26,209 matches
-
să știu ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe de care mîinile mele nu se mai pot apropia... Mă acoperă un mîl tulbure și poate undeva sub el vor Încolți semințele liniștii, ca să mă pot gîndi În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe o piramidă În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele aparțin unui spirit ce a Întîlnit deșertul și se teme de el. Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ea un adevăr care se răsfrînge și asupra celor Întîmplate Înainte. În conflictul cu monștrii, Heracles n-are nimic divin În Înfățișare și mijloace și tocmai aceasta ne satisface rațiunea. Mă uit la linia tremurată a coastei, dogorită de flacăra albastră a mării, și nu Întîmpin nici o dificultate să Înțeleg ceea ce-l mînă Înainte În aventurile sale. El corespunde nevoii noastre de claritate. CÎndva mi-l Închipuiam ca un munte de mușchi În care abia lucea o fărîmă de inteligență cîtă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
divers ale ziarelor. CÎinii unui cioban internat la spital s-au așezat În fața porții și, fără să mănînce nimic, nu s-au mișcat de acolo cîteva zile și nopți, pînă ce nu și-au revăzut stăpînul. Îl ascultam privind floarea albastră tatuată pe mîna lui stîngă. Marinarul m-a Întrebat brusc, cu aceeași voce aridă și monotonă: „Socotiți că omul ar fi oare În stare de atîta credință?” Apoi, fără să aștepte un răspuns, a conchis „Viața e plină de surprize
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de acțiune; și totuși, cuvintele contează dacă se referă la aspirații universale, îi liniștesc din nou pe cei prevăzători și îi fac pe cei ostili să se gândească de două ori. În filmul Cabaret, un tânăr nazist, blond cu ochii albaștri, se ridică de la locul său pentru a cânta ,,Tomorrow Belongs to Me"‡‡‡‡‡‡. America cu oamenii săi cu părul și ochii de mai multe culori trebuie să apere un principiu diferit că ziua de mâine nu aparține niciunei facțiuni sau fracțiuni
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care ceva de dimineața până seara. Era
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
domnișoară era să primesc cadou de Paști și de Crăciun, când unele se mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia după ce au început să apară și pungile românești, albe, albastre sau gri, cu modele simple, din câteva linii și cu un scris urât, s-a văzut clar că pungile nemțești nu mai puteau fi detronate: erau reginele absolute, de care aveam grijă ca de ochii din cap. După orice purtat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de lemn roșu cu păpușa Tania sau pisica Ghizi, nici peste 20 de ani, când zdroncăneam landoul de vinilin bleumarin în care Oana zăcea ca o larvă și nici mai târziu, când târâiam după mine căruțul de fier cu butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe Fucsik. 2 ture cu M. și căruc. plin pe p. Michelang. Mașini și clacs. Tura 3 singură. Parcul Pion. Vreasc. în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
1970 este corector și apoi redactor la revista România literară, unde lucrează și în prezent. Prozatoarea este și consilier editorial la Editura Universal Dalsi. Adriana Bittel a debutat în 1980 la Editura Cartea Românească cu volumul Lucruri într-un pod albastru. A mai publicat volumele Somnul după naștere (Cartea Românească, 1984); Iulia în iulie (Eminescu, 1986); Fototeca - temă cu variațiuni (Cartea Românească, 1989); Întâlnire la Paris. Unsprezece povestiri (Compania, 2001); Cum încărunțește o blondă - povestiri din secolul trecut (Compania, 2006). Este
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tânărul scorțos din fața ei. Gabriel era profesor de muzică, cu vioara după el. Și cu un ciorap roșu, căci îl declaraseră nebun și trebuia să facă, în orice moment al „existenței lui de păduche“, după cum îi spusese tovarășul cu ochi albaștri, secretarul PCR al conducerii școlii, dovada dungii roșii din buletin. Domnul Aur, directorul, totuși îl tolera. Maică-sa ieșise la pensie de la aceeași școală, iar tată-său, fie-i țărâna ușoară, îi învățase pe mulți să aibă un rost în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de a număra biciclete furate, bucăți de gard de la fier vechi și să dezbine cauciucul de la ușile de autobuz, fixate la balcoanele închise fără aprobare. * „Gata, Tanțo. Trage-ți un ciorap roșu. Așa, și tu, Maria, ăla galben. Pui halatul albastru. Perfect. Ești un tricolor frumos. 1, 2, 3 și! «A venit aseară mama, din sătucu-i de departe...» Nu plângi, nu-i așa?“, întrebă Rodica. „Cum să nu plâng, tovarășa ingineră, că-mi aduce aminte de mama. Să mă vadă ea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
intră în programul pentru tovarășa Găinușă. E doar așa, ca să vedeți ce voce frumoasă are Tanța și cât a exersat ea pentru ediția asta de la «Cântarea României». Aici o să fie un scăunel galben, aici unul roșu și în fundal e albastru. Am cerut și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi și torsul mașinii de cusut „de picior“, care ne transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu cahle luate de la demolări. Vată cu câlți și maroniul murdar de hârtie igienică aspră. * În gura mea, cele mai grele trei silabe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e mai strâmtă pe unde trebuie. Probabil o să le taie cracii și uite-așa s-a făcut Lili cu blugi pe jalea și suferința mea... Cred că o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chioșc, dar nici chiar așa de ahtiate după ei nu suntem ca să ieșim în gerul ăla. Așa că am revenit în clasă și am ținut un congres despre cu ce să ne îmbrăcăm diseară. A reieșit că nu pot lua rochia albastră: aia merge numai cu pantofii bulgărești și exact așa o pereche are și Dana și și-i ia ea, că ea a zis prima. Mai vedem. Oricum, ura-ura-Ceaușescu-PCR! Nimeni n-a zis nimic de coșul meu! Și zău c-ar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
