26,373 matches
-
fără țipete sau ceva de genul ăsta. — Uau. Știi, nu cred că am mai avut vreodată aici vreo scientoloagă! pare că s-a Însuflețit brusc. Te superi dacă le spun la vreo cîteva colege? — Du-te! Încuviințez absentă. CÎnd ea fuge din sală, Îmi mototolesc ambalajul de la KitKat și-l arunc frustrată la coș. E stupid. Nu vine nici o Venetia, așa-i? N-o să-i trimită În veci nici un mesaj. Și nici nu mai am chef s-o văd. Cred c-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke. Vine direct aici, de la Portland. — A! mă sforțez să-mi ascund neliniștea. Super! Încep să respir disperată În tub, chinuindu-mă să-mi Încropesc În minte un plan de bătaie. Poate că baia are o ferăstruică prin care pot fugi. Sau aș putea spune că vreau să mă plimb pe hol, după care să găsesc un bebe nou-născut și să-l Împrumut pentru cîteva clipe... — Parcă erai pacienta Venetiei Carter, nu? se oprește din scris În fișă Paula. Vine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de puține ori(!), s-a verificat ulterior că avea dreptate. Liviu Turcu mi se pare un fel de "conservă" a serviciilor pusă periodic pe plită, la încălzit. Și, oricum, prefer să cred un civil decât un securist, fie acesta și fugit. Pe de altă parte, președintele a afirmat că Varujan Vosganian nu a fost securist, agent acoperit etc. Iarăși, poate e mai bine informat decât noi! Dacă însă, Doamne ferește!, nu a fost corect informat, e nasol, înseamnă că nu conduce d-
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
politrucii noștri și se înghesuie în platouri la asemenea aberații sinistre! Sunt, desigur, și emisiuni la care merită să mergi, de la cea a Marinei Constantinescu la cele realizate de Iaru, Patapievici etc. Prin urmare, nu spun că scriitorul trebuie să fugă de publicitatea asigurată de televiziune eu însumi fac emisiuni de televiziune non-stop din 1999 încoace! -, ci că trebuie să fie prudent, să analizeze și discrimineze. Iată, Mircea Cărtărescu, la care țin foarte mult, e pe cale să ajungă VIP. Din păcate
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și sprinten, slăbuț, dar avea, deja, peste 60 de ani! După câteva ore, în care noi am privit, iar Î.P.S. Pimen a trudit, ne-a invitat la masă. Am mâncat, cu toții, doar un borș de fasole. Atât. Și a fugit înapoi la treabă. După acea zi, mi-e greu să am o rea părere despre Î.P.S. Pimen... Liviu Antonesei: Sigur că e admirabil ceea ce-mi povestești tu și chiar eu am avut până nu de mult, cum spuneam
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
din viață, ca și când ar fi ultima). ANIMALELE SPERIE, NU AU MÂINI, MÂINILE STAU LA BAZA UMANITĂȚII Albinele arată prin dans unde se află flori și polen, lupii simt unde se găsește prada, totul aparține instinctului; doar oamenii știu că pot fugi cu picioarele, că acestea sunt membre, pe care animalele le au în număr diferit, că cele două picioare umane se deosebesc și se aseamănă cu mâinile și că sunt altfel decât ale altor ființe: miriapod, octopod, monopod. Homo viator poate
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are tolba plină la refuz de povești, dar le spune într-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul / comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-are nicio valoare. Drept care convenția lui înfulecă absolut tot tehnică romanescă anterioară, psihanaliză, mitologie, istorie literară și culturală etc. într-un conglomerat inimitabil. Joyce este un accident fericit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pre-modernism, apare în trans-romanul de care vorbim în mod constant și nu numai ca temă. Ajungem aici la convenția verbală a trans-romanului, convenția de la care am pornit când am discutat inovația modernistă. Aparent limbajul trans-romanului e clar și reconfortant. Trans-romancierul fuge de neclaritate din toate puterile. Tehnica lui este aceea de exacerbare a suspansului prin ascundere. Din nou ne trezim întrebând pe când citim, "și, și?" Deosebirea e că acum avem sentimentul vag, mai mult ca un presentiment, de fapt, că nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
