27,370 matches
-
pot ține cursul... Da' ce, discursul marelui mut Buster Keaton nu vă place? 30 noiembrie Nu există motiv, fie și minim, ca I. (inițială curativ-comodă) să nu apară la t.v., la oră de intensă audiență, și să nu facă valuri propagandistice. Ultimul? Cu cinismul de rigoare: amintirea actelor sîngeroase săvîrșite de legionari în 1940. Foarte bine, s-ar zice, crimele de-atunci numai minime nu sînt și, evident, demne de, vai, indignată blamare, dar cînd îți dai seama că, vezi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la primăvară, la Hermeziu! Vă așteaptă și-o șaretă. Cu-n cal. E cert că, în momentul de față, avînd în vedere perfidiile Rusiei legate de extinderea NATO, România, deocamdată ținută într-o expectativă riscantă în raport cu celelalte surate din... primul val, trebuie să acționeze (diplomatic) rapid și eficient. Trebuie numiți ambasadori noi (în locul celor iliescieni, dubioși și evazivi) mai cu seamă la Bonn și Moscova, unde se cere cîștigată bătălia. Orice ezitare, orice întîrziere poate fi fatală. Știm însă că noua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și din silnicele compromisuri ce determină încheierea tratatului cu o Ucraină care deține străvechi teritorii românești, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov. Le Monde din 14 martie a.c. pune degetul pe rană: "Grijulie să-și menajeze șansele de a face parte din primul val de integrare în NATO, România știe prea bine ce ar avea de pierdut dacă ar pune în discuție granițele moștenite după cel de-al doilea război mondial". Dacă n-am ști ce efecte vitale are aderarea noastră la structurile euroatlantice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insidioasa sevă: ce se mai pictează, dom'le? mă întreba jumătate șui, jumătate candid pictorul retras din lume. Ce-i puteam răspunde decît: oho, dar ce nu se pictează! 9 decembrie Craiu avea două "măști de urît" (de Tîrpești, măi Val! se extazia de fiecare dată, cu fața lui de faun tuciuriu), care atîrnau între ferestre, în odaia cu chirie, din capătul Sărăriei, sus, unde, în zilele cu promoroacă, dacă voiai, zicea el, puteai schimba o vorbă, două, cu bunul Dumnezeu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voiai, zicea el, puteai schimba o vorbă, două, cu bunul Dumnezeu, atît era de special locul acela! În dimineața de după Revelion, îi băteam la ușă, el își ștergea mîinile de vopsele și de ulei (lucra cu ulei de bucătărie: măi Val, tu știi ce minuni scot eu cu ăsta, comestibilul!), ne puneam măștile de urît și-o luam prin zăpada uscată dincolo de lume, spre Cîrlig. De-acolo se iveau, nedezmințit, mascații, trupa fabuloasă, aceeași? alta? ne băgam între ei și făceam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iveau, nedezmințit, mascații, trupa fabuloasă, aceeași? alta? ne băgam între ei și făceam cale-ntoarsă, la oraș, pe străzile adormite, prin piețele pustii, prin ogrăzi, compania asta colorată, pestriță făcîndu-ne bine. Pe la spitalul Izolarea, știam că avea să-mi spună: măi Val, știi tu ce lăutari avea Iașul pe vremea lui Conta, măi! Unde-i minunatul Craiu? Unde-s zăpezile? Unde-s măștile de Tîrpești? Unde-s anii? Cît e ceasul? La frizerie. Sînt clientul constant al frizeriței de la ușă, primul scaun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bucureștene, cei pe care îi admir în bloc, ci vernisajul expoziției de pictură a... simpaticului actor Sileanu. Vă dați seama! Toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur, buluc, la Sileanu. Și de ce nu? De ce să se bulucească lumea la Val Gheorghiu (cine-i, tu, ăsta, Val Gheorghiu? de unde-i? a, de la Iași? ăăă!), de ce să se calce pe picioare în fața pînzelor ăstuia, pînze de doi metri, care, nici măcar nu sînt... ochioase ca ale aceluiași, din octombrie trecut, de la Cupola, cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în bloc, ci vernisajul expoziției de pictură a... simpaticului actor Sileanu. Vă dați