26,614 matches
-
se schimbă în cursul reprezentației. Didascalii. Indicații scenice (inclusiv numele personajelor înaintea fiecărei replici). Ele informează asupra spațiului în care se desfășoară acțiunea, asupra jocului și asupra emițătorului mesajului. Ditiramb. Poreclă dată lui Dionysos, apoi, prin extensie, cântec religios în onoarea sa care ar fi, după părerea lui Aristotel, la originea tragediei. Dramaturgie. Ansamblu de reguli care supraveghează modalitatea de compunere a unei piese de teatru. Dramă burgheză. Gen dramatic, numit și "gen serios" sau "tragedie domestică și burgheză", care se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interesele ei, precum și votul celor două Adunări ad-hoc, se angajau ca „la caz de vacanță a tronului, să susținem prin toate mijloacele alegerea unui principe străin dintr-una din familiile domnitoare În Occident”. În același timp, ei se legau „pe onoare” să voteze „un principe străin” și „să stăruim În acest vot până-l vom dobândi” <ref id="16">16 D. A. Sturza, Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de Divanurile ad-hoc În 7/19 și 9/21 octombrie 1857
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
provizoriu de la 1848. Întors în țară în 1853, intră în magistratură, fiind și procuror la Curtea de Casație. Ales deputat în 1859, este numit apoi ministru ad-interim la Departamentul Dreptății și ministru al Cultelor. În 1882 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Debutul lui C. se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notații satirice în proză și cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
personificări unesc magia cu religia oficială, dar puterea sa autonomă este bine descrisă Într-o formulă din Textele Sarcofagelor În care mortul Încheie astfel: Prosternați-vă Înaintea mea, o tauri din Nutxe "Nut"! Veniți Încălțați cu sandale În marea mea onoare de stăpân al lui ka, moștenitor al lui Raxe "Ra"-Atumxe "Ra-Atum". Am ajuns aici pentru a-mi primi locul și cinstirea. Mie Îmi aparține totul Înainte ca voi să fi existat, o zei, voi care sunteți ultimii coborâți. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a se vedea pentru aceasta rolul relevant al lui Șarruma). Interpretarea grupului celor doisprezece zei și a zeului spadă din camera B ca divinități ale infernului a dus la presupunerea că avem de-a face cu un monument funerar În onoarea lui Tut¿aliya al III/IV-lea (vezi, recent, Masson, 1989); la acest monument face probabil referire fiul suveranului, Șuppiluliuma al II-lea, Într-un text de-al său, În care vorbește despre un loc de cult pietros „stabil” (NA4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reflectă Într-o bună măsură patrimoniul de credințe ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de aceleași privilegii ca și pontifex din Roma: Împreună cu fiii lor ei sunt scutiți de serviciul militar și de obligațiile publice. În timpul serviciului lor trebuie să Îmbrace toga praetexta; la teatru și la luptele de gladiatori au un loc de onoare printre membrii consiliului. În acest fel, este făcută vizibilă legătura dintre puterea sacră și puterea politică. Puterea sacrală le revine administratorilor (magistri) care sunt numiți de autoritățile supreme ale orașului. Prin hotărârea consiliului orașului, care la Urso asumă În materie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitățile primei funcții, pentru că natura și modul lor de a acționa sunt complementare: poeții vedici Îi compară pe unul cu noaptea, iar pe celălalt cu ziua și sunt atât conștienți de această complementaritate Încât, de cele mai multe ori, compun imnuri În onoarea amândurora și Își alcătuiesc numele din compusul mitr³varuña-. În Iran, mazdeismul originar renunță la vechii zei indo-iranieni și recunoaște o divinitate unică: ahuraxe "ahura" mazd³ (sau mazd³ ahura), care Înseamnă „Domnul Înțelept”. Această definiție, care devine abia mai târziu nume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
littératures, Paris, 1961; Lexikon der Weltliteratur im 20 Jahrhunderts, Freiburg, 1961), ca și capitolele despre scriitorii și pictorii români incluși în Dictionnaire du surréalisme et de ses environs (Freiburg, 1982). Din 1990 I. revine periodic în țară. Este membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, care îi acordă în 1991 Marele Premiu pentru Opera Omnia. Colaborează sistematic la „România literară” (unde din 1996 susține împreună cu Monica Lovinescu rubrica „Diagonale”), „Familia”, „Vatra”, „Viața românească”, „Echinox”, „Apostrof”, „Transilvania”, „Contrapunct”, „Orizont”, „22”, „Jurnalul literar” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
