27,370 matches
-
credibilitatea. Imediat după instalarea la conducere, Ceaușescu și-a arogat funcțiile supreme în stat1, astfel încât Marea Adunare Națională (MAN) și consiliile locale au devenit doar corpuri reprezentative simbolice (Linden, 1986). Ceea ce se petrecea pe plan intern era oarecum legitimat de valul de simpatie de care Ceaușescu beneficia pe plan extern, în urma atitudinii afirmate în conflictul de la Praga. în 1974, la nouă ani de la instalarea la putere, partidul domina total guvernul și își asumase deja inclusiv puterea economică. Pe de altă parte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
defensive. Reziliența este văzută din perspectiva ciclurilor vieții, fiind asimilată unei îmbătrâniri reușite. în această etapă, conceptul se extinde și este studiat la nivel de familie, grup, cultură. încep să apară instrumentele de evaluare a rezilienței. Cel de-al treilea val marchează trecerea dinspre studierea rezilienței naturale spre promovarea rezilienței de către specialiștii sănătății mentale, în speță, psihologii clinicieni, ceea ce Șerban Ionescu (2010, p. 281) numește reziliență asistată. Dacă inițial conceptul făcea referință la capacitatea de a face față „efectelor patogene ale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
organizare rapidă, izvorâte din scopul comun de a depăși momentul cu bine. Reziliența unei comunități se poate măsura în coerența acestor acțiuni, în solidaritatea participării și în sensul lor, bazat pe înțelegerea lucrurilor și a semnificațiilor pentru comunitate. în 2005, valul de inundații catastrofice din România, a atins Banatul. Sate întregi 1 au fost ascunse de ape. Imaginile de coșmar al bărcilor plutind pe inima drumului satului, acoperit de ape, cu acoperișurile caselor ițite din ape, de-o parte și alta
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
românească, dar și discursul public intern Îi sunt predominant tributare. În ultimul secol, modelul a suferit, pe rând, influențe keynesiene și neokeynesiene, iar apoi behavioriste și monetariste. Ultima sa variațiune importantă este denumită New Public Management (NPM), care denumește un val de reforme ale sectorului public, Începând cu anii ’80, bazate pe implementarea unor principii de management dezvoltate În sectorul privat prin „dezagregare, competiție și stimulare” (Dunleavy et al., 2006). În problema aflată În discuție, NPM Încearcă să răspundă unor critici
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
răspundă unor critici venite din partea teoriei alegerii publice la adresa modelului formal, Însă la un nivel mai degrabă superficial, Întrucât Încearcă să găsească soluții limitate, de management, la probleme structurale ale modului de organizare politică. A fost constatată epuizarea tracțiunii acestui val de reforme ca și efectul limitat pe care l-a avut asupra sistemelor publice, dependente În continuare de caracteristicile centrale ale modelului formal (Hood, 1994; Hood și Peters, 2004). Cazul României presupune Însă o Întârziere a acestui val. În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
tracțiunii acestui val de reforme ca și efectul limitat pe care l-a avut asupra sistemelor publice, dependente În continuare de caracteristicile centrale ale modelului formal (Hood, 1994; Hood și Peters, 2004). Cazul României presupune Însă o Întârziere a acestui val. În așteptarea Îndeplinirii predicției erei post-NPM a guvernării digitale (Dunleavy et al., 2006), studiul de față susține necesitatea ca atenția reformiștilor să se Îndrepte mai degrabă către nivelul constituțional - piesa centrală și anterioară sistemului public. 3. Problemele principale ale modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
trecere nu a cunoscut traiectorii identice În țările din centrul și sud-estul Europei, acest fapt datorându-se În bună măsură și punctelor de pornire diferite ale reformelor inițiate 1. În majoritatea acestor țări, au existat două sau chiar mai multe valuri de reformă, eșecurile, succesele temporare și reformulările măsurilor de reformă constituind dovada inexistenței unui model de bună practică În ceea ce privește procesul de modernizare. Acest fapt poate fi pus și pe seama unui complex de variabile, a căror analiză are mai mult relevanța
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
semnificativ pentru minoritatea romă, până la abordări ce Îi vizau direct, creându-se mecanismele juridice și administrative de elaborare și implementare a unor politici publice specifice. „Problema romilor” a căpătat o atenție specială din partea actorilor internaționali În special după 1989, când valurile de migranți romi din Europa de Est au pătruns În statele Uniunii Europene, provocând reacții furibunde din partea populației locale, de multe ori, ajungându-se la atacuri violente, rasiste la adresa nou-veniților. Autoritățile locale și centrale ale statelor occidentale s-au aflat În fața unei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