seama! Toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur, buluc, la Sileanu. Și de ce nu? De ce să se bulucească lumea la Val Gheorghiu (cine-i, tu, ăsta, Val Gheorghiu? de unde-i? a, de la Iași? ăăă!), de ce să se calce pe picioare în fața pînzelor ăstuia, pînze de doi metri, care, nici măcar nu sînt... ochioase ca ale aceluiași, din octombrie trecut, de la Cupola, cînd, cică, doamnele, și domnișoarele, și domnii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să se... extazieze în fața "Păsării Paradisului", a "Pelicanului", a "Arlechinului cu cocoș", a "Spleen"-ului, a "Saxofonistului" sau a "Splendoarei", deci nu sînt ochioase, ba, ce l-a apucat și pe ăsta, pe... cum spui, tu, că-l cheamă? a, Val Gheorg... hop și el, acum, cu Apocalipsa asta ca o pîclă cenușie prin care merg și tot merg, neștiind încotro, desculții lumii? Așa că, vă dați seama între ce nicovală și ciocan m-am aflat înainte de-a pune piciorul pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țării într-un sistem democrat atît de fracturat în dictatură, for oricînd perfectibil, dar deocamdată unicul posibil), citești searbede declarații doar cu intenții electorale, ești ținut la curent cu găunoase conferințe de presă, îi vezi pe dubioșii lideri sindicali făcînd valuri în jurul lor, deschizi cotidianele și găsești același insuportabil, pînă la lehamite, stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
median al societății să se bazeze pe o astfel de ignobilă conduită? Ar fi o consolare: în același perimetru, oarecum balcanic, se situa și înstăritul contemplator, de-atunci, al lui Tonitza, dar se situează și cel de azi, al lui... Val Gheorghiu (scuze pentru eclipsa modestiei). Neavenită consolare, nu? Oricum, prefer iluzionării franchețea refuzului. Nu aș încheia optimist delicata excursiune, dacă nu aș menționa existența totuși a unor personaje situate în zona amintită, de-a dreptul fascinante, mai cu seamă (pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe umăr pe amicul cu ochi albaștri: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzat, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
azi la fel de renoiriana soție... eroină Georgeta Gheorghiu. În răstimpul în care, alături de minunatul pictor Craiu, beneficiam acolo, sus, în Pășunile Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub salcîmii otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în clipa în care îi dau drumul din bloc, se pupă lasciv cu la fel de sobrul maidanez Bobi. Hetero
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, alături de minunatul pictor Craiu, beneficiam acolo, sus, în Pășunile Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub salcîmii otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în clipa în care îi dau drumul din bloc, se pupă lasciv cu la fel de sobrul maidanez Bobi. Hetero?... Filarmonică. În absența orchestrei, evadată, și ea, un timp din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu era necesar să ne menajăm. Chiar dacă acum implicațiile personale erau de o încărcătură aparte. Dialogurile cu amicul H. s-au așezat, de fiecare dată, în reconfortantă franchețe. Fie ele artistice, literare, mundane. Anul trecut, după ce forțele neocomuniste reveniseră pe val, am simțit nevoia să-i spun ce gîndeam în chestiune, știind că în fibra lui vibra un iliescian nostalgic, marcat încă de unica, neuitata strîngere de mînă a fostului aparatcic de Iași. Cu atît mai mult simțeam această nevoie. Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum că muierea/ Cînd dormea, tăindu-i părul i-a luat toată puterea". Metrica eminesciană contrazisă de Andrelele de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
didactică contrapunere a lumii vechi celei incipient-moderne. Societatea din somptuoasa casă a maestrului, sincronizată (și vestimentar) Vestului preferă încă, duios, taraful aproape turcesc, meterhaneaua. Cea pe care, am mai spus-o, minunatul Craiu ținea să mi-o tot evoce: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi! Cum tot așa, acum, un posibil hușchit cu cerceluș în stînga: Măi, Val, știi tu ce muzică haioasă e la discoteca "McCool's"! Revăzînd fotografia cu familia și curtea regelui Carol I, făcută