merg iarna și oricum au o culoare absurdă, de un bej căcăniu; fusta de catifea reiată pe care am strâmtat-o cu mâna mea (și se cam vede, asta e; parcă am două mâini stângi, are dreptate mama) - nu; rochia albastră am zis că nu, puloverele și împletiturile se exclud din start... Ce mai avem noi aici, dragi tovarăși și pretini? O superbă cămașă neagră, cu capse și buzunare mari, aplicate, pe care mi-a luat-o Dragoș din cămin, de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și pe care aș putea-o descrie în ele mai mici amănunte, nu face parte din panoplia imaginară cu care dintotdeauna m-am descurcat în vidul descurajant al realității. Chiar și chirurgul cu barba lui complet albă și ochi mari, albaștri (cum i-oi fi văzut barba sub mască?) îmi părea un fel de djin ce ținea între degete acul de rahianestezie ca pe-o nuia fermecată, explicând în oglindă cum se-ajunge - în straturi succesive - în miezul (ne)inflamat de sub
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mereu mai palpitante sau că rolurile de zmeoaică îmi aduceau mult mai multe delicii decât cele de prințesă. Mai era apoi, firește, chestiunea culorilor: când ne cumpăra haine la fel, mama alegea roșu și roz pentru mine, respectiv verde și albastru pentru fratele meu, drept pentru care o bună parte din adolescență m-am îmbrăcat numai în albastru și verde, culori „interzise“. Copilăria mi-a fost însă - o spun aproape roșind de impudoare - atât de perfectă, plină de afecțiune și lipsită
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
privesc coborând strada spre casă, călcând din piatră în piatră, ca pe ouă, să nu se murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea. Era blondă, cu părul gros și lung, ochi albaștri și un trup destul de dolofan, alb. Stratul adipos era, bineînțeles, un semn de bunăstare de invidiat. Când vecinii comentau că Anca era prea grasă, știam cu toții că de fapt li se făcea gura apă, încercând numai să-și închipuie forma
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Philippe Gignoux, rămâne deocamdată, până la noi cercetări, sub semnul întrebării. Cu toate acestea, în Arhiva SW de la Uppsala (box 1470) se află un manuscris redactat în suedeză (cca 45 de pagini dactilo, legat sub forma unui caiet mare, cu coperte albastre), având același titlu cu cel anunțat pentru Ratanbai Katrak Lectures: „Heligt ord, helig skrift, helig bildt. Ett religionsfenomenologiskt utkast” (divizat în trei părți: 1. Problemställningen; 2. Bild och skriftkulturens segertåg; 3. Indo-iransk egenart i kultur och i religion). Foarte probabil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
caracterizează prin proliferarea globulelor albe numite limfocite. E o boală foarte rară (un caz la 250 de mii de locuitori), dar care este foarte frecventă, mai precis de 10 de mii de ori mai des întâlnită la familiile de "sânge albastru". Porfiria este provocată de metabolismul porfirinelor. Ea provoacă dureri abdominale, rătăciri nervoase, agitație și psihoze și e detectabilă în urina care se înroșește sau înnegrește la lumină. Porfiria e prezentă de multă vreme în arborele genealogic al familiei regale din
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a testa ipoteza respectivă, autorii au realizat două experimente. Primul experiment a pus 32 de studenți de la universitatea din City, Londra, în situația de a trebui să parieze (sau să prezicăă pe mișcarea unei rulete simulate pe calculator prezentând spații albastre și roșii. În timp ce își efectuau predicțiile, ei trebuiau să se încreadă în justețea acestor predicții cu ajutorul unui cursor. Toți subiecții au făcut succesiv 200 de pariuri și au dat 200 de evaluări ale nivelului lor de încredere. Pentru fiecare predicție
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
da. Andrei Gheorghe: O ții minte? Mihai-Răzvan Ungureanu: Bineînțeles. Andrei Gheorghe: Excepțional. Și în mijloc era o găurică? Bogdan Chirieac: Și tenis de masă... Andrei Gheorghe: Și în mijloc era o găurică... Era verde a mea... Bogdan Chirieac: A mea albastră. Andrei Gheorghe: Eram legionar. Mihai-Răzvan Ungureanu: Așa că nu este de mirare. Călătorii englezi care veneau în secolul al XVIII-lea în Țările Române îi descriau pe bărbați ca fiind violenți și hipersexuali... Andrei Gheorghe: Eu! Mihai-Răzvan Ungureanu: Aferim! Andrei Gheorghe
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
a genealogiei. Interesant este altceva, nu faptul că genealogia își conservă vocația de identitate, identitară, e firesc să se întâmple în felul acesta, ci că ea mai mult începe să fie asimilată unui anumit tip de comportament. Ideea că sângele albastru are și prezență socială determinată de reguli stricte, că e vorba de politețe, că e vorba de școală, că e vorba de comportamentul administrativ, acolo unde e loc de așa ceva, apropierea dintre genealogie și preceptul moral se face pe măsură ce înaintăm
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]