3,501 matches
-
că țin în mână un măr putred. Acum mă uitam în palmă și vedeam că mărul era intact, roșu și zemos : încă mai puteam iubi ! De atunci a trecut multă vreme. — Ai pielea rece, mă plâng eu retrăgându-mă din îmbrățișarea lui. Jean-Claude e obișnuit să mă plâng că totul e rece. În special dormitorul lui e o peșteră pentru mine. — Lipește-te de mine și încălzește-te, mă îndeamnă el de fiecare dată când mă plâng că mi-e frig
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Corinei, mijlocul, subțire și ademenitor, de deasupra coapselor, și și-l lipi, blând și elegant, de al său. Ea, atrasă de nevăzutul liant al iubirii, se lipi, strâns de tot, de el. Buzele lui se mutară, involuntar, pe ale ei. Îmbrățișarea deveni materializarea unei nemaipomenite flăcări. O, de când, poate, de mai bine de un an, se urmăreau, se doreau, se sorbeau din priviri, ori de câte ori soarta Îi aducea, fie și numai pentru o clipită, pe unul În fața celuilalt! De când, de câtă vreme
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Întreagă epocă istorică, grea ca o apăsare de păcat și, la fel de ușoară, ca cel mai ușor fulg din viața omenirii, pusese, cu desăvârșire, stăpânire, pe ființa, pe trupurile, pe Întreaga porțiune de omenire, pe care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fior aparte, aproape electric; nimic asemănător nu mai simțea acum pentru Bert, care avea să plătească, poate chiar cu viața, era doar unul dintre mulții lui urmași, nu avea cum să sufere părintele pentru fiecare, totul arsese Într-o scurtă Îmbrățișare; nu dorea să mai Întîlnească vreunul. Nu l-a mai văzut pe Bert, nu s-a mai făcut nici o confruntare, așa cum fusese anunțat. Sema a limpezit mult lucrurile, iar testul de paternitate a pus punct. Thomas a fost eliberat, a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cunoscut până acum? Să îndrăznesc să-i șoptesc cât de dragă îmi este? Să-i spun cât de mult o doresc? O simt aproape, o simt în suflet și simt că gândește la fel ca mine”, medita Iustin, prelungind acea îmbrățișare de care avea nevoie de mult timp, fără să realizeze până în aceste momente... ... Și-au luat rămas bun, dându-și întâlnire peste două ore. Erau atât de încântați, fiecare în felul său și din motivele sale, încât nici nu șiau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o declarație de dragoste plină de umor, care a provocat doar o explozie de râs din partea ei. M-am pierdut eu pe moment, dar pe vremea aceea, când eram obrăznicuț și îndrăzneț, am prins-o pe neașteptate într-o strânsă îmbrățișare și i-am furat un sărut pasional cum nu a mai avut ea ocazia vreodată să primească. Ha, ha, ha!... A fost pasional doar din partea mea, că ea nu a catadicsit să răspundă în același fel...Am luat-o prin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plăcut să mă plimb prin acest parc..., continuă Iuliana, imediat ce își reluară plimbarea pe alee, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, deși vocea îi trăda emoția ce o simțise în acea scurtă și duioasă Tainicele cărări ale iubirii îmbrățișare. Am traversat lacul de multe ori cu barca. Era, poate, cea mai mare bucurie în timpul adolescenței mele și nu am să uit niciodată influența benefică a plimbărilor pe alei, mărturisi Iuliana, strângând brațul lui Eugen. Am și uitat ce vechime
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în ce măsură i-au afectat psihicul. Iuliana se adâncise în alt gen de meditație. „Nu înțeleg de ce sunt atât de importante acele cuvinte... Nu mi-a vorbit deloc până la mașină. Nu a fost nicio strângere de mână... Nu a fost nicio îmbrățișare... hai să zic că... un sărut... nu a fost momentul, deși... Nu mai este el cel în care eu am investit deja încredere fără rezervă? Cred că-și iubește meseria mai mult decât mă iubește pe mine... Asta-i! Dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
