26,614 matches
-
Frumusețea deosebită, gingășia și inteligența au propulsat-o să devină domnișoară de onoare a reginei Siciliei, Isabella, cumnata regelui Carol al VII-lea. S-a îndrăgostit de ea regele Franței și a adus-o la Curtea sa ca domnișoară de onoare a reginei Maria d'Anjou. Cu trăsături fine, blondă și cu ochi albaștri, tânăra Agnès i-a cucerit inima regelui care a răsfățat-o și a copleșit-o cu daruri. I-a oferit Castelul din Beauté sur Marne, a amenajat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tatăl marelui scriitor renascentist Torquatto Tasso (1544-1595) autorul numeroaselor volume de poezii pastorale, erotice, religioase, eseurilor, tragediilor și epopeii "Ierusalimul eliberat". Din dragoste și admirație pentru ea, Emilio Orsini a întemeiat Societatea Tullia, cu șase cavaleri care să-i apere onoarea. În anul 1545 / 1546 Tullia s-a întors în Florența, apoi a revenit la Roma. A murit în anul 1550, după unele surse, în 1556. Spirituala curtezană a lăsat posterității versuri și reflecții despre dragoste prin volumul Dialogo della infinita
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
niște versuri, deși-i ceruse înapoierea, la insistențele favoritei ce i-a urmat, bijuteriilor gravate cu însemnele regale. În grațiile regelui Francisc I a intrat, în anul 1526, Anne de Pisseleu, viitoarea ducesă d'Etampes. Ea a fost domnișoară de onoare a Louisei de Savoia regina-mamă, când avea doisprezece-treisprezece ani, în anii 1520-1521. Suveranul a fost atras de fermecătoarea domnișoară de onoare, i-a găsit ca soț pe ducele d'Etampes și, pentru a justifica prezența ei la Curte, i-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Francisc I a intrat, în anul 1526, Anne de Pisseleu, viitoarea ducesă d'Etampes. Ea a fost domnișoară de onoare a Louisei de Savoia regina-mamă, când avea doisprezece-treisprezece ani, în anii 1520-1521. Suveranul a fost atras de fermecătoarea domnișoară de onoare, i-a găsit ca soț pe ducele d'Etampes și, pentru a justifica prezența ei la Curte, i-a încredințat rolul de guvernantă a fiicelor lui: Louise și Charlotte. Farmecul și inteligența ducesei l-au determinat pe suveran să-i
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
educație umanistă în spirit renascentist prin literatură, limbi străine, muzică, dans, arta conversației, sportul preferat fiind hipismul. S-a căsătorit, la numai cincisprezece ani, cu contele Louis de Brézé, cu patruzeci de ani mai în vârstă. A devenit doamnă de onoare a Louisei de Savoia, mama regelui Francisc I. A avut două fiice pe care le-a crescut și educat cu dragoste. La treizeci și unu de ani a rămas văduvă, i-a ridicat soțului un mausoleu și s-a hotărât
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu zeița romană a vânătorii al cărei nume îl purta iar pictorii vremii o reprezentau astfel. Era rafinată, mereu proaspătă, greu accesibilă, seducătoare. Cultivată, scria versuri. Și-a măritat fetele cu descendenți ai familiilor nobiliare, ea a devenit doamnă de onoare a reginei Eleonora, soția regelui Francisc I (1515-1547) care i-a încredințat educația fiului lor, Henric, viitorul rege Henric al II-lea. De timpuriu Diana a intrat în sfera admirației copilului și adolescentului regal, fiind extrem de marcat de gestul frumoasei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sfera admirației copilului și adolescentului regal, fiind extrem de marcat de gestul frumoasei doamne de a-l săruta pe frunte la un turnir. După moartea lui Francisc I, Henric al II-lea a urmat la tron (1547-1559) iar frumoasa doamnă de onoare s-a dăruit adoratorului ei de numai șaptesprezece ani, ea avea treizeci și șapte ani, și au mascat cât se poate de mult relația lor prin curtuazie, între ei creându-se o adevărată pasiune, exprimată în poezii. Henric al II
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
frumusețe perfectă, dar atrăgea atenția prin finețe și distincție, prin părul blond, ochi albaștri și un surâs fermecător. Nu avea nici o inteligență sclipitoare dar și-o cultiva prin lecturi. La șaptesprezece ani a intrat în lumea regală ca domnișoară de onoare la Curtea Henriettei de Anglia, sortită ca soție lui Filip de Orléans, fratele lui Ludovic al XIV-lea. A remarcat-o Regele Soare și tânăra timidă, puternic îndrăgostită de suveran, era copleșită de sentimentul pe care i-l inspirase suveranului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
