26,665 matches
-
de schimb întâlnite cele mai frecvent fiind vaca, gâsca (cocoș-găină) și capra. Povestea lui Creangă conține elementele cele mai des întâlnite, cărora li se adaugă un car (asociat cu boii lui Dănilă) și o pungă goală, cu un rol umoristic. Istoricul literar Alexandru Dima nu a identificat nicio variantă românească a temei trocului dezavantajos. Uciderea vitelor în pădure și aruncarea toporului în lac își găsesc asemănări tot în folclorul european, fiind evidențiate în tipologia publicată de Antti Aarne (nr. 1681). Cea
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
sunt vorbe de bun simț tipice omului isteț din popor: "„— Na! că făcui pacostea și frăține-meu. Ei, ei, acum ce-i de făcut?... Eu cred, că ce-i bine, nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebue să desfacă.”" Potrivit istoricului literar George Bădărău, „Dănilă Prepeleac” este una din scrierile lui Creangă în care atmosfera de basm întâlnește „fantezia realistă”. Intriga, notează el, este similară cu cea a altor povești fantastice și satirice ale lui Creangă, „Ivan Turbincă” și „Povestea lui
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
conduce la inițiere”, este „nu prostul total, iremediabil, ci nătângul, nerodul lipsit de experiență elementară” (după cum aprecia Ion Rotaru), în timp ce Gabriela Ursachi vede eroul ca manifestând o „prostie desăvârșită și prin urmare, sublimă”. Analizând sumar comentariile anterioare cu privire la această scriere, istoricul literar Mircea Braga subliniază ruptura existentă între cele două părți ale narațiunii, care par să-l înfățișeze pe Prepeleac ca două personaje foarte diferite între ele. El vede acest lucru ca o dovadă directă a emancipării lui Creangă de convențiile
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
adevărate, Alison a ordonat un atac de probă în seara zilei de 5. Această acțiune a fost raportată de Orabi ca fiind o bătălie, iar în Cairo a ajuns vestea că trupele britanice, aflate în ofensivă, au fost respinse. Majoritatea istoricilor consideră acțiunea ca fiind o recunoaștere în forță și nu un atac serios asupra liniilor egiptene. Totuși, rezultatul a fost că britanicii au abandonat orice speranță că vor putea ajunge la Cairo dinspre nord și și-au mutat baza de
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
a lăsat după moartea sa o avere considerabilă de 1 milion de $. Numele „hot dog“ nu vine - așa cum se citește de multe ori - de la caricaturistul Thomas Aloysius „Tad“ Dorgan, care a produs o caricatură cu un teckel într-o chiflă. Istoricul american Andrew F. Smith subliniază faptul că, măcelarul de origine germană a fost faimos în USA pentru, „câine în formă de cârnaț“, și anume teckel. Acest fapt a pretins certa asociere dintre cârnăciorii germani și câini. În octombrie 1893 "Hot
Hotdog () [Corola-website/Science/335623_a_336952]
-
Sfinte (1510-1514) și Primul Război Italian al lui Francisc I (1515-1516). Războiul Ligii Sfinte poate fi și el divizat în: Războiul din Ferrara (1510), Războiul propriu-zis al Ligii Sfinte (1511-1514), Războiul Anglo-Scoțian din 1513 și Războiul Anglo-Francez din 1513-1514. Alți istorici tratează această perioadă de conflicte ca pe un singur război („Războiul Ligii din Cambrai”). Deși motivul real al înființării Ligii din Cambrai era dorința papei Iulius al II-lea de a restabili autoritatea papală asupra tuturor orașelor din Romagna și
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
de brigadă Dimitrie Lambru) în flancul stâng. Ambele divizii făcuseră parte din gruparea de forțe destinată operației de la Flămânda și fuseseră aduse pentru a înlocui resturile Diviziei 4 care se retrăseseră în debandadă după pierderea bătăliei de la Brașov. După cum arăta istoricul Constentin Kirițescu: "Din fericire, abandonarea planului loviturii de la Flămânda punea la dispoziția Marelui Cartier câteva divizii și un comandant capabil. Trupe și comandant fură trimise în cea mai mare grabă la punctul primejduit ca să scutească țara de rușinea de a
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
Cluj-Napoca) a fost o prim-balerină a Operei Naționale din Cluj. A ajuns în România ca refugiată. A studiat cu Roman Morawski (Cursaru, p. 113) și apoi, cu Oleg Danovski. (NOTĂ Cursaru, p. 114) A fost a treia soție a istoricului de artă Raoul Șorban și a păstrat numele lui după divorț. (NOTĂ Cursaru, p. 113) A fost prim-balerină a Operei Naționale din Cluj. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Giselle, Coppélia, Esmeralda (NOTĂ Iorga, p. 76), Odette-Odile („Lacul
