27,125 matches
-
fluviu. Din satul Nimereuca (raionul Soroca) granița se află sub controlul autorităților separatiste ale Transnistriei până în apropiere de satul Purcari (raionul Ștefan Vodă). Granița coboară spre sud-est până în apropiere de limanul Nistrului, apoi urmează un traseu nord-est/sud-vest către un colț pe care îl formează cu frontierele moldo-română și româno-ucraineană, pe Dunăre, la 340 m după confluența Prutului. În pofida informațiilor care au circulat în mass-media, Schimbul teritorial între Republica Moldova și Ucraina, propus în 1997, definit în 1999 et care a fost
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
km este frontieră terestră, 343,9 km frontieră fluvială și 31,7 km frontieră maritimă. Frontiera româno-ucraineană este discontinuă: ea este formată din două segmente separate între ele de Republica Moldova. Lungă de 362 kilometri, prima parte are ca extremitate un colț unde se întâlnesc frontierele ungaro-română și ungaro-ucraineană. De acolo, ea ajunge la Carpații Orientali: acest segment a fost trasat în 1918 de către comisia internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne. Mergând apoi pe o linie ce separă cursurile de
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
mai mult sau mai puțin rectiliniu, fixat în iunie 1940 de o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic (anexare decisă prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939), până la un colț pe care îl formează cu frontiera trasată de aceeași comisie între România și Moldova sovietică și Frontiera terestră între Republica Moldova și Ucraina trasată în august 1940 de către sovietici. A doua parte are o lungime de 169 km. Ea începe de la
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
îl formează cu frontiera trasată de aceeași comisie între România și Moldova sovietică și Frontiera terestră între Republica Moldova și Ucraina trasată în august 1940 de către sovietici. A doua parte are o lungime de 169 km. Ea începe de la un alt colț format de Republica Moldova, România și Ucraina, pe malul stâng al Dunării, la 570 m în aval de confluența cu râul Prut, și se termină nedefinit aproap de țărmul Mării Negre, la 7 km la sud de vărsarea brațului Chilia, în zona
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
anului 1918, după terminarea Primului Război Mondial, și definitivată pe teren între anii 1920 - 1923, după semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) de o comisie internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne și de generalul Meunier. Ea începe dintr-un colț situat în regiunea istorică a Banatului, la 15 km sud-est de orașul maghiar Szeged, unde se intersectează și cu frontiera dintre Serbia și Ungaria, precum și cu frontiera dintre România și Serbia (). Urmează un traseu sud-sud-vest/nord-nord-est, în general, prin Câmpia
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
la 15 km sud-est de orașul maghiar Szeged, unde se intersectează și cu frontiera dintre Serbia și Ungaria, precum și cu frontiera dintre România și Serbia (). Urmează un traseu sud-sud-vest/nord-nord-est, în general, prin Câmpia Panonică (bazinul Tisei) până la un alt colț situat pe râul Tur, la 16 km nord de orașul românesc Satu Mare, unde se intersectează cu frontiera între Ucraina și Ungaria, precum și cu frontiera între România și Ucraina. Prin Al Doilea Arbitraj ("Dictatul") Dictatul de la Viena din 30 august 1940
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
Regatul Iugoslaviei a cedat României satele Beba Veche (Stara Beba, Óbéba), Cherestur (Krstur, Pusztakeresztúr), Ciortea (Csorda) și Iam (Jám) și orașul Jimbolia (Žombolj, Zsombolya). Rectificarea efectivă a avut loc la 10 aprilie 1924. În partea de nord, frontieră începe de la colțul frontierelor între România, Șerbia și Ungaria (), între localitățile Beba Veche (România) și Rabe (Șerbia), care nu sunt legate printr-o cale rutieră și separă Banatul sârbesc de Banatul românesc pe traseul de sud-est. După aproape jumătate din parcurs, se ajunge
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
Șerbia), care nu sunt legate printr-o cale rutieră și separă Banatul sârbesc de Banatul românesc pe traseul de sud-est. După aproape jumătate din parcurs, se ajunge la Dunăre care servește că frontieră naturală. Ea se termină într-un alt colț în care se intersectează trei frontiere între România, Șerbia și Bulgaria (). Aceasta frontieră separă partea de nord a Voivodinei și districtele Șerbiei Centrale de județele românești din Banat (Timiș, Caraș-Severin) și Mehedinți. În regiunea Banatului, care este împărțită între Ungaria
