. Ar vrea să fugă.) Profesorul (întorcându-se brusc): Unde te duci? Necunoscuta: Mă... duc până în curte. Vreau să mă plimb. Profesorul: Să te plimbi? Necunoscuta: Mi-e ...mi-e sete. Vreau să iau apă de la fântână. Nu spuneai că e o fântână? ( Profesorul face
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la iveală, la un moment dat, adevăratul scop pentru care ar dori să descindă în capitală în calitate de artist: Drept să vă spun, nu știu ce să fac? Mi-a venit așa un gând ciudat: să las dracului Crângășanii și familia și să fug la ´mneavoastră, acolo, să mă afirm! Firește, după câțiva ani mă-ntorc aici, da' mă-ntorc călare! Și de aceea am îndrăznit să vă scriu și să vă-ntreb: ce credeți? Aș izbi-o? Vă știu bine cu toți mahării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vă știu bine cu toți mahării și blat cu toții! Numai în dumneavoastră mi-i nădejdea! Dacă-mi răspundeți: "Vino!", am și împachetat și-am și ajuns la București! O să vă mirați, poate, că-mi las mireasa de-abia luată și fug! Să nu vă mirați! Mă arde dorul Bucureștilor... nu mai pot de "Monopol" și-mi vine să săr și să scot chiote de bucurie numai la gândul că aș putea hoinări și eu pe Calea Victoriei!72 Același tip de "sfertodoct
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
consumă circa 500 grame de frunze de eucalipt ce conțin destulă umezeală ca să se poată lipsi complet de apă, de aici și numele dat de băștinași „ cel care nu se adapă”57. Koala este un animal lent În mișcări, nu fuge niciodată, dă impresia că ar fi nepăsător, apatic chiar, când este rănit Începe să plângă șiși acoperă ochii cu lăbuțele ca un copil. Deoarece a fost vânat În exces pentru blana lui prețioasă, mai ales În New South Wales și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este o pasăre alergătoare, cu o Înălțime de 1,5 m, asemănătoare struțului african. Ouăle ei erau mâncate cu plăcere de aborigeni, iar penele erau folosite ca podoabe. La sol, pasărea emu cuibărește În izolarea pajiștilor, gata oricând de a fugi pentru a se pune la adăpost de pericol. Emu, alături de cangur, figurează pe stema Australiei. Kipara (curcanul sălbatic) se Întâlnește În același areal cu pasărea emu. Casuarul este tot o pasăre nezburătoare, viu colorată, cu creasta zimțată, asemenea acelor de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și Îți găteau victimele umane. Ultimul dintre acești uriași sălbatici a fost omorât În cele din urmă de către doi oameni-cangur, care i-au Înfipt lancea În spate În timp ce el, ghemuit Într-un tufiș se pregătea să Îi atace. Pungalunga a fugit urlând de durere, iar cei doi l-au urmat până la o grotă lângă un izvor, unde au reușit să-l omoare (ibidem, p. 87). 215 Cele mai vechi desene sunt liniare și geometrice, altele mai complicate: arcași, lăncieri, capete umane
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și capitala țării, pe drumul principal de pe Valea Prahovei. După ce domnitorii au fixat vama la Câmpina, ocoleau acest drum dând pe valea Proviței spre București sau spre Târgoviște, ca să nu plătească vamă. Mai târziu au mai venit și alți cetățeni fugiți din Ardeal din cauza persecuțiilor religioase și a exploatării feudale. Concomitent cu aceștia s-au mai așezat și țărani veniți din diferite părți ale țării din cauza greutății birurilor boierești sau de frica turcilor. Aceștia s-au așezat mai ales în partea
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino fata cea bogată!” Sau: „Frunză verde de urzică Joacă fata cea mai mică!” Sau: „Frunză verde, iarbă grasă Care-i fata cea frumoasă?” Sau: „Frunză verde de dovleac Fugi
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino fata cea bogată!” Sau: „Frunză verde de urzică Joacă fata cea mai mică!” Sau: „Frunză verde, iarbă grasă Care-i fata cea frumoasă?” Sau: „Frunză verde de dovleac Fugi de-aici că nu te plac!” Sau: „Frunză verde de trifoi Să ne iubim amândoi!” Strigăturile continuau până ce fata cu care a început jocul ajungea din nou la flăcăul cu care începuse primul joc. Atunci cineva fluiera și jocul
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
care nu și-o dă el însuși, dar căreia trebuie să i se supună și al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească și să facă binele și să evite răul, răsună la momentul potrivit în urechea inimii: Fă aceasta, fugi de aceea»” (GS 16). După o lectură atentă a afirmației conciliare se observă că imperativul pe care omul îl descoperă nu depinde de arbitriul său, nici nu este rodul creativității sale, provine din profunzimea persoanei sale, nu este limitativă a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