Larisa Șorban () [Corola-website/Science/335664_a_336993]
-
plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
31, 30 iulie 1981, p. 9) și Ioan Petru Culianu (în vol. "Studii românești. Vol. I: Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade", ed. a II-a, Ed. Polirom, Iași, 2006). Scrierile fantastice ale lui Mircea Eliade sunt împărțite de eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu în două categorii în funcție de raportarea personajului principal la întâlnirea cu sacrul. Majoritatea narațiunilor lui Eliade prezintă o întâlnire pasivă, nedeliberată, cu sacrul, această experiență fiind etichetată drept „chemare”. Spre deosebire de acestea, cele trei scrieri („Uniforme de general
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
a fost una dintre figurile cele mai marcante în galeria doamnelor române. A fost o femeie mândră, ambițioasă, iar alături de Anastasia Duca este considerată cea mai frumoasă doamnă pe care a avut-o Moldova. Ambiția ei a fost comparată de istoricii noștri cu cea a Doamnei Chiajna. Originea Elisabetei a fost disputată. Nicolae Iorga și Petre P. Panaitescu susțin că a fost fiica lui Toma Csomortany (Csomortány Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna, lângă Liov, iar Sever Zotta a
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
vol. I-III, Iași, 1843), exprimându-și în „procuvântare” credința că literatura contribuie la promovarea virtuților și a patriotismului și afirmând că s-a străduit să realizeze o transpunere a textului în „stilul modern” și nu să „imite” textul original. Istoricul literar Florin Faifer aprecia însă că traducerea este greoaie. Tălmăcirea din limba franceză a cărții "Prințipii filosofice, politice și morale" (vol. I-II, Iași, 1846-1847) scrisă de colonelul François-Rodolphe Weiss este considerată de același istoric literar „o contribuție la constituirea
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
nu să „imite” textul original. Istoricul literar Florin Faifer aprecia însă că traducerea este greoaie. Tălmăcirea din limba franceză a cărții "Prințipii filosofice, politice și morale" (vol. I-II, Iași, 1846-1847) scrisă de colonelul François-Rodolphe Weiss este considerată de același istoric literar „o contribuție la constituirea terminologiei științifice românești”. Inițial în revista "Albina Românească" se anunțase că traducerea a fost realizată de Costachi Gane în colaborare cu Costache Negruzzi. Traducătorul evidențiază acele „puternice morale idei” prezente în carte, dedicând acest „uvraj
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
un fel de «credință fanatică».”" Într-un interviu din 1992 pentru ziarul britanic "The Independent" a explicat tăios această convingere: "„Explicația simplă este asta: am fost un cretin.”" În aceeași scurtă perioadă înainte de moarte, a refuzat o discuție cu un istoric, solicitată de guvernul rus, cu cuvintele: "„Vreau să mor ca un mare om de știință, nu ca spionul vostru nenorocit.”" Bruno Pontecorvo și-a început cariera științifică în domeniul fizicii nucleare. Activitatea sa în laboratoarele din Roma, Paris, Tulsa și
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, ce se afla vizavi de Spitalul Colțea. Prin urmare, ea a devenit cunoscută sub numele de „Sf. Ilie de la Hanul Colței”. Biserica a fost înconjurată de un gard de cărămidă și, potrivit istoricului Dionisie Fotino, se afla în curtea hanului. Acest lucru rezultă din planul orașului realizat în 1770 și dintr-o cartografie din 1810. Conform unui alt document din 27 februarie 1836, băcănia hanului era atașată gardului bisericii, lângă altar. Biserica a
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
bălțile Dunării, în atmosferă cosmopolita a „orașului cu salcâmi”, va scrie în românele „Întâlnirea de la plopul ars” și „Comoara lui Mitana”. În vara anului 1970 devine student al Facultății de Istorie din București. Aici i-a avut profesori pe renumiții istorici Emil Condurachi, Ioan Nestor și Dumitru Berciu. După primul an de studii la București, pleacă cu o bursă a statului român la Tirana-Albania, în 1971, pentru a studia limba albaneză. Era perioadă în care Ministerul Afacerilor Externe de la București pregătea
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
