26,385 matches
-
pentru a participa la „Primul congres al scriitorilor sovietici”, unde i-a întâlnit printre alții pe Maxim Gorki, André Malraux și Erwin Pișcător. Mai tarziu, în același an, ea a mers în Statele Unite ale Americii pentru a strânge fonduri pentru muncitorii afectați de revoltă minerilor asturieni din octombrie 1934, care s-a transformat curând într-o insurecție armată împotriva guvernului spaniol care s-a încheiat cu moartea a 2.000 de persoane, inclusiv preoți, mineri și militari. Acest răspuns a condus
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
ei pentru a-și critică țară și a evita cenzură franchistă. În 1941 María a născut-o pe fiica lor, poeta Aitana. În timpul anilor 1940 și 1950, ea a organizat lecturi din operele ei în folosul victimelor nazismului sau a muncitorilor greviști din Argentina; multe dintre ele au fost organizate în colaborare cu soprana Isa Kremer, care a cântat la aceste întâlniri. Odată cu alegerea ca președinte a lui Juan Perón cenzură politică și artistică i-a făcut viața din ce in ce mai dificilă în
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
1977), "El Lute: camina o revienta" (1987) și "El Lute ÎI: mañana seré libre" (1988), precum și la serialul de televiziune "Los jinetes del albă". Începând din 1980 s-a dedicat în totalitate filmelor, în special documentarelor: "Numax presenta" (despre grevă muncitorilor din fabrica Numax), "El encargo del cazador" (despre ultimii ani ai lui Jacinto Esteva), "De niños" (despre cartierul El Raval), "Monos como Becky" (despre lobotomie) și "Veinte años no es nada" (continuarea filmului "Numax presenta"). A filmat, de asemenea, "Un
Joaquim Jordà () [Corola-website/Science/335374_a_336703]
-
din pescuit, din furtul porumbului de pe câmp și din prestarea ocazională a unor munci sezoniere. Iliuță a mers acolo timp de o lună, împrietenindu-se cu pescarii și învățând tainele acestui meșteșug. Pe la sfârșitul lunii mai, sosește la Nada Florilor muncitorul Alecuț Dumitriu de la Pașcani, un prieten mai vechi al insularilor, ce aderase la mișcarea socialistă și era urmărit de poliție ca agitator al țăranilor răsculați. El venise la Fălticeni, la rugămintea poetului ieșean Solomon Cornea, pentru a-i înmâna inginerului
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
tinerețe. Culai pleacă la Pașcani, împreună cu Alecuț, pentru a învăța o meserie. Iliuță este trimis de tatăl său la Liceul Național din Iași, urmând apoi cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București și dedicându-se luptei pentru drepturile muncitorilor și țăranilor. În ultimul capitol, Mihail Sadoveanu afirmă că a descoperit între hârtiile inginerului Ilie Dumitraș, bunul său prieten, poezia lui Solomon Cornea, o scrisoare veche de la tatăl său și celebra teză la matematică. Romanul cuprinde 17 capitole numerotate cu
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Mare - Vaslui 1475" (1975, împreună cu Valeria Sadoveanu și Mircea Drăgan). Acțiunea filmului se petrece într-un ostrov din apropierea orașului Fălticeni pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și prezintă un conflict cu final tragic între luptătorii socialiști și forțele de poliție. Muncitorul tipograf Sandu, membru al Cercului muncitoresc din Iași, se ascunde pe Nada Florilor în timpul revoltei țărănești din 1888, fiind urmărit de poliție. Subiectul a fost politizat și înțesat cu lozinci demagogice, de aceea criticul Călin Căliman considera acest film ca
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Contemporanul", apărută la Iași între iulie 1881 și mai 1891, sub îngrijirea militanților socialiști Ioan Nădejde și Vasile G. Morțun, precum și despre ideile politice ale lui Karl Marx și Friedrich Engels. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Mircea Diaconu (muncitorul socialist Sandu), Anda Onesa (Zamfirița, iubita lui Sandu), Mircea Albulescu (comisarul Vacamar), Remus Mărgineanu (mutul Dumitrache, fratele lui Sandu), Octavian Cotescu (ing. Manole Dumitraș), Mihai Mereuță (badea Ifrim), Ada D'Albon (Leona, sora ing. Dumitraș), Florin Zamfirescu (Culai), Mitică Popescu
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
perioada studenției a colaborat la săptămânalul socialist "Cuvântul liber" (1933-1936), condus de Tudor Teodorescu-Braniște. A scris timp de doi ani, împreună cu Gogu Rădulescu, cronica studențească la "Cuvântul liber". Articolele sale promovau ideea răspunderii intelectualului față de viața grea a țăranilor și muncitorilor. A colaborat apoi la revista "Era nouă", apărută în anii 1936-1937 sub direcția lui N.D. Cocea, cu studii politico-economice precum „Bilanțul economic al anului 1935 în U.R.S.S.”. a publicat în anul 1938 în revista "Viața Românească" (nr. 5-7) un
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