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
Are corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este de mărime mijlocie și alungit. Gura este dispusă subterminal (inferior), cu buze cărnoase și prevăzută cu 4 mustăți: cele anterioare (pe buza superioară), scurte, iar cele posterioare (de la colțurile gurii), mai lungi. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Linia laterală este completă. Înotătoarea dorsală începe foarte puțin înaintea înotătoarei ventrale; este destul de înaltă și excavată; ultima ei radie neramificată spinoasă este puternic îngroșată, cu zimți numeroși pe marginea posterioară
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
Stanislavov (Stanisławów), la mijlocul lunii iulie. În urma reglementării frontierei din august 1919 România a predat Poloniei teritoriile ocupate de ea în Galiția. Granița dintre cele două țări a fost stabilită ca fiind granița bucovineano-galițiană din Austria antebelică. Granița polono-română începe din colțul format de intersectarea granițelor Poloniei, Cehoslovaciei și României, situat în vârful Stogu al Munților Maramureșului. Mai departe, urmează creasta de est a munților până la izvoarele Ceremușului Alb. Din acest punct, granița urmează un traseu spre nord pe valea Ceremușului până la
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
urmează un traseu spre nord pe valea Ceremușului până la vărsarea acestuia în râul Prut. După ce parcurge un traseu scurt de-a lungul Prutului, granița se îndreaptă spre nord până când se intersectează cu fluviul Nistru. Granița se termină într-un alt colț unde se intersectează frontierele Poloniei, României și URSS, ultimul punct de frontieră polono-român fiind la vărsarea râului Zbruci în Nistru. În perioada interbelică, au funcționat mai multe puncte de trecere a frontierei între Polonia și România, cele mai importante fiind
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
în formă de ,T", cheotori care au fost executate numai din topor, în vremea în care fierăstrăul era o unealtă foarte rară și, evident, foarte scumpă. Trei bârne sunt prelungite în console discrete, în două variante: cu aripile duble - la colțurile navei - și cu o singură aripă la fiecare din cei cinci pereți ai absidei. Acoperișul este fragmentat în două părți distincte, la navă și la absidă. Turnul se ridică deasupra tindei, de o formă nu prea zveltă, poate modificat și
Biserica de lemn din Bucuroaia () [Corola-website/Science/319197_a_320526]
-
care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
este un gen de păianjeni migalomorfi. Lungimea femelelor este cuprinsă între 7 - 21 mm, sunt de culoare roșietică sau maronie închisă. Masculii nu depășește 12 mm și mai închis la culoare. Ei au chelicere cu colți lungi și subțiri. Regiunea de articulare a chelicerelor cu corpul este mai proeminentă decât restul prosomei. Masculii din acest gen se pot distinge de cei din genul "Sphodros" prin crestele marginale ale sternului, iar femelele prin epiginul alcătuit din două
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
este ridicată din bârne de stejar, fățuite, încheiate în cheotori bisericești în coadă de rândunică. Structura aceasta este cercuită și tencuită pe din afară și pe dinăuntru, dând impresia voită de ctitorii de la 1887 a unei biserici de zid. La colțurile fațadei de vest apar chiar două turnulețe de zid iar profilul în consolă al streașinii este de asemenea zidit din cărămidă. Întreaga acoperire interioară este executată din nuiele împletite, susținută pe dosul ei, în pod, de o structură de nervuri
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
o inscripție în grafie slavonă foarte bine păstrată. De remarcat este faptul că grinda de postament de pe latura sudică este fasonată în două trepte: una de jos, ieșită în afară și alta retrasă la nivelul grinzilor ce sunt îmbinate la colțuri în coadă de rândunică, iar cele de sus se prelungesc pentru a forma niște console mici, atent rotunjite. Pictura interioară a edificiului poartă semnătura zugravului Opriș Georgie din Baia Sprie de la 1840, când s-au făcut și reparații, ceea ce presupune
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
și Iisus Pantrocator sunt deosebite, dar și altele pe sticlă, alături de o cruce candelabru pictată și ornamentată în relief pe margini, cu vrejuri din viță-de-vie și o alta din fier forjat, afectată de vreme, înscrisă în cerc cu Semilune pe la colțuri, ce a stat cândva în vârful turnului-clopotniță.