În acel an a fost deschis mormântul lui Avraam și al celor doi urmași ai săi, Isaac și Iacob... Mulți au văzut pe patriarhi. Membrele lor erau neatinse și lângă ele se aflau lămpi de aur si de argint”. Și istoricul Ibn al-Qalanisi din Damasc a pomenit în cronica lui de descoperirea moaștelor atribuite lui Avraam, Isaac și Iacob, eveniment care a produs senzație în rândurile tuturor celor trei comunități din Palestina, musulmană, evreiască și creștină. Spre finele perioadei cruciate, în
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Luisa Isabel Alvarez de Toledo și Maura (Luisa Isabel Maria del Carmen Cristina Rosalía Joaquina, cunoscut doar că Isabella în cercul sau interior) (Estoril 21 luna august, 1936 - Sanlucar de Barrameda 7 martie, 2008) a fost o aristocrata, scriitoare și istoric spaniol, XXI ducesa de Medina Sidonia, care deține prima ducatul ereditară care a fost acordat în Coroanei Castiliei în 1445, XVII marchiza din Villafranca del Bierzo, marchiza din Velez XVIII, XXV de ceață Countess și de trei ori mai mare
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
considerat a fi un savant indian. Într-un articol din "Encyclopædia Britannica" (1913) se precizează că „în conformitate cu tradiția bisericii occidentale, Baltazar este adesea reprezentat ca un rege al Arabiei, Melchior ca rege al Persiei și Gaspar ca rege al Indiei”. Istoricul Ioan din Hildesheim relatează o tradiție în orașul antic Taxila de pe Drumul Mătăsii potrivit căreia unul dintre magi a trecut prin oraș pe drumul spre Betleem. Unii consideră că Gaspar ar fi regele Gondophares (21 - c. 47) menționat în Faptele
Gaspar (mag) () [Corola-website/Science/335753_a_337082]
-
existența lor răspândită în sistemele naturale, tehnologice și sociale, de la telefonul celular la World Wide Wed și comunitățile online. Barabási s-a născut într-o familie de maghiari din Cârța, județul Harghita, România. Tatăl lui, László Barabási, a fost un istoric, director de muzeu și scriitor, iar mama lui, Katalin Keresztes, a predat literatură, iar mai târziu a devenit directoarea unui teatru pentru copii. La liceu a studiat științele și matematica; în clasa a zecea a câștigat olimpiada locală de fizică
Albert-László Barabási () [Corola-website/Science/335767_a_337096]
-
închisoare. El a explicat în autobiografia sa că în timp ce scria "Ben Hur", „contele de Monte-Cristo în temnița sa de piatră nu a mai fost pierdut pentru lume”. Alți autori au analizat "Ben Hur" în contextul propriei vieți a lui Wallace. Istoricul Victor Davis Hanson a susținut că romanul a fost inspirat de experiența de comandant de divizie a lui Wallace în timpul Războiului Civil American, sub conducerea generalului Ulysses S. Grant. Hanson compară experiența reală de viață a lui Wallace pe câmpul
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
bine vândut roman american al secolului al XIX-lea, depășind "Coliba unchiului Tom" a lui Harriet Beecher Stowe. Până la acel moment fuseseră tipărite 36 de ediții în limba engleză, precum și traduceri în alte douăzeci de limbi, inclusiv indoneziană și Braille. Istoricul literar James D. Hart a explicat că, pe la începutul secolului al XX-lea, „chiar dacă nu toți americanii au citit romanul, aproape toți au aflat de el”. S-a estimat că între 1880 și 1912 se vânduseră aproximativ un milion de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
11 profesori iezuiți de la Universitatea din Vilnius (înființată tot de Ștefan Báthory), în frunte cu fostul rector Jakub Wujek, care a devenit primul rector al Universității din Cluj. Raportul său întocmit cu această ocazie, intitulat "Transilvania", a fost editat de istoricul Andrei Veress în anul 1913 și reeditat de mai multe ori. Publicarea raportului lui Possevino a iscat o polemică între profesorii Nicolae Iorga și Zenovie Pâclișanu pe marginea existenței unui mitropolit român la Alba Iulia înainte de Mihai Viteazul. După moartea
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
aceste amănunte în memoriile sale. Horia Sima apare în evidențele poliției abia în 1937, iar în cele ale Siguranței abia la sfârșitul lui februarie 1939. În perioada comunistă, singura lucrare de sinteză despre Mișcarea Legionară a fost scrisă de către doi istorici oficiali ai Partidului Comunist Român, Mihai Fătu și Ion Spălățelu. Deși aveau acces la absolut toate arhivele, din motive ideologice, cei doi autori au făcut puține eforturi de a demonta opiniile false despre Mișcarea Legionară. Din contră, au preluat o
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]