își pierd strălucirea, căpătând o altă culoare. Acum sunt negre. Un negru murdar, parcă, de praf. O adiere lină prevestește ceva rău. Sunt înconjurată de o lume care parcă cere îndurare. Numai eu aștept întâlnirea cu întunericul. Acum nu mai fug. Cu fiecare pas preschimbă totul și e din ce în ce mai aproape. El m-a ales pe mine, știu că nu mai am scăpare. M-a cuprins, mă simt din ce în ce mai crudă, mai fără viață, fără milă, fără nimic. Deja mă îmbrâncește. Am căzut
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2369]
-
și proletari cărora le asigura punerea în scenă -, cât de apariția unei logici a separării care tinde să-l mineze. De când bogații nu mai au nevoie să-i exploateze pe cei săraci pentru a se îmbogăți, locuitorii sunt tentați să fugă din vecinătatea celor mai năpăstuiți ca ei, convinși că această promiscuitate ar aduce prejudicii liniștii lor rezidențiale și educației copiilor lor. Mai mult, într-o societate pradă sentimentului vulnerabilității crescânde, care bulversează profund categoriile mijlocii, acești săraci devin oglinda angoasantă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
exigențele actuale de asociativitate pentru promovarea dezvoltării comunităților și tendința egoistă de repliere, de închidere în "proprietatea privată", între dorința de întoarcere la natură și poluarea pe care o generează periurbanul în mediul înconjurător al orașelor, între dorința de a fugi de oraș și problemele create de mobilitatea persoanelor, membrilor familiilor etc.). Se conturează o imagine negativă asupra periurbanului din cauza risipirii de spații publice, degradării peisagistice, dispersării echipamentelor urbane (costisitoare pentru întreaga comunitate locală). Stigmatizarea acestor spații provine din percepția publică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locală). Stigmatizarea acestor spații provine din percepția publică că aceia care locuiesc acolo nu s-au îmbogățit prin "bune practici" (H. Lefebvre anunța încă din 1968 că expansiunea urbanizării necontrolate "produce mult rău solidarităților tradiționale"). Cei ce locuiesc în periurban fug de oraș, refuză orașul și deprind manifestări individualiste (vor dreptul de a trage cu pușca în cei care le încalcă proprietatea...). Deocamdată vederile științifice asupra acestor fenomene se rezumă la noi la descrieri sumare și statistici superficiale. 1 În numeroase
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
îmi iau pușca din cui, două cartușe din cutia mesei și ies în curte. -Castor, vin-aici! Castor, care zăcuse toată noaptea nemișcat, se scoală ca prin minune și mă urmează. Femeia care m-a văzut și m-a înțeles, fuge în bucătărie plângând. -Castor, vin-aici! Castor se târăște cu greutate după mine până la maidanul de peste drum. Aici se culcă pe partea dreaptă, lăsând descoperit locul inimii.. După ce s-a isprăvit, m-am întors acasă ca gonit de cineva, am
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
voi ați început? Ia stați oleacă, blestemaților, să vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma 37 noastră, căci era om ursuz și pâclișit popa Oșlobanu. Și din spaima aceea, am fugit noi cam jumătate de sat înapoi, fără să avem când ii zice popii: Drele pe podele și bureți pe pereți, câte pene pe cucoși, atâția copii burduhoși, cum obișnuiesc a zice plugarii pe la casele ce nu-i primesc." Cerințe: 1
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
atuncea. Au lăsat armele și peste o sută de steaguri în mâinile moldovenilor lui Ștefan. Care au putut scăpa de coase, de săbii și de săgeți s-au năpustit în fugă, în jos de Podul Înalt, și șiau căutat scăpare fugind prin păduri. Călăreții trimiși de Ștefan i-au ajuns și i-au izbit, bătându-i și tăindu-i până ce i-au trecut Siretul, într-un loc care de atunci se cheamă Vadul Turcilor." Cerințe: 1. Transcrie enunțurile care indică timpul
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Look, șir, I bleed. GLOUCESTER: Where is the villain, Edmund? EDMUND: Fled this way, șir, when by no means he could GLOUCESTER: Pursue hîm, ho! Go after. [Exeunt some Servants.] By no means what? (Intra Edgar) Tata pîndește. O, șir, fugi de-aici, I s-a dat știre unde te ascunzi; Ai bunul avantaj al nopții-acum. Vorbit-ai contra ducelui de Cornwall? Vine aici, chiar astă-seară,-n grabă, Cu el și Regan. N-ai vorbit nimic De ceartă lui cu ducele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lui cu ducele de-Albany? Gîndește-te. EDGAR: Sigur, nici un cuvînt. EDMUND: L-aud venind pe tata, iartă-mă; Mă fac că sar cu spada-asupra ta. Trage-o, fă că te aperi. Bate-te! Predă-te, vino-n fața lui! Lumină,-aici! Fugi, frate! Torțe, torțe! Adio,-acum! (Iese Edgar) Un pic de sînge va-ntări părerea Că m-am purtat eroic. (Se rănește la braț) Am văzut bețivi Mai mult făcînd în joacă. (Intra Gloucester și slujitori cu torțe) Tata! Tata! Stai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]