deoarece propăvăduia socialismul și ateismul. A fondat, împreună cu Vasile G. Morțun, revista științifică și literară "Contemporanul" ce a apărut la Iași între iulie 1881 și mai 1891. A fost unul dintre fondatorii, la 31 martie 1893, a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR), din a cărui conducere a făcut parte, alături de Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu și Ilie Moscovici. A fost ales ca deputat socialist în Parlamentul României. O
Ioan Nădejde () [Corola-website/Science/335394_a_336723]
-
1927, când la Turda se producea 23% din cimentul produs în România. Fabrică era cea mai mare unitate de profil dintre cele 11 fabrici de ciment din țară. Până când a reușit să școlarizeze tineri autohtoni, conducerea fabricii a apelat la muncitori calificați străini. Pentru cei care munceau la "Cimentul", conducerea fabricii a construit o "colonie". Această eră compusă din clădiri pentru locuit, un magazin și un club.<br> În 1926, întreprinderea turdeana de ipsos a fuzionat cu Cimentul Turda.<br> În
Fabrica de ciment din Turda () [Corola-website/Science/331612_a_332941]
-
Cimentul", conducerea fabricii a construit o "colonie". Această eră compusă din clădiri pentru locuit, un magazin și un club.<br> În 1926, întreprinderea turdeana de ipsos a fuzionat cu Cimentul Turda.<br> În 1940, la Fabrica de Ciment lucrau 474 muncitori, dintre care 326 erau necalificați. Oricum, acesti foști muncitori interbelici își amintesc că salariul pe care îl aveau le asigura o viață destul de confortabilă, mai bună decât aceea a agricultorilor.<br> Fabrica s-a implicat și în viața comunității locale
Fabrica de ciment din Turda () [Corola-website/Science/331612_a_332941]
-
compusă din clădiri pentru locuit, un magazin și un club.<br> În 1926, întreprinderea turdeana de ipsos a fuzionat cu Cimentul Turda.<br> În 1940, la Fabrica de Ciment lucrau 474 muncitori, dintre care 326 erau necalificați. Oricum, acesti foști muncitori interbelici își amintesc că salariul pe care îl aveau le asigura o viață destul de confortabilă, mai bună decât aceea a agricultorilor.<br> Fabrica s-a implicat și în viața comunității locale. Memoria colectivă păstrează amintirea contribuției pe care a avut
Fabrica de ciment din Turda () [Corola-website/Science/331612_a_332941]
-
dormitoare - care comunicau unele cu altele) nu permitea izolarea necesară „șocului”. La jumătatea anului 1950, când sunt transferate aici primele grupuri trecute prin reeducarea de la Pitești, închisoarea Gherla număra în jur de 1500 de deținuți. Aici erau încarcerați categoriile sociale "muncitori" și "țărani", iar din ordinul DGP au fost înființate două secții principale, una mecano-metalurgică și una de tâmplărie mecanică și manuală, fiecare având mai multe ateliere unde munceau prizonierii. După succesul inițial înregistrat la Pitești, regimul a început să răspândească
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
principale, una mecano-metalurgică și una de tâmplărie mecanică și manuală, fiecare având mai multe ateliere unde munceau prizonierii. După succesul inițial înregistrat la Pitești, regimul a început să răspândească reeducarea și în alte centre de detenție, iar din motive ideologice - muncitorii și țăranii fiind clasele sociale privilegiate de ideologia comunistă - Gherla a fost printre primele beneficiare ale acestei extinderi. Directorul închisorii, începând cu 1 februarie 1949 era Tiberiu Lazăr, evreu născut la Budapesta, căruia părinții, prima soție și un copil îi
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
și transportul pământului pietros în vagoneți de 150Kg, pe o distanță de 100 de metri. Norma era de 3.5m pe zi - pentru a fi îndeplinită erau necesare până la 40 de roabe - de 3-4 ori mai mare decât cea pentru muncitorii liberi. Cei care nu reușeau să îndeplinească norma erau persecutați prin diferite metode, de la reducerea rației de mâncare, atribuirea de munci suplimentare după program, interzicerea corespondenței cu familia sau chiar carceră. La sfârșitul lunii iulie 1950 se înființează brigăzile desciplinare
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
ar fi fost decât o idilă între „blondă” (ea spune că nu era blondă, nici oxigenată) și „gigolo”, pe banii (nn. statului) „adunați cu pumnul și cu toba de la văduva cu șapte copii, de la funcționar, de la nenorocitul de țăran, de la muncitori...", afirmații dovedite neadevărate de ancheta care a urmat, fondurile provenind din vânzarea unor proprietăți din județul Teleorman. La toate aceste bârfe au reacționat C. A. Orășanu în "Universul" și în special Ion Dumitrescu în articolul „Pilotajul cancanurilor”, iar peste ani
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
maghiara și germana. La Londra a devenit suporter al echipei de fotbal Arsenal, fiind prezent la meciuri etapă de etapă. Revenit în țară a lucrat a făcut un stagiu de pregătire la Fabrica de textile lucrând cot la cot cu muncitorii, iar la finalizarea acestui stagiu impus de unchiul său Carol, preia conducerea fabricii. În anul 1930 Carol Neuman emigrează în Statele Unite ale Americii, iar în anul 1935 fratele său mai mare Eduard, care conducea Fabrica de spirt și drojdie (Indagrara
