29,295 matches
-
nevoiți să se Întîlnească În camere de hotel - soioase, dar mizeria nu conta. Era important că sînt Împreună. Că-și Împing trupurile unul În celălalt, În pielea, mușchii și respirația celuilalt. Asta Însemna cu adevărat să simți că explodezi de dorul cuiva. Nu așa. Pe vremea aceea nu-și spuneau glume despre pături sau saltele din puf și alei ale Îndrăgostiților. În ultima secundă el Îi Închise palma, căuș pentru spermă. Apoi se lăsă pe spate, Îmbujorat, transpirînd și rîzÎnd. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Să zicem că vii c-o fată? — Putem aranja ceva. — Să atîrnăm o pătură? La fel de bine mă Întorc la pension! În afară de asta, n-aș putea părăsi Lavender Hill. Nu-ți dai seama ce Înseamnă pentru mine. Mi s-ar face dor de domnul Leonard. Mi s-ar face dor de micuțul cu gheata aia imensă. Aș duce dorul cuplului Stanley Spencer! Pur și simplu m-am atașat de dărăpănătura aia. — Îmi dau seama, zise Mickey. O spuse pe un ton care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aranja ceva. — Să atîrnăm o pătură? La fel de bine mă Întorc la pension! În afară de asta, n-aș putea părăsi Lavender Hill. Nu-ți dai seama ce Înseamnă pentru mine. Mi s-ar face dor de domnul Leonard. Mi s-ar face dor de micuțul cu gheata aia imensă. Aș duce dorul cuplului Stanley Spencer! Pur și simplu m-am atașat de dărăpănătura aia. — Îmi dau seama, zise Mickey. O spuse pe un ton care suna a „Ei bine, asta mă supără“. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întorc la pension! În afară de asta, n-aș putea părăsi Lavender Hill. Nu-ți dai seama ce Înseamnă pentru mine. Mi s-ar face dor de domnul Leonard. Mi s-ar face dor de micuțul cu gheata aia imensă. Aș duce dorul cuplului Stanley Spencer! Pur și simplu m-am atașat de dărăpănătura aia. — Îmi dau seama, zise Mickey. O spuse pe un ton care suna a „Ei bine, asta mă supără“. Kay privi Într-o parte. PÎnă acum vorbise În glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși. Măcar de-ar fi Julia aici, chiar În clipa asta! I se făcu dor de vocea Juliei, de atingerea liniștitoare a mîinii ei. Oare ce face la ora asta? Helen Încercă să și-o imagineze. Își apăsă degetele În orbite și-și trimise gîndurile peste străzile din Marylebone, pînă cînd simți prezența Juliei, extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndurile peste străzile din Marylebone, pînă cînd simți prezența Juliei, extraordinar de vie și reală. O văzu stînd În biroul ei de-acasă, tăcută, singură, poate plictisită sau agitată, poate gîndindu-se și ea la Helen. I se făcu atît de dor de Julia Încît Își simți dorul ca pe o durere intensă sau o boală. Deschise ochii și văzu telefonul. Dar nu era cazul să sune Într-o asemenea stare. Nu o va face, cu Viv atît de aproape, care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd simți prezența Juliei, extraordinar de vie și reală. O văzu stînd În biroul ei de-acasă, tăcută, singură, poate plictisită sau agitată, poate gîndindu-se și ea la Helen. I se făcu atît de dor de Julia Încît Își simți dorul ca pe o durere intensă sau o boală. Deschise ochii și văzu telefonul. Dar nu era cazul să sune Într-o asemenea stare. Nu o va face, cu Viv atît de aproape, care putea să audă fiecare cuvînt, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușor să procedeze altfel, să o facă În secret, sau deloc... Nu face asta, Helen, Îi spunea Julia exasperată de fiecare dată. Dar dacă nu dorea scandal și nervi inutili, de ce