moară. Profesorul de istorie al lui Graham Swift încetează să mai fie profesor. Eroii lui Ackroyd nu au stare, evadează în alte lumi, în alt timp. Eroii lui Barnes, Bradbury și Lodge se hrănesc cu ironie, ca să uite că prezentul fuge, timpul real nu durează. Durata nu e în prezent. Cum opera Desperado e o continuă întretăiere de linii cronolgice, care țin de acum, dar mai ales de atunci, timpul real se alimentează constant din cel imaginar, care e ca un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și aici, cu care nu știe ce să facă și îi dau lacrimile. Lanark al lui Alasdair Gray se oprește din goana către trecut doar ca să moară într-un imens "GOOD BYE". Profesorul de istorie din Waterland, de Graham Swift, fuge de viața lui reală, de prezentul orei de istorie, pentru a dezvălui misterul propriei vieți, pentru a povesti de unde se trage și cum s-a alcătuit ființa lui. Acest prezent al operei pe care nici nu-l putem pune de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
valori. Unii eroi recurg la reverie, și prin ea se scufundă în meandrele amintirii. Alții pun distanță între ei și memoria sentimentală, creând un trecut rațional. Sunt eroi care fac uz de incertitudine, în maniera lui Henry James. Unii protagoniști fug în trecut doar pentru a descuraja prezentul, realul. În niciunul din cazuri, trecutul nu e ordonat, accesibil, chiar dacă el pare așa la prima vedere. Trecutul Desperado este despletit și trage lectura ca o mlaștină. Singurul care are acces la realitatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
suflet profesiei de majordom (alt cuvânt cu greutate în roman). Romanul e o competiție între public și intim, între cuvinte mărunte și mari tragedii. Ishiguro își planifică atent cuvintele cheie. Alți autori Desperado scriu oarecum la repezeală, în ritmul vorbirii, fugind de orice fel de simbolistică. Eliot făcea din imaginile lui recurente o întreagă teorie a "corelativului obiectiv" (marea, grădinile, apa, tisa etc.). Autorul Desperado e discret cu emoțiile eroului lui. Vremea codificării somptuoase a înțelesului, a textului care poate fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
yesterday but the day before tomorrow!!!" Crearea unui spațiu care amenință viața, descrierea opusului utopiei (utopia fiind punctul de pornire al ideologiei, dar nu și al practicii comuniste) este modul Desperado de a ne avertiza să ne ferim de totalitarism. Fugind de comunism, exilații eșuau în dezrădăcinare. Bradbury descrie un profesor rus care iubește cu patimă America, pentru că i-a oferit un cămin și o carieră universitară. Burgess inventează un hoț rus care se trezește liber în lumea occidentală cea fără de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
occidentală cea fără de pată, fiindcă a fost luat din greșeală drept fiul unui muzician cunoscut, prieten cu turistul englez. Trimișii comunismului în Anglia, descriși de Lessing în The Good Terrorist, sunt fioroși, nemiloși. Sunt mulți la număr scriitorii care au fugit din state comuniste și s-au stabilit în occident: George Szirtes (trecut peste graniță pe când era foarte mic, de părinți), Nabokov în SUA, Soljenițîn, Norman Manea, Andrei Codrescu, Nina Cassian, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Thomas Pavel (ultimii șase din România
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Thomas Pavel (ultimii șase din România). Dezrădăcinarea e adesea efectul direct al cortinei de fier. Ea e în același timp foarte reală și sursă a imaginarului: mulți Desperado sunt ei înșiși autori dezrădăcinați ori creează eroi de acest gen, care fug de o patrie inumană și reușesc ori eșuează în occident. Simbol al libertății materiale și intelectuale pentru cei din est, occidentul trage cu ochiul la ce se petrece dincolo de Cortina de Fier cu sentimentul comod că peisajul comunist e în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vor înțelege mai târziu de ce am plecat. Urma să schimb această lume hidoasă, ei vor putea trăi într-o lume frumoasă, perfectă, fără ură de rasă, nedreptăți și tot restul. Mirajul utopiei se destramă; Anna Wulf și prietena ei Molly fug din răsputeri de binefacerile comunismului și nu-și află locul până nu revin la capitalism. Dacă lectorii care au trecut ei înșiși prin totalitarism pot să-l citească pe Orwell fără resentimente, pot accepta incursiunile ironice dincolo de Cortina de Fier