școlilor confesionale ortodoxe române din Banat. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind membru al delegației românilor transilvăneni care a prezentat, la București, regelui Ferdinand I actul Marii Uniri. A devenit membru de onoare al Academiei Române în 1919, în același an fiind ales mitropolit primat al României reîntregite, iar în 1925 ajungând primul patriarh al României. Membru al Regenței (1927-1930), va fi, în 1938-1939, prim-ministru. Este înmormântat în Catedrala Patriarhală din București. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
pot reuși sau pot da greș, pot fi deci stimat, mă pot bucura de considerație în ochii celorlalți sau, dimpotrivă, pot să îmi pierd fața în ochii lor și să mă acopăr de rușine. În joc, în acest caz, este onoarea mea profesională, morală și civică; sunt ireproșabil profesional sau, dimpotrivă, prost cotat; sunt un bun părinte, un bun fiu, un bun cetățean sau, dimpotrivă, nu-mi onorez obligațiile morale, nu-mi educ copiii, mă dezinteresez de soarta celor apropiați, îmi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lor național-religios atît de aparte. Într-o astfel de situație, numai Dumnezeul lor (identificat cu spiritul lor național) și supraviețuirea lor și a familiei lor contau. Din punct de vedere istoric, familia este ca o fortăreață într-un ținut ostil; onoarea ei nu poate fi întinată. În cadrul Legămîntului de colonizare, evreii respectau un statut dublu. Atunci cînd erau cu familia lor manifestau toate calitățile care nu le erau de obicei atribuite de către observatorii superficiali: erau oameni de nădejde, cinstiți, ascultători, generoși
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu expectativa. Noul rege, Ferdinand, era nepotul său. Acesta era un om slab, ezitant, bolnăvicios și predispus la accese bruște de furie. Mulți intelectuali români îl porecleau "Fritz". Atunci cînd înaltele oficialități germane i-au amintit de "datoria" sau de "onoarea" sa, a replicat prompt că sentimentele de datorie și onoare "sînt cunoscute și românilor, dar se știe și felul în care trebuie înțelese aceste sentimente, fără să fie nevoie de interpretarea lor de către străini sau ca aceștia să se amestece
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un om slab, ezitant, bolnăvicios și predispus la accese bruște de furie. Mulți intelectuali români îl porecleau "Fritz". Atunci cînd înaltele oficialități germane i-au amintit de "datoria" sau de "onoarea" sa, a replicat prompt că sentimentele de datorie și onoare "sînt cunoscute și românilor, dar se știe și felul în care trebuie înțelese aceste sentimente, fără să fie nevoie de interpretarea lor de către străini sau ca aceștia să se amestece"10. Soția lui, Regina Maria, o prințesă britanică, era din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să-l judece, ci doar să-l iubească". Restul articolului aruncă blamul mai curînd asupra anturajului prințului decît asupra acestuia 115. Dar cuplul regal considera că era necesar ca imaginea Prințului Carol să fie refăcută de un om a cărui onoare era deasupra oricărui dubiu. Astfel că Regina Maria l-a rugat pe Iorga să scrie o carte despre Prințul Carol care să facă exact acest lucru 116. În broșura Prințul Carol pentru cine nu-l cunoaște și totuși îl judecă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajutor, dăruindu-i rafturi de stejar pentru cărțile lui dragi. După cum își amintea Iorga, "după patruzeci și opt de ani, am un acoperiș deasupra capului"17. Franța și-a amintit și ea de el, decorîndu-l, în 1919, cu Legiunea de Onoare. Pe de altă parte, atacurile virulente ale lui Iorga la adresa profesorului A. Tzigara-Samurcaș (pe care l-a acuzat de colaborare cu germanii), l-a făcut pe acesta să-l provoace pe Iorga la duel! Cum Iorga nu avea nici o idee
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