Îi netezea drumul lui Helen? Probabil că le ducea dorul, pentru că știa că, dincolo de ele, nu exista nimic: aer mort, vid și inima ei uscată. CÎnd a Încetat Julia să mă iubească? se Întreba acum. GÎndul era prea Înspăimîntător pentru a continua și, În plus, era epuizată. Stătu cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aici. Regreți c-ai venit? O sărută din nou. — Să regret? Toată ziua nu m-am gîndit decît la asta. — Doar toată ziua? — Toată săptămîna. Toată luna. Tot timpul. O, Viv. O sărută și mai apăsat. Mi-a fost al naibii de dor de tine. — Așteaptă, șopti ea, trăgîndu-se. — Nu pot. Nu pot! Bine. Dă-mi voie să mă uit la tine. Arăți superb, fată grozavă ce ești. Te-am văzut jos și, Îți jur pe Dumnezeu, am făcut tot ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poșeta ei, iar mintea Îi zbură spre cartea poștală a lui Reggie. Și-l imagină pe Reggie scriind-o, punînd-o În cutia poștală. Îi văzu fața, Îi auzi vocea, Îi simți atingerea și Începu să i se facă teribil de dor de el. Trecu În revistă toate camerele de hotel mizerabile În care făcuseră dragoste. Se gîndi de cîte ori a trebuit s-o părăsească pentru a se duce la soacră-sa sau la nevastă-sa. „Aș dori să fii tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se Întinse pe spate. Probabil că la vremea aia am rîs de chestia asta grotescă. Acum... Acum mi se pare al dracu’ de potrivit, nu-i așa? Să fii sigur că Miller și cîntecul lui popular vorbesc pe bune despre dor. Duncan nu zise nimic. CÎntecul continuă. Deși sîntem despărțiți, eu nu te pot uita. Binecuvîntez ceasul cînd te-am zărit așa. Brusc, izbucni o altă voce. Asta era adîncă, profundă și libidinoasă. Dă-mi fata cu ochi de cer Căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ție? Ești alb ca varul! Nu leșina Înainte să-ți vină rîndul. Schimbă poziția mîinii În care ținea briciul. Închise ochii, rămase nemișcat... Apoi, cu ochii strînși, și pe un ton ușor diferit Îl Întrebă: De ce-o să-ți fie dor, Duncan? Nu știu, zise el, mușcîndu-și buza. De nimic! Nu, o să-mi fie dor de Viv... dar ție? — O să-mi fie dor de cărți, spuse Alec, de muzică și artă, de clădirile frumoase, iar Duncan Își dori să fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîinii În care ținea briciul. Închise ochii, rămase nemișcat... Apoi, cu ochii strînși, și pe un ton ușor diferit Îl Întrebă: De ce-o să-ți fie dor, Duncan? Nu știu, zise el, mușcîndu-și buza. De nimic! Nu, o să-mi fie dor de Viv... dar ție? — O să-mi fie dor de cărți, spuse Alec, de muzică și artă, de clădirile frumoase, iar Duncan Își dori să fi spus și el același lucru În loc să pronunțe numele surorii lui. Dar lucrurile astea sînt sortite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nemișcat... Apoi, cu ochii strînși, și pe un ton ușor diferit Îl Întrebă: De ce-o să-ți fie dor, Duncan? Nu știu, zise el, mușcîndu-și buza. De nimic! Nu, o să-mi fie dor de Viv... dar ție? — O să-mi fie dor de cărți, spuse Alec, de muzică și artă, de clădirile frumoase, iar Duncan Își dori să fi spus și el același lucru În loc să pronunțe numele surorii lui. Dar lucrurile astea sînt sortite pieririi. Într-un an sau doi, oamenii or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a lua în cârcă viitoarele păcate ale lumii virtuale. Când ești sănătos și tânăr cu puterea lângă tine poți să îți închipui bine fierea clipei viitoare. E ușor să te prefaci că te doare mâna, capul și să te cuprindă dorul de-alte vieți păgubitoare.