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
latinilor grija celor mai însemnate afaceri, încrezându-se, pe bună dreptate, în devotamentul și puterea lor. Cum erau foarte bine tratați de el li nu înceta să risipească mărturiile extraordinarei lui dărnicii, nobilii și oamenii de rând alergau din toate colțurile lumii spre acela care se arăta cel mai mare binefăcător al lor." Curtea, administrația, diplomația, regimentele de gardă, se umpluseră de occidentali. Coloniile comerciale ale Veneției, Genovei, Pisei, pe de altă parte, populaseră cu latini un întreg cartier al capitalei
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”. Al doilea steag, de forma prapurilor bisericești, are în lungime un metru, și aproximativ tot atâta în lățime. În partea de jos se prelungește cu trei colțuri. Câmpul pînzei este din atlas roșu. Pe fața steagului este reprezentat Sfântul Gheorghe, călare pe un cal alb, omorând cu sulița balaurul. Icoana sfântului este bogat lucrată cu fir de argint, aur și mătase albă, roșie și verde. Mantia sfântului
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
din 1834-1849 al batalionului de infanterie al armatei moldovenești avea forma unui pătrat cu latura de 1,44 m, din mătase dublă bicoloră, având culorile dispuse în așa fel, încât pe fondul general albastru culoarea roșie formează în cele patru colțuri câte un pătrat cu latura de 0,4 m. Pe o față, pe fondul albastru din centrul pânzei, se află pictat capul de bour de aur cu o stea cu opt colțuri între coarne și o coroană princiară deasupra, încadrat
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
general albastru culoarea roșie formează în cele patru colțuri câte un pătrat cu latura de 0,4 m. Pe o față, pe fondul albastru din centrul pânzei, se află pictat capul de bour de aur cu o stea cu opt colțuri între coarne și o coroană princiară deasupra, încadrat de o ghirlandă de măslin, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare; în pătratele roșii din colțuri se găsesc: pe avers câte o stea de argint în opt colțuri, iar pe revers monograma
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
din centrul pânzei, se află pictat capul de bour de aur cu o stea cu opt colțuri între coarne și o coroană princiară deasupra, încadrat de o ghirlandă de măslin, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare; în pătratele roșii din colțuri se găsesc: pe avers câte o stea de argint în opt colțuri, iar pe revers monograma aurie „M” a domnitorului Mihail Sturdza cu o stea de argint în opt colțuri deasupra. Sub icoana Sfântului Gheorghe era trecută cu litere de
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
o stea cu opt colțuri între coarne și o coroană princiară deasupra, încadrat de o ghirlandă de măslin, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare; în pătratele roșii din colțuri se găsesc: pe avers câte o stea de argint în opt colțuri, iar pe revers monograma aurie „M” a domnitorului Mihail Sturdza cu o stea de argint în opt colțuri deasupra. Sub icoana Sfântului Gheorghe era trecută cu litere de aur denumirea unității. Astăzi nu se mai distinge decât „Al Miliției Principatului
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare; în pătratele roșii din colțuri se găsesc: pe avers câte o stea de argint în opt colțuri, iar pe revers monograma aurie „M” a domnitorului Mihail Sturdza cu o stea de argint în opt colțuri deasupra. Sub icoana Sfântului Gheorghe era trecută cu litere de aur denumirea unității. Astăzi nu se mai distinge decât „Al Miliției Principatului Moldovei...”. Stindardul batalionului de cavalerie nu diferea decât prin dimensiunea flamurei: 1,15 m la fiecare latură. Numele
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
din același metal. Susținătorii scutului sunt doi delfini afrontați, cu ochii roșii. Stema este înconjurată de o ghirlandă de măslin și stejar. Pe revers se regăsește același sfânt, sub care este înscrisă cu litere de aur denumira unității, iar în colțuri inițiala „A” a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. La Muzeul Militar din București se păstrează două drapele și un stindard de acest fel. Drapelele model 1856 au dimensiunea de 1,50 × 1,26 m. În colțurile roșii prezintă câte o stea
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]