OSCE) și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Situația romilor din România se Înscrie, astfel, În politica generală a minorităților din Europa de Est. La nivel internațional, o atenție deosebită a fost acordată acestei „probleme” datorită a cel puțin doi factori: a) valurile de migrații Înspre Europa de Vest ale romilor (În special din România). care au creat Îngrijorare și panică generală În rândul populației și al autorităților locale. „Nou-veniții” au fost foarte repede identificați ca fiind un „pericol” pentru țările gazdă, ceea ce a determinat
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a instituțiilor centrale și locale. „Problematica romilor” a apărut pe agenda internațională mai degrabă ca o Îngrijorare (Gugliemo și Waters, 2005), ca ceva ce ar putea destabiliza echilibrul geopolitic al Europei, toate programele pentru romi vizând În primul rând stoparea valului migrator, presiuni asupra României de a semna tratate internaționale pentru respectarea drepturilor omului, În special ale minorităților, programe financiare de susținere a organizațiilor non-guvernamentale care să formeze o societate civilă puternică. La nivel național, obiectivul principal din partea actorilor internaționali a
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
omului, cât și neresponsabilizării pentru valorile democratice: statul bunăstării nu poate fi fundamentat decât pe un stat al drepturilor. În schimb, au fost preluate În mod indirect (pe calea acquis-ului) și simultan agendele politicilor de gen din UE: cea a valului II, propusă și susținută În țările europene de o rețea de organizații non-guvernamentale care, În mod organizat și conștiincios, au creat legături Între drepturile omului și cele ale femeilor, susținute și de o structură politică favorabilă (extinderea nordică a UE
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cele două coordonate: cetățenia activă și participativă și politicile sociale, ambele având ca principiu comun egalitatea, valoare civilă și socială existentă pe agenda politică a revoluționarilor 2. Primele politici de gen au fost rezultatul direct al acțiunii politice a „feminismului valului I”, având ca scop impunerea drepturilor civile și politice egale pentru femei și bărbați. În ceea ce privește adoptarea unor norme cu putere juridică În favoarea drepturilor femeilor și, implicit, a egalității de șanse Între femei și bărbați, un Început poate fi considerat anul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
multă vreme doar În domeniul relațiilor de muncă (angajare, condiții de promovare, formare profesională, concediere), egalitatea de șanse și egalitatea de tratament au devenit, din subiecte politice, politici de stat - mai ales de la sfârșitul anilor ’60, odată cu „al II-lea val al feminismului”, ca mișcare politică internațională de eliberare a femeilor 4 - cu impact la nivel mondial. Documentele strategice ale ONU, Începând cu anul 19751, exprimă conștientizarea faptului că rolurile reproductiv și productiv ale femeilor nu pot fi delimitate de separația
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unei piețe europene unice), includerea În tratat a măsurii plății egale pentru femei și bărbați În condițiile muncii egale și cu valoare egală, ceea ce, până la Începutul anilor ’70, a rămas doar un principiu retoric. La sfârșitul anilor ’60, al doilea val al feminismului european a dus la descoperirea Comunității Europene ca spațiu al oportunității politice și legislative, ceea ce a dat o relevanță strategică articolului 119, acesta devenind „poarta” de pătrundere a politicilor de gen la nivelurile naționale, mai ales ale țărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
șanse Între bărbați și femei -, cu două obiective principale: elaborarea unor noi propuneri legislative și crearea unei rețele transnaționale de agenții și structuri instituționale (women’s units), unități de advocacy, de monitorizare a politicilor, agenții de implementare etc.1 Feminismul valului al treilea din anii ’90 s-a manifestat critic față de limitarea politicilor de gen la piața muncii, articolul 119 devenind acum un impediment, un obstacol legislativ. Măsurile slabe de susținere a strategiei la nivel comunitar au determinat „Întoarcerea” către structurile
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
nu agenda formală pentru problemele pe care acestea au reușit să le promoveze (de) pe agenda publică; 3. feminismul de stat, rezultatul a peste 30 de ani de preluare de către stat a problemelor (semnalate de feminismul celui de-al doilea val), fenomen specific democrațiilor vest-europene postindustriale (welfare states), ca o continuare firească a modului „prietenos” față de problemele politice ale femeilor. Structurile de stat și principalii actori ce promovează politici feministe Îndeplinesc, În fond, o funcție feministă (Mazur, 2002, pp. 2-3), echivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
