26,373 matches
-
adunat memoria lui de om de cultură. Poezia e o recreație. Cu o descendență impresionantă, Eliot a fost recunoscut, hulit, reacceptat, iar în clipa de față este părintele poeziei contemporane. The Waste Land e Biblia poeților de azi, chiar dacă ei fug de concentrarea lui Eliot pentru a ne oferi o claritate disperată. Nimic din ce e poezie nu-i este străin celui care a scris Tărâm pustiu. Ubicuu, de neînlăturat, detectabil în orice vers, Eliot este mereu cu noi. 3.2
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei doamne), cu versul final, " Și am eu oare dreptul să zâmbesc?" Adcock omite rânjetul personajului eliotian și mărturisește că nu se poate "opri din plâns". Poemul fuge și de muzica eliotiană. Există rimă (a-e, b-d, c-f) dar ea cade pe cuvinte premeditat neînsemnate, minimalizate cu ironie. Rima e deconstruită cu inventivitate. Rimează silabe cu desinențe, nume proprii cu cuvinte la întâmplare. Eliot se revolta împotriva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și foarte trist. Brownjohn e departe de a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite acum), ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Oricât de târziu mă culc ori mă scol, ard lumini. Nopți de nesomn, când mă uit pe geam, altcineva din clădire e și el treaz. Lumea copilăriei poetei este New York. Lumea vieții ei adulte este Londra. Locuiește la Londra, dar fuge la țară adeseori. Nu e totuși un spirit rural. Trecutul și prezentul sunt legate de oraș. Author! Author! (Authorul! Autorul!) dezvăluie planul ei ascuns, care e "propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Larkin găsește o aliterație extrem de potrivită pentru această mâhnire derutată: o numește "plantă prolifică". Blake, Byron, Tennyson, Eliot se contopesc. Plouă pe o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte cum inima "îngenunchează" în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere a dezvelirii emoției care face tăcerea promițătoare. Treptat, vorbele își asumă o mai mare responsabilitate, stilul devine mai ferm, mai puțin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ascunzătoarea lui. Frica e temnicerul, ca în versurile următoare, nu departe de Eliot în spirit: Dormeam și m-ai trezit Ca să ne plimbăm pe malul înghețat Al nopții fără amintire Până ce vocea ta mi-a părăsit auzul Mâinile ți-au fugit Și m-am golit de lacrimi În marginea unei mări cu străzi și ziduri de cărămidă Lângă dealul de stele înfrigurat. Larkin descoperă concentrarea, sensul multiplu. Zece ani mai târziu, a apărut The Less Deceived (1955). Intrăm pe un tărâm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din urmă o vârstă de care moartea timpurie l-a cruțat. Amărăciunea e la apogeu. Ne gândim cu jind la poemele de tinerețe ale lui Larkin când citim: Din om în om nefericirea trece. Se adâncește ca un mal mâncat. Fugi cât poți mai iute, Și mai ales nu face copii. Poet care a scris puțin, Philip Larkin asistă la lenta retragere a lirismului din narațiune și reversul ei, amestecul poeziei cu proza, sau, mai bine zis, la apariția poetului Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un loc pentru tați. Se lasă frigul, în vis, iar cei doi alunecă într-un alt vis, mai întunecat, unde se trezesc "unul lângă altul, iubitori, rătăciți / Și foarte osteniți". Apoi poetul se simte prizonier în vis, strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice și metafizice, e bântuit și de sentimentul că nu are acasă. Poetul a fost adus din Ungaria la Londra în 1956, când avea numai opt ani. Familia lui a fugit de comunism după revoluția maghiară din 1956. Au trecut Cortina de Fier și au încropit pentru poet o casă care nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
