26,711 matches
-
recent într-o inscripție scoasă la iveală în timpul lucrărilor de restaurare: „zograf Vassilii din satul Subonoșa, Sersko și ucenicul lui, Dimităr”. Directorul Muzeului Național de Istorie, Bojidăr Dimitrov a declarat: „Renovarea a adus la iveală o rară inscripție sub un strat de tencuială de pe unul din pereți... Acum știm cu siguranță numele pictorului. Maestrul de la Boiana din secolul al XIII-lea a fost singurul pictor, între regi și nobili, al cărui nume era pomenit în mod regulat la slujbele bisericii.” Restauratorul
Biserica Boiana () [Corola-website/Science/326744_a_328073]
-
mai impresionante și pline de viață fresce din biserică, aflându-se pe zidul său de nord. Pe lângă primul stat de fresce din secolele al XI-lea-al XII-lea, dintre care s-au păstrat doar câteva fragmente, și pe lângă celebrul strat al doilea de picturi din 1259, biserica mai are și câteva fresce ulterioare, din secolele al XIV-lea până în secolele al XVI-lea-al XVII-lea, precum și din 1882. Monumentul a fost adăugat la lista patrimoniului mondial UNESCO în 1979
Biserica Boiana () [Corola-website/Science/326744_a_328073]
-
de Întoarcere, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 90. Boel Schenlaer, Nomad în Exil, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 91. Julio Pavanetti, Spirala Timpului, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 92. Ivan Geparoski, Straturi ale Istoriei, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 93. Luz Lescure, Lumea este o tăcere, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 94. Poesys 16 * VREMEA POEZIEI (Volume I), Antologia Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
accident chimic cu efecte asupra mediului înconjurător din istoria Statelor Unite. Aceste reziduuri fuseseră deversate într-un canal abandonat care ar fi urmat să facă legătura cu brațul estic al râului Niagara. În 1953, "Hooker Chemical" a acoperit canalul cu un strat de pământ de câțiva metri și apoi a vândut terenul comunității locale la un preț scăzut. De-a lungul timpului, deșeurile au început să iasă la suprafață în curțile și dependințele locuitorilor și s-a ajuns la un adevărat dezastru
Love Canal () [Corola-website/Science/326827_a_328156]
-
Pe 21 iulie 1101 Armata lui Robert a debarcat la Portsmouth și a început să avanseze spre Londra. Cu toate acestea, Henric a reușit să-i învingă pe rebelii, izolând-ui și reușind să atragă de partea sa clerul englez și straturile inferioare ale populației. Lângă Alton trupele lui Robert și Henric s-au întâlnit. Temându-se de înfrângere, Curthose a recurs la negocieri. În conformitate cu acordul încheiat, Robert a refuzat să pretindă la tronul englez, în schimbul unei plăți anuale din partea lui Henric
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
o varietate de portrete deosebit de expresive. După două decenii, o mărturie a prezenței sale în zona Bradului este ansamblul mural de la biserica din Birtin. Lăcașul de cult, construit în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, primește un al doilea strat de pictură în prima jumătate a secolului al XIX-lea, realizat de Simion Silaghi și Mihai Borșoș în anul 1829. Acest lucru îl aflăm din textul pisaniei păstrat în naos: „În zilele prea înălțatului împărat Franțiscus I, episcop Ardealului Vasile
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
printre altele: „... s-au zugrăvit de Silaghi de la Abrud cu fiii /.../ Isidor și Adamovici, Isir și Marc, Iogi de la Cluj, la anul 1845“. La Tomnatecul de Sus, biserica a fost construită în anul 1805, iar în 1807 a primit primul strat de pictură. După patru decenii, în anul 1848, lăcașul de cult a fost din nou pictat. Pisania din altar confirmă acest lucru: „În zilele înălțatului împărat Ferdinand, cinstit episcop de legea răsăriteană Andrei Șaguna, protopopul locului Iosif Bașa, paroh Ioan
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
lor a fost readusă la lumină pentru a fi admirată și astăzi prin lucrările de restaurare, încredințate unor specialiști de preotul ortodox Zosim Oancea la sosirea sa în Sibiel, în 1964-1965. Acesta a intuit prezența acestor fresce acoperite de cinci straturi de var, pe un zid complet înnegrit de fumul lumânărilor. Cu un naos unic, cu nișe semicirculare și fresce care, împreună cu motivele biblice și liturgice tipic bizantine, preiau și motive occidentale tipic baroce, precum reprezentarea unor papi, biserica din Sibiel