puterea civică devenise vidă de sens”. Discursul socialist despre identitate, bazat pe conceptul de identitate normativă colectivă, care confunda voit identitatea de sex cu cea de gen, acordă drepturi formale femeilor, dar exclude identitatea de gen, ignorând feminismul politic al valului al doilea sau cel al politicilor valului al treilea. Politologii feminiști au teoretizat atât feminismul socialist, cât și pe cel marxist (M. Miroiu, 2004), marcând deosebirile dintre cele două doctrine: În timp ce prima are ca scop anularea inegalității sociale, a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
socialist despre identitate, bazat pe conceptul de identitate normativă colectivă, care confunda voit identitatea de sex cu cea de gen, acordă drepturi formale femeilor, dar exclude identitatea de gen, ignorând feminismul politic al valului al doilea sau cel al politicilor valului al treilea. Politologii feminiști au teoretizat atât feminismul socialist, cât și pe cel marxist (M. Miroiu, 2004), marcând deosebirile dintre cele două doctrine: În timp ce prima are ca scop anularea inegalității sociale, a doua se fundamentează politic prin conceptul de revoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
tipul „stat al bunăstării” negociate cu UE În cadrul acquis-ului comunitar și formulate printr-un transfer de politici fără precedent. Transferul de politici anulează trăsătura „feministă” cu care acestea vin din țările unde au fost produsul mișcărilor feministe În cele trei „valuri” succesive; aceste politici nu reprezintă agenda feminismului autohton, ci pe cea a feminismului european, cu problemele specifice ale femeilor vestice, sau a celui din state social-democrate nordice cu un nivel foarte Înalt de dezvoltare (Suedia sau Norvegia). Feminismul autohton contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
vorbim mai degrabă despre politici fără public, rezultate din agende care exclud participarea publicului, agende cu acces interior, acquis-ul comunitar fiind o astfel de agendă (Cobb, Ross și Ross, 1976, p. 136)2. În plus, se știe că succesul feminismului valului al doilea a constat tocmai În dezvoltarea unei puternice rețele transnaționale de ONG-uri și grupuri academice, precum și de coaliții ale grupurilor de interese concentrate În jurul Bruxelles-ului (Mazey, 2000), care au avut un important rol catalitic În dezvoltarea legislației
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
feministă nu are voce publică și putere decizională. Conceptul european de guvernanță și cadrul strategic european deschis de Cartea Albă a Guvernanței Europene reprezintă, pentru țările din Europa Centrală și de Est, o deschidere echivalentă cu cel de-al doilea val al feminismului din Vestul Europei. Feminismul are acum la dispoziție Întreaga rețea care a presat asupra statelor și a făcut posibilă apariția feminismului de stat. Această coaliție europeană poate fi abordată direct de către actorii non-guvernamentali autohtoni prin alianțe transnaționale, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
of the Treaty. Finally, the article presents some of the new provisions of the Treaty as compared to the current European Union regulations. 1. Un eșec previzibil? Încă din perioada anterioară începerii negocierilor care urmau să conducă la ultimele două valuri de aderare la Uniunea Europeană (1 mai 2004 și 1 ianuarie 2007), prin care numărul statelor membre a sporit de la 15 la 27, s-a pus problema reformării instituționale a Uniunii pentru a putea face față noilor realități. În acest scop
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
positive effects of the increased role of national parliaments provided for by the Reform Treaty will generate new modalities and ways of strengthening the role of national parliaments in the decision-making process within the EU. Numeroși oameni politici consideră că valul de "euroscepticism" din ultimii ani se datorează înstrăinării U.E. de cetățeni prin centralizarea deciziei în multe domenii la birocrația de la Bruxelles. În esență, cauza euro-scepticismului este atribuită îndepărtării Uniunii Europene de cetățeni și "deficitului democratic" al instituțiilor U.E. Deficitul democratic
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
probleme. Teoria contractului social recunoaște omul și nu pe Dumnezeu că f]uritor al puterilor laice care îl guverneaz]. În secolul al XVII-lea mulți adepți ai dreptului natural împ]rt]șeau aceast] idee. Deși Hobbes și-a atras un val de critici pentru afirmația conform c]reia morală servește egoismul uman, adepții dreptului natural au acceptat c] oamenii sunt ființe care simt nevoia s] fie guvernați. John Locke (1632-1704) nu s-a ar]țâț de acord cu ideile lui Grotius
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oameni au considerat la sfârșitul secolului XX c] fair-play-ul american a câștigat definitiv în fața rasismului și a prejudec]ților. Prin urmare, acei oameni au fost dezam]giți când, la mai mult de treizeci de ani dup] acea decizie istoric], un val de incidente rasiste majore a cuprins universit]țile americane. Erau conștienți de faptul c] rasismul a persistat, erau întristați, dar nu surprinși s] aud] c] incidente comparabile sau chiar mai rele s-au petrecut în zonele rurale din Sudul îndep
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]