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altă parte a doua modalitate de schimonosire a umanului când vestul scria despre eroi din est, aceștia erau descriși ca inteligențe primitive, obsedate, care fie că doreau să se pună trup și suflet în slujba sistemului, fie că visau să fugă din el. Eroul comunist nu avea alte mobile. Era deci o ființă schematică, greu credibilă. Dacă surpriza lecturii a fost furată de cenzură, credibilitatea a supraviețuit în comunism datorită "șopârlelor", a ceea ce se citea printre rânduri, a șmecheriilor menite să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
schimonosirea naturii umane în condițiile utopiei tanspuse în practică. Se așteaptă involuntar la ceea ce le-a oferit până acum doar în vorbe propaganda comunistă adică la cele mai bune lucruri și se necăjesc grozav când dau de opusul lor. Drept care fug îngroziți, înainte să fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul identifică distopia cu comunismul, aceasta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și au făcut din literatură propagandă comunistă ori apologia sistemului, nu erau scriitori: erau pur și simplu politicieni. Scriitorii buni care fugeau în vest sau, foarte rar, erau izgoniți de regim (v. Soljenițîn), fie aveau succes (destul de rar), fie deveneau oamnei de rând într-o țară unde viața era suportabilă. O parte dintre aceștia s-au întors în țara de origine după
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care a fost părtaș la masacru, chiar dacă fără voia lui (nu știm exact, iar romanul ne spune doar că ororile la care a luat parte l-au făcut impotent)? Un erou care, la sfârșitul războiului și odată cu înfrângerea Germaniei, a fugit în Portugalia, iar de acolo la New York, pe un vas, cu o identitate falsă? Eroul care a rămas în viață și care-și ascunde crimele? Iată un dialog care descrie perfect (transcris de la coadă la cap) trecutul eroului (de fapt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simplă: se naște un băiețel neamț, se însoară, se face doctor, are un copil care-i moare. Intră foarte devreme în SS și merge în lagăre, ca doctor. Ucide. Nemții pierd războiul, eroul scapă de ruși ca prin urechile acului, fuge în Portugalia și se îmbarcă cu destinația Ellis Island. Își schimbă mereu identitatea. Odată devenit cetățean american, trăiește cu spaima că va fi descoperit. Moare în final (începutul cărții) paralizat pe un pat de spital. În această clipă începe derularea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și creație e o demarcație fină, abia vizibilă. Poate tocmai de aceea lectorul împătimit o consideră pe Lessing feministă atunci când ea nu face decât să sfărâme convenția femeii ca sclav al familiei, sau o bănuiește pe scriitoare de fățărnicie când fuge de comunism după ce s-a întovărășit cu el. Ce nu știe lectorul este că pasiunea pentru inteligența care devoră toate înțelesurile (oricât de contradictorii ar fi ele) e Dumnezeul lui Lessing: Scriitorul se îndrăgostește de o idee și se lasă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei. Ziceam, "Ce mai faci?" "Bine". Asta e foarte bine, nu?". Pe când spuneam aceste vorbe mă îndepărtam de ei spre luminile din drumul principal. Iată, deci, ce fac de fapt personajele taciturne și care vorbesc în "pauze" ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia tovarășa lui Pinter din adolescență îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea un câine. Lași câinele să alerge de colo colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă. Dacă știm atât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]