studenți să judece rațional, așa cum s-a întîmplat în 1922 la Timișoara. "Ei sînt împotriva viitorului lor, a părinților lor, a țării lor și a interesului național", conchidea Iorga. Un evreu ungur din Timișoara îi scria: "Domnule profesor, ați salvat onoarea României"119. Acești studenți erau purtătorii unui alt mesaj: un atac indirect și eficient împotriva întregului sistem liberal, evreii fiind țapii ispășitori. Existau foarte multe dovezi că oficialitățile liberale locale exploatau antisemitismul în orașele cu foarte mulți locuitorii evrei, ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la New York. Iorga a fost întîmpinat cu sentimente calde din partea lor față de România, exprimate într-o românească frumoasă și curată. A vizitat Universitatea Columbia și s-a întîlnit cu Ochs-Sulzberger (de la "New York Times") la un banchet organizat de acesta în onoarea lui Iorga 215. Vom descrie vizita lui Iorga în America doar în linii mari: de la New York a plecat la Washington D.C., unde a ținut (în englezește), la Universitatea Georgetown, o conferință în fața unei săli arhipline. De aici s-a îndreptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și săraci și nu mai aveau încredere în viitor"30. Semne rele pentru viitorul său premierat. Cu toate că cea de a 60-a aniversare a lui Iorga era în iunie, sărbătorirea acesteia a început încă din martie. Purtătorul de cuvînt de onoare a fost Argetoianu. Acestea erau fazele preliminarii ale formării unui guvern Iorga anticipate de sistemul de publicitate al relațiilor publice. Prin intermediul întrunirilor și al mesajelor, Argetoianu l-a susținut cu grijă și l-a elogiat pe Iorga 31. Prin aprilie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în vara lui 1938, Congresul Mondial de Istorie. Iorga a fost ales vice-președinte al Comitetului Internațional al Istoricilor (mai ales datorită sprijinului prietenului său, istoricul norvegian H. Koht, care era și ministrul de externe al Norvegiei). Iorga a acceptat această onoare cu o bucurie aproape copilărească, nu pentru el însuși, cît ca o compensație revendicativă pentru România. "La Zürich, scria Iorga, Dománovszky a fost jignit de alegerea mea. Cred că nu poate fi un eșec mai total"215. Iorga era un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mare parte a simțului perspectivei și al proporției. Iorga nu reușea să facă distincție între ceea ce se afla pe plan secundar și ceea ce era esențial. Și-a permis să fie dus de val, nefiind în stare să delimiteze politicianismul de onoare sau pur și simplu față de moralitate, încercînd să țină cont în primul și în ultimul rînd de România, Iorga a făcut cîteva compromisuri neplăcute. Proces în cadrul căruia te poți inevitabil compromite, chiar dacă respecți "Legea supremă" a lui Eminescu. Iorga îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cele din urmă al Academiei de Istorie de la Santiago, Chile. Regele Carol continua și el să-l copleșească cu ordine și medalii. În 1936, la intervenția personală a lui Carol, Franța i-a acordat un alt "cordon" al Legiunii de Onoare prietenului ei fidel. Ca și în timpul "Deceniului declinului", cu cît crizele se succedau mai des, cu atît activitățile lui Iorga se intensificau mai mult. Deși crizele aveau întotdeauna un efect stimulator asupra lui, cantitatea și diversitatea activităților sale dintre 1930
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înfrîngerea definitivă? Nu!... Orice s-ar întîmpla, flacăra rezistenței franceze nu trebuie să se stingă și nu se va stinge!... Franța a pierdut bătălia, dar Franța nu a pierdut războiul! Guvernanții de circumstanță au putut capitula, cedînd panicii, uitînd de onoare și lăsînd țara pradă servituții. Cu toate acestea, nimeni nu este pierdut. Nimic nu este pierdut, pentru că războiul acesta este un război mondial"6. În ultimă instanță, Charles de Gaulle (și Iorga!) vor fi cei reabilitați în fața istoriei. La șaptezeci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să recunoască o asemenea violare a legilor internaționale. Acest document era "semnat de fondatorii autodeterminării României Mari". Toți cei care jucau un rol în viața publică au semnat declarația, inclusiv Iorga 10. Doamna Liliana își amintea că solemnitatea organizată în onoarea profesorului Bémont începuse la ora 7 seara. Iorga, care era întotdeauna punctual, de data aceasta nu se întorsese de la Consiliul de Coroană nici la ora 9. Publicul îl aștepta în tăcere. Zvonurile răspîndite în rîndul acestuia creau o stare de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în editorialele lui "bucuria" manifestată de evrei la sosirea sovieticilor 16. În fond, el voia să-i transforme pe evrei în români. A salutat traducerea în limba română a "Protocoalelor Superiorilor Sionului". Uita de necrologul scris chiar de el în onoarea lui Bjornsterne Bjoerson (un apărător al românilor), pe care Iorga îl îndrăgise: "apărarea adevărului este unul dintre cele mai incontestabile drepturi ale unui mare scriitor"17. A fost total de acord pînă și cu "Statutul evreilor", care limita oarecum drepturile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]