asprește și crapă mereu. Chiar și fără inele, carnea din care sunt alcătuite mâinile mele e pomenirea lor. Nimic altceva. Nici aur nici platină, nici pietre prețioase Îmbraci emoția în haina reținută a decenței, dar în miezul lor e furtună. Fugi de tine, cerând lectorului să te afle... RF. Am scris Inelele mele după moartea ambilor părinți, la zece săptămâni distanță unul de altul. A fost un moment foarte greu. Ai analizat poemul cu extraordinară acuitate. LV. De obicei fără lacrimi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am rude acolo... Am fost de multe ori în Rusia și am tradus, cu ajutor de la specialiști, câțiva poeți importanți, inclusiv Marina Țvetaeva. Tocmai am încheiat biografia Annei Ahmatova. LV. Citesc în Allegiance: "moștenirea mea / Kovno, Odesa, strânge tot și fugi -" Nu spui mai mult. Mă duce gândul la Chagall și imaginile lui de pogrom. Te bântuie acest posibil infern de care ai scăpat? EF. Da. LV. În Still Life scrii: "biologia tandreții se uită". În această lume de "intruși" (calitate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici eu cu tine. Aș vrea să știu decupa petecul acela de bandă ca să-l am mereu dar cum e să fie mereu n-am ști de fapt nici tu, nici eu. Scrii cu firescul simplității. Mulți poeți de azi fug de viață și preferă jocul vorbelor pe pagină. MK. Jocul cu vorbele duce în cele din urmă către viața poemului. Dar și către acel moment anume din viața poetului care a dus la poem. E seducător să te joci, însă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un final de elegie. Nu se închide nimic, tristețea crește în lector până ce o îndulcești cu un licăr de speranță. Îți place să-ți închei intriga fără drept de apel? Are romanul nevoie de închidere, de încheiere (dat fiind că fugi de acest lucru sistematic)? TM. Ca scriitor nu mă prea interesează intriga. Ca lector mă agăț de ea ca toată lumea, cu precizarea că, ori de câte ori structura domină personajele ori ideile, mă trezesc că sar foarte mult și nu revin. Pe de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei prezentați. Acestea fiind zise, cred că mai pot exista eroi și eroine: nu înnăscuți, ci creați de împrejurări. LV. Folosești, cu mare economie peisajul. Spre deosebire de majoritatea autorilor contemporani (chiar poeți) care fug de descrierea realistă demodată, atât de compromisă de Balzac și alții, faci din fiecare peisaj un mic poem. Îți condimentezi astfel romanele cu insule de lirism. Aceasta unealtă folosită cu premeditare te leagă și în același timp te dezleagă de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în urma construcției clădirii pentru Brooklyn Queens Expressway un exemplu al zelului lui Robert Moses de a dezvolta orașul prin construcția de drumuri, care în cazul de față a desfigurat Heights, demolând locul istoric care era Middagh Street numărul 7. Când fugeau sclavii, unul dintre drumurile evadării lor era pe sub Heights, cu ascunzători și cărări secrete. Poate că asta e doar în închipuirea mea. Multe locuri încărcate de istorie pățesc așa. După ani întregi de insistențe din partea unui grup, printre care și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura ca întreg... LV. Care-ți sunt modelele, dacă ai, și care-ți sunt prietenii? Autorii Desperado fug de clasificări. Ei se vor un curent în sine. Ceea ce nu-i împiedică să semene leit în această dorință fierbinte de a se deosebi între ei. Tu aparții vreunui grup ori mișcări? FS. Știu că nu țin de nicio școală
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
valoare afectivă are această țară pentru tine? GS. Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la Oradea. Condițiile de viață se îmbunățiseră oarecum. M-au atras mulți dintre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Iudee, duce locuitorii în captivitate, unde mai înainte fusese dus și profetul Ezechiel. Puținii care au mai rămas, plângeau în cântări de jale și-n taină, prăbușirea cetății și a țării. Până la urmă profetul, cu un grup de răzvrătiți vor fugi în Egipt. în 592 î.Chr. toți evreii care au mai fost găsiți au fost duși în robia Babilonului, după ceilalți. Dar în Babilon evreii nu au trăit rău. Un cartier era al lor. Aici au venit în contact direct