același timp... se simte mai obligat decât îi impune jurământul lui Hipocrate... Nu, Iuliana! Greșești tu de data asta...”, concluzionă ea, adunându-și genunchii la piept și privind în întunericul de afară. Și-au luat rămas bun scurt, doar cu îmbrățișarea și o sărutare, dar dulce, chiar pasională, ceea ce a făcut ca Iuliana să se mai învioreze și să se dezbare de gândurile ce o năpădiseră în mașină... Eugen s-a întors repede. La spital era liniște sau, cel puțin aici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Eu v-am respectat și vă prețuiesc mult pentru toate eforturile și priceperea dumneavoastră. - Știu, știu, dragă doctore. Nu mă îndoiesc! Este bine că am clarificat, totuși... Rămânem prieteni, da? - Nici nu se poate pune altfel problema! exclamă Eugen, primind îmbrățișarea și sărutând mâna oferită. Nu a discutat cu Iustin despre programul stabilit pentru el. Nici Iulianei nu s-a grăbit să-i povestească, decât după ce a vorbit cu doamna doctor Eftimescu și au pus la punct toate detaliile. Iuliana a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mijloc cu ambele brațe și a răspuns sărutului cu egal entuziasm, ridicând-o în brațele sale puternice, astfel că ea plutea de fericire în adevăratul sens al cuvântului. Din cauza căldurii ori numai a emoțiilor, erau amândoi transpirați când au slăbit îmbrățișarea și s-au privit. Au izbucnit în râs și au încercat să-și șteargă obrajii cu palmele. - Iubita mea, poți trece în baie să-ți faci duș. Ai tot ce-ți trebuie acolo. Nu-ți va lipsi nimic. Le vei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
devreme și pe care cu greu o stăpânise doar din dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen și mama sa că totul fusese o farsă, bine jucată de viitoarea lui soacră. S-au bucurat cu toții. Au urmat îmbrățișări, sărutări și felicitări, astfel că se provocase un mic vacarm în apartament, în ciuda numărului redus de persoane prezente acolo. A urmat o cină copioasă, presărată cu glume și amintiri frumoase. Când a desfăcut Eugen sticlele de șampanie aduse pe ascuns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aceste cuvinte odată cu pasul ce o despărțea de ea și o îmbrățișă. În acea clipă, aplauzele umplură sala și, odată cu ele, nenumărate cuvinte de felicitare invadară spațiul acela în care atâtea speranțe se împliniseră. - Fii tare! îi șopti Laura în timpul îmbrățișării. Să nu cumva să lași vreo lacrimă. Nu este voie. Te rog! El o încurajă cu o strângere ușoară, semnificativă a mâinii pe care o sărută aproape cu evlavie. Se întoarse la fel de încet către partea dreaptă, rămase câteva momente privind
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la fel de încet către partea dreaptă, rămase câteva momente privind fix și întinse brațele către doamna profesor doctor Maria Popa: - Nu voi uita vocea dumneavoastră... Știu că ați lucrat la ochii mei. Vă mulțumesc, doamna doctor! Primi cu mulțumire în suflet îmbrățișarea ei, după care își fixă privirea pe celelalte persoane. Deși începuse să vadă, adevărat, destul de difuz, nu o recunoscuse pe Iuliana ori ea era prea ascunsă de celelalte persoane. Luminița de dincolo de retină a funcționat și de data aceasta. A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
el, sesizând starea lui. Au așteptat răbdători ca sala să fie evacuată și l-au condus la biroul Laurei, nu mai înainte ca el să adreseze mulțumiri întregului personal care-l asistase la operație. Acolo, firesc, au urmat serii de îmbrățișări și sărutări, dar și o mică discuție... - De ce să nu plec imediat? Acum văd... - Pentru că va trebui să stai sub observație atentă cel puțin trei zile. De ce ești rău și nu vrei să înțelegi, Tinul meu drag? Te-aș duce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu ai voie să lăcrimezi, dragul meu. Te rog! Mariana, ia repede ceva sterilizat să-i șterg ochii! Iustin nu se sfiia să-și etaleze emoția. Își desfăcu brațul stâng pentru a cuprinde alături de rodul iubirii lor, într-o caldă îmbrățișare, pe femeia care i-a schimbat definitiv viața. ,,Laura, cum a fost, oare, posibil să trecem prin toate acestea? Da, este clar: nimic nu este întâmplător în viața de pe pământ! Ai păstrat copilul, copilul nostru, deși..., deși tu nu știai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