desăvârșite pilde de ispășire pe care ni le-a dat Dumnezeu. Athénaïs de Montespan (1640-1707) Françoise de Rochechouart Montemart, cu supranumele Athénaïs, a avut ca părinți pe prim-gentilomul lui Ludovic al XIII-lea și pe una dintre doamnele de onoare ale Anei de Austria. Ludovic al XIII-lea și Ana de Austria erau părinții regelui Ludovic al XIV-lea (1643- 1715). Copila a fost crescută cu mare grijă de mama ei, profund religioasă, era catolică, și remarcată prin virtute. Din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1715). Copila a fost crescută cu mare grijă de mama ei, profund religioasă, era catolică, și remarcată prin virtute. Din respect și admirație pentru mama ei, Ana de Austria a desemnat-o pe frumoasa și fascinanta Athénaïs drept domnișoară de onoare a Mariei Teresa alături de alte cinci doamne. S-a căsătorit cu marchizul de Montespan, deși avea o zestre modestă. Athénaïs era o frumusețe accentuată, blondă, ochi albaștri, înălțime medie, cu tendințe de îngrășare, era provocatoare și vicleană. Avea o inteligență
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
liniștită și împăcată. Athénaïs își pierduse din strălucire, începuse să se îngrașe și nașterea unui alt copil nu l-a cucerit definitiv de rege. Acesta era atras de alte frumuseți seducătoare, cum era, spre exemplu, Isabelle de Ludres, domnișoară de onoare a Henrietei a Angliei. În grațiile Regelui Soare a intrat doamna de Maintenon, guvernanta copiilor regelui și ai marchizei, regele s-a îndrăgostit fulgerător de o domnișoară de optsprezece ani, frumoasa de Fontages care, după doi ani, a murit la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mama sa, Maria Tereza o sfătuia să fie foarte prudentă, să-și modeleze conduita sub toate aspectele. De când a ajuns în Franța, abatele Vermond s-a preocupat s-o apropie pe tânăra austriacă de limba și cultura franceză, doamne de onoare aveau îndatorirea de a o iniția în cunoașterea manierelor elegante la Curtea Franței. În scurt timp, frumoasa, grațioasa, eleganta și temperamentala regină a devenit emblema rococo-ului. N-o interesau problemele politice, preocuparea ei era să-și creeze o societate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în temeiul atitudinilor și convingerilor tatălui său) și l-a însoțit în exil la Viena, l-a vizitat la Florența, la Heidelberg, unde ex-domnitorul Țărilor Române a murit în 1873. După episodul Cuza, Maria Catargi Obrenovici a devenit doamnă de onoare a împărătesei Augusta, soția lui Wilhelm I, la curtea din Viena. În 1876, la patruzeci și unu de ani, aflând că este bolnavă de cancer, s-a sinucis în Germania, la Dresda. Trupul i-a fost adus la Iași, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
compasiune și solidaritate, a cântat în lagărul de la Buckenwald, din devotament pentru țara în care s-a naturalizat, a fost și agent de informații. Pentru aceste servicii celebra actriță, cântăreață și dansatoare a primit, din partea generalului De Gaulle, Legiunea de Onoare. Josephine s-a îndrăgostit de Jo Bouillon, șef de orchestră, s-a căsătorit cu el, a rămas însărcinată și a pierdut, și de data aceasta, copilul, o altă suferință peste care a trecut greu. În 1948 s-a întors în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fi o aventurieră. Drept care a învățat franceza, a ajuns la Geneva și s-a hotărât să câștige bani cu frumusețea ei exotică. Și-a consemnat gândurile în jurnal, reflectând asupra a ceea ce poate pierde dacă o vreme se va prostitua onoarea, demnitatea, respectul față de sine. Se va lăsa în voia sorții, va lăsa să hotărască viața pentru ea. Pe Rue de Berne s-a angajat la un local ce aparținea patronului Milan. I s-a impus respectarea unor prime reguli: - să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în apoteoza cărora găseau o onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus și Bachus, teatrul este periculos, căci el nu oferă decât spectacole lascive. "Teatrul este întocmai ca templul lui Venus (...) Teatrul nu este consacrat numai zeiței dragostei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să trezească mai mult indignarea decât mila. Am considerat că trebuia să-i confer o oarecare slăbiciune care să-l facă puțin vinovat față de tatăl lui, fără totuși să-i știrbesc ceva din această grandoare a sufletului cu care apără onoarea Fedrei, și se lasă oprimat fără să o acuze. Numesc slăbiciune pasiunea pe care o resimte fără voia lui pentru Aricia, care este fiica și sora dușmanilor de moarte ai tatălui său." 7.6. Refuzul recunoașterii 58 Dacă teoreticienii clasici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