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
taraful aproape turcesc, meterhaneaua. Cea pe care, am mai spus-o, minunatul Craiu ținea să mi-o tot evoce: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi! Cum tot așa, acum, un posibil hușchit cu cerceluș în stînga: Măi, Val, știi tu ce muzică haioasă e la discoteca "McCool's"! Revăzînd fotografia cu familia și curtea regelui Carol I, făcută pe una din terasele Peleșului, nu-mi pot decît imagina petrecerea timpului pentru această societate care a infuzat României exercițiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Van Dyck, atît de genial diferiți.Cum să încorporezi pe atît de inegalii și atît de diferiții Guardi, Longhi, Canaletto și Tiepolo în așa-numita Școală venețiană a secolului al XVIII-lea? Mult încoace, Școala de la Paris, care făcea încă valuri acum cîteva decenii. Ce a mai rămas din ea? Mai cu seamă că, fără discernămînt, sub umbrela denominativă își făcuseră loc tot mai mulți intruși, atît de străini stilistic de întrucîtva legitimii Soulages, Manessier, Bazaine. (Comică, în altă ordine de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ținuse patima. Vivat! zic și nu-mi pot dezlipi ochii de pe dezolanții pereți goi. Dar comunismul? N-a făcut și el tot un sezon? Dar ce sezon! Ițiți cu înverșunare golănească în urma tancurilor și ocrotiți de bodnărașii și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa greu încercată de istorie. Burdușiți cu marxism-leninism (second
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fi, de data asta, un nonagenar cu vag accent străin, cu restul de jovialitate ce i-a mai rămas dintr-o viață trăită, sigur, doar în opulente jovialități. Cine-o fi Matusalemul la patru ace? Vreun român din primele valuri ale emigrației? vreun înțelept evreu plecat pe bani grei din raiul comunist autohton? vreun regizor de film din stirpea lui Jean Negulescu? vreun armator stăpînind cine știe ce golf sud-american? Ei, bine, nici unul din aceștia. La un moment dat al discuției, multvioaia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
crai am lăsat-o baltă. Asta voise: să facem noaptea albă. 25 ianuarie De ce să nu recunosc plăcerea-mi nereținută de a-l fi ascultat pe Pavel Șușară, pe România Cultural, marcîndu-mi... vîrsta rotundă, 70! Ce m-a cucerit la Val Gheorghiu, era să spun ce m-a fascinat, dar prin formula lui culturală nu este un om care fascinează, este un om care cucerește; nu prin efecte, nu prin accente tari atrage el atenția, ci printr-o colaborare mai profundă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a trăi în două planuri, cu elementele specifice ale limbajului în care se exprimă și nu amestecă în mod fraudulos disponibilitățile pe care le are. Apoi îl prețuiesc foarte mult din pricina singularității lui: într-un climat ieșean oarecum inform, Val Gheorghiu a reușit să-și păstreze continuitatea de dicție, dacă pot spune așa, continuitatea mesajului, continuitatea stilistică, și să-și construiască personalitatea neviciat de ce se întîmplă colateral. La vîrsta pe care o împlinește acum, el este/ rămîne un artist singular
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chestiunea devenea, pînă la urmă, prin fină transgresie, din una practic-pedestră, una eminamente stilistic-epistolară. Ce performanță! De reținut, oricum, sfîrșitul scrisorii: penibilul deșertăciunilor noastre în fața grandorii muntelui! Ăsta era Geo Bogza din Orion. "Predeal, miercuri 25 febr. 1981 Stimate domnule Val Îmi aduc aminte că în 1963 am fost însoțit de "un tînăr" la bojdeuca lui Creangă, dar dacă nu mi-ați fi spus, n-aș fi știut că ați fost d-voastră. Să vedem, acum, ce s-a petrecut în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]