împotriva aceluia cu idoli. A te vinde unui Baal care nu este Dumnezeu înseamnă să te prostituezi într-un mod abominabil. Prostituarea trupească apare mai puțin periculoasă decât izolarea nimicitoare în ghearele puterii, ale banului, ale desconsiderării străinului, ale dogmatismului. Îmbrățișările cumpărate par să distrugă mai puțin omenia decât discursurile ticluite ale unora, stăpâni peste multe bogății care, după ce că le-au dobândit prin război, le mai și speculează». CALEA REGALĂ Așa cum ne amintește teologul Joseph Metz, în istoria Bisericii s-a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se opri în fața unor scări. Pascalopol sări jos și, făcând o mică reverență, zise: - Fiți bineveniți pe domeniile mele. Otilia se ridică să sară și, cum Pascalopol aștepta cu brațele întinse spre ea, își dădu drumul realizând astfel o scurtă îmbrățișare, pe care moșierul încercă s-o mai prelungească. Ca să atenueze puțin această plăcere evidentă, Pascalopol, rămas în urmă, luă de braț pe Felix și-l conduse pe scară în sus. - Vezi dumneata, îi zise, aici este, pentru un tânăr, o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu puști și pusese mâna pe cea mai plină de arabescuri. Într-o clipă, Pascalopol fu lângă ea, cuprinzîndu-i cu putere brațele. - Domnișoară Otilia, trebuie să fii mereu supravegheată. Puștile le țin totdeauna încărcate. Felix nu notă atât primejdia, cât îmbrățișarea lui Pascalopol. Moșierul îi invită în sufragerie. O masă lungă se întindea aproape de la un capăt la altul al odăii, cu două bănci laterale. Masa și băncile, din blană groasă de stejar, erau lucrate în stil țărănesc, cu încheieturi de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fată seacă. Te iubesc pe tine, care ești frivolă numai în aparență, dar în fond ești inteligentă și profundă. - Sunt și eu ca toate fetele! Altă dată, Otilia chemă pe Felix lângă ea și-l supuse unui interogatoriu îmblînzit cu îmbrățișări: - Felix, stai aici, gîndește-te bine, și numai după ce te-aigîndit bine, atunci să-mi răspunzi. Să presupunem că noi doi ne-am căsători. - De ce "să presupunem"? - Fii serios și ascultă. Când un lucru nu e încă, se presupune.Ei bine, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în continuare rezistență. Sigur că este colega mai scundă din primele bănci, profită de întâmplare nici nu se mai uită în jos. Convins că-i ea, s-a mai ciocnit odată, de data asta încet, să îl perceapă ca o îmbrățișare însă sânii apetisanți tot încercau să treacă ambițioși prin el. Avea trupul moale, încărcat cu promisiuni, era plină, fără să fie grasă, a simțit-o parcă îl aștepta. Abia atunci s-a uitat mai bine și s-a trezit cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Spunea numai: - Ce faci? Ce faci? Și teama i se amestecase cu o bucurie n6uă și necunoscută, cu durere, și plânse, și râse, îl mângâie și-l sărută și ea și rămaseră unul lângă altul multă vreme, încremeniți într-o îmbrățișare veche de când lumea. 270 Țăranii ședeau în același loc, ca niște curcani înfrigurați, cu mindirele lor roșcate pe umerii ridicați. Picoteau de-a-n picioarele. Dinspre Grivița tot mai cădeau sunetele curate ale clopotelor de la Sfânta Vineri. Lumina se schimbase puțin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să împarți în doi povara ființării, să ai un vecin pentru decepții! Femeia comercializează neînțelesul, iar în căsătorie vinzi porții de singurătate și blestemul ființării devine marfă. Sursa nefericirii în dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurătății întrecînd îmbrățișările. Femeia nu pleacă de bunăvoie, ci simte prea bine pata de luciditate pe înșelăciunea leșinului dublu. Ce e drept, niciodată ea nu va înțelege cum un om poate fi practicant al nefericirii și nici în ce fel prezența ei vatămă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viața peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiunești în moarte, ca să guști viața în umbletul ei deșert. Ceea ce lipsește sănătății este infinitul. Iată de ce au renunțat oamenii la ea. În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecîndu-te într-o deznădejde de paradis
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări? Și cum ne-am măsura singurătatea, de nu ne-am privi-o în ochii pierduți ai femeii? Căci prin ei, izolarea își oferă o priveliște de infinit sieși. Echivocul iubirii pleacă din faptul că ești fericit și nefericit în același
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]