toată lumea o urmă râzând; iar bolnava, aflând despre ce era vorba, începu să râdă mai tare decât ceilalți." 2.2. Visul unui teatru civic și popular Investit fiind cu o înaltă funcție morală, teatrul se bucură de un loc de onoare într-un secol în care este iubită virtutea. Operație de vastă anvergură, drama beneficiază, în ochii lui Beaumarchais, ca și în aceia ai majorității intelectualilor epocii, de un prestigiu egal cu cele mai importante realizări ale acestui secol, libertatea de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
duelului pe care nimic nu-l poate autoriza, ci îl zugrăvește ca un mare maestru pe fiul acesta alergând spre răzbunare; iar tandrețea filială ne face să uităm în acest moment faptul că va fi și el imfluențat de falsa onoare a națiunii sale." (cap. 8, "Despre Dramă") Dându-i Cezarului ceea ce este al Cezarului, el laudă și Prefața lui Don Sancho de Aragon în care "chiar Corneille a părut să anunțe succesul noului gen." 2.3.2. Zugrăvirea condițiilor Obiectivele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tradiția, deschisă de Plaut, lui miles gloriosus. El abordează de asemenea, prin intermediul lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment al onoarei, se lovește continuu de morga colegilor săi care, din spirit de castă, îl disprețuiesc, ca și de ura superiorului său. Negustorul care, aparținând clasei în devenire, joacă un rol din ce în ce mai mare în societatea secolului al XVIII-lea, ocupă de acum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
i se adaugă regretul că ar fi putut trăi fericit, spuneți-mi ce îi lipsește acestui subiect pentru a fi demn de Tragedie? Extraordinarul, miraculosul, spui dumneata? Și oare nu poate fi văzut acest miraculos înfricoșător, în trecerea rapidă de la onoare la oprobriu, de la nevinovăție la crimă, de la dulcea speranță la disperare, într-un cuvânt, în excesul de nefericire cauzat de o slăbiciune?" (Seara a 11-a)48 De aceea, Lessing refuză reprezentarea unor personaje stoice pe o scenă de teatru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în prima parte a Memoriilor sale, am văzut teatre englezești, teatre spaniole și teatre franțuzești; nu am găsit niciun fel de teatre italienești. Erau pe ici pe colo piese italienești de pe vremuri, dar nicio culegere, nicio colecție care să facă onoare Italiei. Am văzut cu durere că îi lipsește ceva acestei Națiuni, care a cunoscut arta dramatică înaintea oricărei alte națiuni moderne; nu pot concepe cum a putut Italia să o neglijeze, să o înjosească și să o facă să degenereze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aveți teroarea, dar să aveți și mila." Aceasta explică, în anii 1838-1840, când drama romantică a cucerit publicul, reînnoirea tragediei clasice, de care se săturase publicul, și căreia talentul tinerei Rachel (1820-1858)91, care debutează atunci pe scenă, îi redă onoarea. " Se petrece în acest moment la Teatrul-Francez un lucru neașteptat, surprinzător, curios pentru public, interesant în cel mai înalt grad pentru cei care se ocupă de arte, notează Musset, la 1 noiembrie 1838, în Revue des Deux Mondes. După ce au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce se află la însăși originea teatrului. "Îmi place să-mi amintesc că toate lucrurile se nasc din Mișcare, inclusiv Muzica; și mă felicit că avem onoarea supremă de a fi servitorii acestei forțe supreme: Mișcarea. Căci vă veți da seama acum prin ce anume Teatrul (chiar și teatrul actual, oricât de lamentabil și rătăcit ar fi el) este legat de această oficiere. Teatrele din toate țările
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde personajul este purtător al unei trăsături psihologice îngroșate nemăsurat. Comedie-balet. Gen mixt, situat la jumătatea drumului între baletul de curte și comedie, creat de Molière cu Pisălogii (Les Fâcheux), în 1661, pentru serbările de la Vaux date de Fouquet în onoarea lui Ludovic XIV. Commedia dell'arte. Teatru popular comic, numit și joc all'improviso (joc improvizat), ce se dezvoltă în Italia între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea. Este moștenit din Antichitate, fără îndoială prin intermediul jonglerilor Evului Mediu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]