At?t de u?or by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83900_a_85225]
-
fericit sau nu de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc de ce mi-e teamă când mă simt stăpân iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd? De ce mi-e dor și te visez mereu iară privirea ta mă urmărește întruna și glasul și mila sunt la cheremul tău când nu mai am puteri să îți ating gândirea îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi de ce oare îmi zic... că m-
?ntrebare nesf?r?it? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83896_a_85221]
-
mai bine, ascultând freamătul vântului și glasul neobosit al greierilor. În fiecare vară, era o mare bucurie pentru mine, când părinții mă lăsau să petrec câteva săptămâni din vacanța mare, pe la rudele aflate la țară, la Bosanci. Și Doamne, ce dor îmi e de vremurile acelea... Mi-e dor de șirurile de căruțe încărcate cu fân, care treceau scârțâind trist și se opreau, pe rând, la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
al greierilor. În fiecare vară, era o mare bucurie pentru mine, când părinții mă lăsau să petrec câteva săptămâni din vacanța mare, pe la rudele aflate la țară, la Bosanci. Și Doamne, ce dor îmi e de vremurile acelea... Mi-e dor de șirurile de căruțe încărcate cu fân, care treceau scârțâind trist și se opreau, pe rând, la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de escapadele prin gradini, după mere sau cireșe și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ce dor îmi e de vremurile acelea... Mi-e dor de șirurile de căruțe încărcate cu fân, care treceau scârțâind trist și se opreau, pe rând, la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de escapadele prin gradini, după mere sau cireșe și cât de mult imi lipsesc cârdurile de gâște cu gălăgia lor de precupețe! Ce dor imi e să văd pe ulița satului codane cu flori roșii la urechi și cu frumoase
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
dor imi este s-o văd pe lelea Lucreția, cu mijlocul strâns în bete, strașnică femeie, purtându-și cătrința cu mare mândrie și scuturându-și tălpile goale de colbul drumului în iarba de pe marginea șanțului. Aș lăsa o fărâmă de dor și mămăligii cât roata carului, făcută de mâna iscusită a leliței Firuța, pe care o împărțea celor 12 frați ai ei, dar și mie, deopotrivă. Bună mai era cu brânză de oi si ceapă verde... Mult mai bună decât acasă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
văratice, cu care femeile, îmbracate în cătrință și ie, frumosul strai bucovinean, îndemnau trecătorii: - Hai la brânză bună! Hai la mere murate...! Era o priveliște incadrată de un zumzet continuu și o paletă de culoare de care mi-e tare dor, pe care nu am mai văzut-o de peste 30 de ani. Era bâlciul așteptat de întreaga suflare din targul Fălticeniului. Odată intrat în vârtejul uman, care se înghesuia să intre pe străduța îngustă ce ducea spre iarmaroc, erai prins ca
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pentru o vreme. Dintr-un colț, îmi fac semne disperate, două gutui uitate pe-o creangă plânsă.. Zâmbesc strâmb și le fac un semn cu mâna, apoi simt cum perdeaua de lacrimi nu-mi mai iartă privirile.. Iar mi-e dor de tine Alexandrice! O vară în roz -galben (Ție, trandafirule roz, să treci cu bine de iarna vieții tale!) E toamnă târziu. Floarea soarelui își amintește cu melancolie zilele din vară. Parcă a fost ieri... În calea ei a apărut
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pumnii cu roua lacrimilor și să loveasca zidul, în încercarea de a-l topi cu arsura și durerea lacrimilor ei, însă i-a fost frică să nu rămână iar golită de lacrimi și să se usuce.. uitată în țărână. Ce dor îi era de trandafirașul, rămas captiv în spatele zidului cenușiu. Ce se întâmplase cu el? Oare l-au rapus spinii si cucutele sau arsita verii lungi? Cine știe dacă mai trăia.. Inima i se strânse de durere. Floarea soarelui își leagănă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
fruntea cu supunere absolută și lacrimile ei se infig ca niste pumnale în obrazu-i înfierbântat de săruturile lui fierbinți. În semn de iubire necondiționată îl urmarește cu privirea până când dispare și ultima rază din lumina lui. Rămasă singură, își plânge dorul..păsărilor care se opresc s-o asculte până târziu. Spre zori când fața i se umple de lacrimi, își ridică din nou capul și-l imploră să -i sărute obrazul plâns, care se transformă în semințe gustoase, căci poartă pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
era mai expansivă în timp ce sora ei, Lidia, era mai tăcută, o fire interiorizată, complet opusă mie, care aș fi socializat imediat cu tot ce avea suflare, ba chiar și cu natura splendidă, apropiată sufletului meu. Când scriu, mă doare tăcut, dorul de acele vremuri, acei oameni, care timp de mai multi ani, cei mai frumoși pot spune, s-au intersectat cu viața mea. Cu Lidia, am fost colegă de clasă câtiva ani, din cl. I-a până prin a 3-a. Plecam
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]