29,295 matches
-
lucru cu oboseala deja instaurată consecuției timpurilor până la unificarea neprogramată. Desigur, vei spune că n-ai existat într-o prezentare grafică cu mii și mii de planuri. Dar oare te saturi? Oare te bucuri? Și până la urmă suspini de un dor nelămurit care nu te lasă să fii singur.
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]
-
tacit și caut sa mă strecor printre meandre, fără să ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în uitare de sine. Poate că am să mă întorc la Tine, pe același drum de viață, albită de dor, sau poate n-o să mai cobor niciodată, pe alei umbrite, fără speranță în priviri. Ochii mei sunt indrăgostiți de Lumină.
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte. Îmi ridic cu dor privirea, înspre mantia tăcută și ating nemărginirea într-o lume nevăzută
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
Intrarea interzisă Elenă Marin Alexe Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste umărul gol și te văd răscolind dureri demult îngropate. Nu înțeleg însă, de ce ai intrat pe
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
Flori de câmp Elena Marin Alexe Ascult bombănelile vântului cațărându-se prin tremurul frunzelor, atingând cu privirea vălul corolelor aurii, uit să mai respir. Răscoliri tainice, îmi pun întrebări de demult, apoi dau ocol timpului, când sufletul cheamă dor cu arome de eternitate. Zâmbesc soarelui, hotărâtă să adun speranțe, cu palmele sărutate de mireasma florilor de câmp, într-o vară fierbinte...
Flori de c?mp by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83285_a_84610]
-
Elena Marin Alexe Port taina-ncărcată de dor, Sub ochiul din inimă stins. Fac haltă pe o geana de nor, Pe-albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
iertarea, Isuse, să vii să-l ridici! Abia se zărește speranța De tot ce se-ntâmplă în jur, Nori negri întunecă viața, Azi totul devine obscur. Mai lasă-Ți cu milă iubirea Să vindece plâns și amar. Îți caut cu dor azi privirea Și urc prima treaptă de har.
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
-ai să revii. Când razele m-or săruta pe gene Și visul va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile drag în depărtări plecat. Am să te-aștept sub vișin în tăcere, Cu gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și ți-le aștern de-a lungu' pe cărare, Să le miroși la umbră în
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile drag în depărtări plecat. Am să te-aștept sub vișin în tăcere, Cu gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și ți-le aștern de-a lungu' pe cărare, Să le miroși la umbră în hamac. Așa trec zile, nopți, în așteptare Și parcă văd un chip
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre veșnicie curge izvorul de viață tremură zarea dorul de ceruri se-agață
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
zori Elena Marin Alexe Am descălecat orbește Și-mi cufund fața în zori Printre degete-mi zâmbește Coloritul unei flori Alintate de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în Carul Mare Până înspre zori de zi
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
Elenă Marin Alexe Clipe grăbite trec prin mine adăpându-se în nesecate fântâni de dor de prin marginea gândului. Orele mute, bat la porți invocând amintiri scurse-n clepsidre ce ard prezentul. Ani îmbătrâniți în vălmășagul din suflet cad pradă regretelor tardive, purtând lacrimi pe ochii ploilor de toamnă. Biet om, trecător prin timp trădat
Omul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83308_a_84633]
-
grijă-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins, Iar inima gata să plângă, Renunță la singurul vis. Când tainică șoapta cea dulce Se pleacă cu milă în glas, Revăd în
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