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
imensă friptură cu sos de ceapă și o cantitate colosală de legume, atât de multe, încât chiar și dacă numai din ele ai fi gustat o porție, te-ai fi simțit plin. Toate acestea sunt urmate de o budincă în straturi de macaroons, zmeură, biscuiți și cremă de ouă, alături de un pahar de vin vechi de . La sfârșit, mesenilor le mai este adus și un platou cu unt, brânză și fructe. Într-un tablou paralel și contrastant, facem cunoștință cu fiul
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
alte cuvinte, dogmatica are limitele ei recunoscute de conștiința teologică a Bisericii. Făcând aceasta, Biserica ortodoxă nu s-ar constitui ca un magisteriu independent, căci ar transmite și redescoperi cuvântul lui Dumnezeu mărturisit în Biblie. Ea nu ar crea un strat aparte, un alt depozit care se-ar alătura Sfintei Scripturi, o creație dogmatică ce s-ar suprapune Bibliei. Pe de o parte, Biserica lasă tradiția deschisă pentru dezvoltare dogmatică constantă, pentru inteligența (synesis-intellectus) spirituală și plenară a revelației (Col. 1
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
susținută provoacă viremie gravă și duce la dezvoltarea simptome minore, asemănătoare gripei. Rar, aceasta poate progresa și virusul poate invada sistemul nervos central, provocând un răspuns inflamator local. În majoritatea cazurilor, acest lucru duce la o inflamare auto-limitativă ale meningelor, straturile de țesut din jurul creierului, care este cunoscut sub numele de meningită aseptică nonparalitică. Penetrarea sistemului nervos central oferă nu oferă niciun beneficiu cunoscut virusului și este destul de probabil o deviere accidentală a unei infecții gastro-intestinale normale. Mecanismele prin care virusul
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
legate prin galerii mai largi și mai înalte în prima parte. Cu cât se înaintează pe galeria principală, cu atât formațiunile concreționare devin mai dese și mai frumoase. Cavitatea s-a dezvoltat în roca calcaroasă barremian - aptiană, rocă ce prezintă straturi puternic înclinate, pe alocuri străpunse de numeroase diaclaze. Speleotemele sunt prezente încă de la intrare, fiind foarte abundente în întreaga peșteră, excepție făcând ultimi 35m ce constau în scurgeri parietale și de planșeu, anemolite,valuri, stalactite și goururi. Depozitele de umplutură
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
îngustare". Prin forma sa (comparabilă la alta scară), amintește de Copa Cabana = Căpățâna de Zahar - Brazilia. Este un martor de eroziune (diferențială) hidraulică si eoliană, format din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici și înguste fâșii estice cu tufuri, din anticlinalul Lopătari.
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
final din evoluția scrierii (creerea unui alfabet), neelaborându-se semne distincte pentru fiecare vocală și consoană. Grafia semnelor s-a modificat continuu, în același timp cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, "cuneo", de unde derivă denumirea de cuneiforme. Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
din zilele noastre. Plinius cel Bătrân, în opera sa "Naturalis Historia", a descris prelucrarea papirusului de către egipteni: pentru a se obține hârtia, măduva plantei era extrasă și împărțită în mai multe fâșii foarte subțiri. Aceste fâșii se suprapuneau în două straturi, unul orizontal și celălalt vertical. Se obținea astfel un fel de împletitură care era apoi presată și uscată la soare. După aceste prelucrări rezulta o hârtie suficient de netedă, eventualele asperități erau nivelate cu ciocanul. Fragmentele, odată lipite împreună, alcătuiau
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
direct sau prin intermediul etruscilor. Romanii foloseau diferite materiale pentru a scrie: tăblițe din lemn pe care scriau cu pensula, cioburi de vase și scoici pe care scriau cu pana (un fel de trestie) sau tăblițe de lemn acoperite cu un strat de ceară pe care scriau cu stiletul (un fel de ac). Tăblițele de lemn acoperite cu ceară erau folosite la luarea notițelor, pentru socotit sau la școală, se legau des pentru a se obține "diptice" sau "poliptice". Ca și în
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