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
familiei, la numai 25 de ani. Ajuns la conducerea firmei la 33 de ani, Francisc Neuman avea un program bine stabilit. La 6 dimineața intra pe poartă la I.T.A și vizita toate secțiile (uzina avea peste 7.000 de muncitori). La ora 8, pleca spre fabrica de spirt și drojdie, iar la 10 lua masa cu conducerea firmei. La 11, se întorcea la I.T.A. După-masa, inspecta secțiile ambelor intreprinderi. O dată cu preluarea afacerilor Francisc Neuman a început un proces de
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
firmă din Anglia se oferă să o cumpere. Din 1940, intreprinderile s-a dezvoltat foarte rapid. De exemplu, au fost instalate mașini noi. Producția s-a dublat față de 1938, iar pe lângă dezvoltarea intreprinderilor, au crescut și condițiile de trai a muncitorilor, s-a înființat creșa, cămine de zi vestiare, dispensar, cantină modernă etc. Pasionat de fotbal, în anul 1938, face o ofertă de cumpărare a echipei arădene AMEFA, club pe care îl susținea financiar, dar este refuzat. Nu renunță la proiectul
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
Gubernia Novorossia a fost desființată. Acesta a fost cunoscut sub numele de Gubernia Nikolaev până în 1803, când Herson a înlocuit Nikolaevul (în prezent orașul Mîkolaiv). Economia guberniei s-a bazat în principal pe agricultură. În timpul recoltei de cereale, mii de muncitori agricoli din alte gubernii din Ucraina își găseau de lucru în zonă. Partea industrială a economiei, constând în principal din măcinarea făinei, distilarea, prelucrarea metalelor, mineritul (fier), prelucrarea sfeclei de zahăr și industria de cărămidă. s-a învecinat cu guberniile
Gubernia Herson () [Corola-website/Science/331774_a_333103]
-
rămâne în Basarabia, este arestat de NKVD la 3 august același an, incriminându-i-se art. 54/13 al Codului Penal al RSS Ucrainene - lupta activă împotriva clasei muncitoare și a activității revoluționare. Însă, în cadrul cercetărilor, pe neașteptate, câțiva dintre muncitorii de la bazin și subalternii lui de la primărie depun mărturii favorabile lui Nicolae Bivol: cum că ar fi achitat salariile la timp, le citea uneori ziare, inclusiv sovietice, se purta omenește cu ei, unora le-a mai dat și bani suplimentar
Nicolae Bivol () [Corola-website/Science/331862_a_333191]
-
și reîntoarcerea la casele lor. În paralel, forțele victorioase au eliberat au eliberat zeci de mii de străini supuși de germani la muncă forțată precum și prizonieri de război aliați. numărul mare de prizonieri de război pe de-o parte și muncitorii și prizonierii aliați eliberați au supus sistemul logistic aliat la o presiune uriașă. În acest timp, trupele aliate de la nord, sud și este de regiunea Ruhr își reorganizau liniile pentru pregătirea atacului final spre inima Germaniei. Noul plan de operații
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Cu șase luni înainte ca acțiunea jocului să înceapă, cea mai dură serie de furtuni de nisip din toate timpurile a început în Dubai, Emiratele Arabe Unite (EAU). Politicieni și bogătașii din Dubai au evacuat zona în secret, lăsând nenumărați arabi și muncitori în urmă. Colonelul John Konrad (dublat de Bruce Boxleitner), comandant decorat, dar care suferă de stres post-traumatic, al batalionului 33 de infanterie din cadrul Armatei Statelor Unite ale Americii, numit și „Batalionul blestemat”, se întorcea din Afghanistan acasă, împreună cu echipa sa, când a început
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
drept înainte de a se orienta către jurnalismul militant. Autor, printre altele, al mai multor articole publicate în Moniteur universel, el a redactat, de asemenea, „câteva studii foarte documentate cu privire la francmasonerie”. De asemenea, el a participat la crearea Cercurilor catolice de muncitori. Inspirat de opera fraților Grimm, el a dezvoltat o pasiune pentru basmele populare europene. A corespondat cu mai multe specialiști străini, precum filologul Theodor Benfey, și a susținut teoria împărtășită de acesta din urmă că poveștile erau invariabil de origine
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
care la sfârșitul secolului XIX-lea era în ruină. Pe locul acestei biserici, parohul de Târgoviște, Vitus Bianconi, a ridicat între anii 1895 și 1897 actuala biserică ce a păstrat vechiul hram Sfântului Francisc de Assisi. Comunitatea era alcătuită din muncitori de meserie dăltuitori, lucrători la cuptoare si săpători, de naționalitate română, germană, italiană, poloneză și maghiară. Erau însă și negustori, meșteșugări, ostași, medici și diplomați. Biserică catolică „Sfântul Francisc de Assisi” este menționată în documente încă din anul 1532. Francesco
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]