împreunate în dreptul pieptului, ca și cum ar dori cu inconștiență să adune câte sunt în jur și continuă să fie, să se nască, să miște, să salte, să izbucnească, să cânte, să înflorească, să se îmbete de răsuflarea lucrurilor, să tremure de dor, să se umple de nepăsare, să existe și să facă tot ce se poate și mai târziu; iar starea asta de neliniște pe care n-o mai trăise, de parcă s-ar apropia acum, în clipa următoare, sfârșitul, încât trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat, rupt parcă uneori, hodorogit al țiganului nemaipomenit care înnebunise Bucureștii. Zavaidoc. Asta căuta. A apucat-o dintr-odată un dor să-l audă cântând, își amintea sala de concert în care fusese cu o jumătate de secol în urmă, își amintea vorbele lui de iubire, ca și cum nimic pe lume n-ar exista în afară de iubire și nimic n-ar avea rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cocoașele de pământ cu urme uscate de roți, povestindu-i în răstimpul scurt cum arată gazda, ce fac ele toată ziua, ce mănâncă, ce-a făcut ieri, cum a fost vremea, cum l-a așteptat, cât i-a fost de dor și ce bine îi pare că a venit în sfârșit, lucruri pe care el le știa în cea mai mare parte, dar i le spunea iarăși pentru că, nu-i așa? e altceva când i le spune personal și stătea lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vorbesc“. Și, pe când se întorcea spre terasă, cealaltă femeie s-a ridicat și a intrat într-o încăpere vecină cu a doamnei Marga Pop și la puțină vreme au răsunat de acolo sunetele alambicate ale unui clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor lung, cu cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Poate n-am dreptate, dar am încredere! Nu se știe niciodată de câtă voință și dârzenie ai nevoie ca să reziști.“ „Da, știu.“ „Am să vin imediat ce mă întorc de la munte, cred că luni sau marți.“ „Da. Bine.“ „O să-mi fie dor până atunci.“ „Bine faci.“ Acum îl privea cum se ridică, proptindu-se cu o mână în cimentul probabil fierbinte al terasei, se apleacă, îi apucă mâna subțire învelită în pergament fragil și i-o sărută, se retrage cu spatele, șoptându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răspuns în felul acela. Ne-am întors pe aceeași cărăruie, acum el călcând în spatele meu. Yvonne Alexa ne-a sărit ca de fiecare dată de gât, sărutându-ne pe ambii obraji, spunându-ne repede în hol că i-a fost dor de noi, că ne-a telefonat, că se află la ea Cemeilă și Manuela Ștefan, că tocmai ne bârfeau, că trebuie să bem repede ceva să ne dregem, gerul de afară e groaznic, până când Andrei Vlădescu i-a zis: „Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tu nu crezi și vii și...“ „Da. Iartă-mă.“ Nu se mai putea uita la el, și-a plimbat privirea peste lucrurile din cameră, a înghițit vizibil în gol de câteva ori înainte să spună: „Trebuia să vin, mi-era dor“. „Ți-am spus: și mie.“ „Da?“ Întorcea spre el privirea arzândă chiar mai repede decât apuca să spună, în clipa următoare, „O, Doamne!“, ridicându-se și străbătând spațiul de la scaunul pliant la masă și înapoia mesei unde o aștepta el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie bine, vreau să fiu fericită, înțelegi? înțelegi?“, ridicând fruntea brusc și apucându-i fața între cele două palme încă reci, privindu-l în ochi și întrebându-l cu gravitate: „Înțelegi? Răspunde-mi!“. Pe urmă brusc schimbând vorba: „Ți-era dor, recunoaște, ți-era dor de mine, de ce n-o spui?“, „Nu mă lași“, „Ba te las, dar ți-e teamă să-mi spui“, „Nu mi-e teamă, dar nu asta-i totul. Mai e altceva important, care mie cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fiu fericită, înțelegi? înțelegi?“, ridicând fruntea brusc și apucându-i fața între cele două palme încă reci, privindu-l în ochi și întrebându-l cu gravitate: „Înțelegi? Răspunde-mi!“. Pe urmă brusc schimbând vorba: „Ți-era dor, recunoaște, ți-era dor de mine, de ce n-o spui?“, „Nu mă lași“, „Ba te las, dar ți-e teamă să-mi spui“, „Nu mi-e teamă, dar nu asta-i totul. Mai e altceva important, care mie cel puțin îmi cheamă toate energiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
patului îngust, sprijinită pe perete, învelită într-o pijama a lui Andrei, pe care și-o petrecuse peste piept. „Vasăzică, domnule ziarist sau redactor sau ce naiba ești, ne vedem din nou... Aș putea să-ți spun că mi-a fost dor de tine, că te-am așteptat, că te-am visat nu știu câte nopți. Nu e adevărat. Te uitasem. M-am gândit de câteva ori la tine, mă întrebam pe unde oi fi și ce-oi fi făcând, dar asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privirile îi sclipeau, dar furia dinainte încă nu dispăruse, încă mai mișuna în venele lui. „Ia-o în brațe, își zicea, ia-o în brațe, ce mai stai?! Sărut-o și spune-i să mai rămână, pentru că ți-a fost dor de ea și ai așteptat-o cu nerăbdare!“ Dar nu spunea nici o vorbă, se uita doar la ea și vorbele astea i se citeau în priviri, dar ea se uita în pământ. Pe urmă a ridicat ochii o clipă, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]