operații unitare și a metodelor de calcul a unor mărimi utile în activitatea de proiectare a utilajelor industriale. Din numeroasele realizări se pot aminti: determinarea refluxului optim al coloanelor de rectificare, dimensionarea schimbătoarelor de căldură spirale, tehnica pentru măsurarea structurii stratului fluidizat, studiul transferului de căldură și de masă la evaporarea picăturilor în mediu gazos ș.a. O mențiune trebuie făcută în legătură cu activitatea științifică din ultimele decenii de activitate. În această perioadă profesorul Emilian Bratu a inițializat și realizat, împreună cu doctoranzii săi
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
comunicări prezentate la manifestări științifice naționale și internaționale. Nu pot fi trecute cu vederea valoroasele sale contribuții în domeniul intensificării operației de absorbție în coloane pulsate, creșterea capacității de separare a coloanelor de rectificare cu umpluturi vibrate, intensificarea proceselor în strat vibrofluidizat, creșterea vitezei de evaporare a picăturilor într-un gaz pulsat ș.a. „ - Manualul inginerului chimist vol. III și IV (1953 - 1954) Coordonator pentru întreaga lucrare și autor a 12 articole
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
a fi desupra solului, Irod a ridicat patru ziduri imense de susținere, care au creat împreună o structură în formă de trapez. În spațiul dintre ziduri și Muntele Templului el a construit arcuri și bolți. În anul 2011, sub primul strat al Zidului de apus, în zona Arcului Robinson s-au descoperit monede care fuseseră bătute la 20 ani după moartea lui Irod. Această descoperire a contrazis ipoteza după care Zidul plângerii ar fi fost în totalitatea sa zidit în timpul lui
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
fi fost în totalitatea sa zidit în timpul lui Irod cel Mare. În dreptul esplanadei Zidului de apus, înălțimea totală a zidului de la fundație este estimată la 32 de metri, partea vizibilă având aproximativ 19 metri înălțime. Zidul e alcătuit din 45 straturi de pietre, 28 din ele aflându-se deasupra solului, iar 17 subterane. Primele șapte straturi vizibile provin din perioada herodiană. Aceste straturi sunt constituite din blocuri imense de calcar de Ierusalim (meleke), probabil aduse de la Peștera lui Zedechia, situată în
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
apus, înălțimea totală a zidului de la fundație este estimată la 32 de metri, partea vizibilă având aproximativ 19 metri înălțime. Zidul e alcătuit din 45 straturi de pietre, 28 din ele aflându-se deasupra solului, iar 17 subterane. Primele șapte straturi vizibile provin din perioada herodiană. Aceste straturi sunt constituite din blocuri imense de calcar de Ierusalim (meleke), probabil aduse de la Peștera lui Zedechia, situată în actualul cartier musulman al Orașului Vechi sau de la Ramat Shlomo, la patru kilometri nord-vest de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
este estimată la 32 de metri, partea vizibilă având aproximativ 19 metri înălțime. Zidul e alcătuit din 45 straturi de pietre, 28 din ele aflându-se deasupra solului, iar 17 subterane. Primele șapte straturi vizibile provin din perioada herodiană. Aceste straturi sunt constituite din blocuri imense de calcar de Ierusalim (meleke), probabil aduse de la Peștera lui Zedechia, situată în actualul cartier musulman al Orașului Vechi sau de la Ramat Shlomo, la patru kilometri nord-vest de Orașul Vechi. Cele mai multe dintre blocurile de piatră
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
au servit drept al doilea zid al dublei colonade a platoului. Această secțiune superioară a fost decorată cu pilaștri, resturile acestora fiind distruse în 628 când bizantinii au recucerit Ierusalimul de la perșii sasanizi,care fusesera susținuți de locuitorii evrei. 4 straturi au fost adăugate ulterior de către califii arabi Omeiazi în secolul al VII-lea. Următoarele 14 straturi sunt din perioada otomană iar adăugarea lor este atribuită uneori în mod greșit lui Sir Moses Montefiore care în 1866 s-ar fi străduit
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
decorată cu pilaștri, resturile acestora fiind distruse în 628 când bizantinii au recucerit Ierusalimul de la perșii sasanizi,care fusesera susținuți de locuitorii evrei. 4 straturi au fost adăugate ulterior de către califii arabi Omeiazi în secolul al VII-lea. Următoarele 14 straturi sunt din perioada otomană iar adăugarea lor este atribuită uneori în mod greșit lui Sir Moses Montefiore care în 1866 s-ar fi străduit ca ele să fie adăugate „pentru protejarea de ploi a tuturor celor care vin să se
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]