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și surorile pe care le-a copleșit cu daruri și onoruri. Cu ascuțită inteligență de om de stat, împărăteasa sau basilisa Theodora a stat alături de Justinian în momente grele. Descurajat de violența revoltei poporului împotriva birurilor, Justinian a vrut să fugă. Cu autoritate și sânge rece a intervenit Theodora pentru a mobiliza armata iar generalii fideli au pus capăt revoltei. Se bucura de toată încrederea împăratului. Pragmatică și abilă, se folosea de forță, perfidie, minciună, diversiune, intrigă, crimă, de farmec și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îndrăgostit de tânărul principe, împreună au avut trei băieți. Brusc, probabil saturată de încorsetarea obligațiilor conjugale, Maria de Colonna a decis să se despartă de soțul ei care a reacționat despotic cu intenția de a o trimite într-o mânăstire. Fugind de această perspectivă, Maria a început seria unor călătorii, cu o suită restrânsă. S-a oprit în Franța cu gândul că suveranul, în temeiul relațiilor lor, o va ajuta să se stabilească. Din același considerent, acela diplomatic, suveranul nu a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
revoltat. Femeile au năvălit în Adunarea Națională, palatul Versailles a fost devastat. Regina a încercat să trateze cu Mirabeau (1749-1791), președintele Adunării Constituante, adept al unui regim monarhic-constituțional, supranumit "leul revoluției", fără rezultat. L-a convins pe rege să nu fugă, să vină în Adunarea Națională cu explicații legate de politica regatului. Cei din apropiere l-au sfătuit pe rege să fugă, el însă a ezitat să se refugieze la castelul Saint Cloud. A cedat totuși, familia regală, deghizată, cu suita
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Adunării Constituante, adept al unui regim monarhic-constituțional, supranumit "leul revoluției", fără rezultat. L-a convins pe rege să nu fugă, să vină în Adunarea Națională cu explicații legate de politica regatului. Cei din apropiere l-au sfătuit pe rege să fugă, el însă a ezitat să se refugieze la castelul Saint Cloud. A cedat totuși, familia regală, deghizată, cu suita, s-a retras la Varennes. Fugarii s-au întors la Paris. Insurgenții atacaseră Tuileries, au devastat apartamentele regale. Danton, Robespierre și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Bonaparte, pretendent la tronul Franței. Descendentul lui Napoleon și-a petrecut tinerețea în exil în Elveția și Germania, în perioada 1815-1830. A ratat prima lovitură de stat, după a doua lovitură de stat a fost condamnat la închisoare, dar a fugit în Anglia, în 1846. Multe femei erau fermecate de figura impunătoare a celui ce visa la vremea în care va domni în Franța. Una dintre admiratoare a fost și Elisabeth Ann Harriet care a fost cucerită de viitorul împărat și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din popor. În anul 1939, izbucnise Al Doilea Război Mondial, Rusia a anexat Basarabia și Bucovina, Germania a sprijinit Ungaria să anexeze Transilvania. Carol a cerut sprijinul Gărzii de Fier care voia să se răzbune pe Elena Lupescu. Ea a fugit, regele Carol i-ar fi cerut ajutor lui Hitler care însă l-a refuzat. La 6 septembrie a semnat abdicarea în favoarea fiului său Mihai de nouăsprezece ani. El și Elena Lupescu au fugit într-un tren, atacat de legionari. Fugarii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se răzbune pe Elena Lupescu. Ea a fugit, regele Carol i-ar fi cerut ajutor lui Hitler care însă l-a refuzat. La 6 septembrie a semnat abdicarea în favoarea fiului său Mihai de nouăsprezece ani. El și Elena Lupescu au fugit într-un tren, atacat de legionari. Fugarii au scăpat, regele abdicat, se spune, ar fi acoperit-o pe amanta sa cu propriul trup. Cei doi au ajuns în Spania de unde au plecat în Cuba, în Mexic, în Brazilia au ajuns
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]