KorAP: Find »[drukola/base=împărțire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...540 >

13,494 matches

Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830

fam. il caracterizeaza pe acesta ca pe un regim : > legal > unic, deoarece legea reglementează și îngăduie numai acest regim; > obligatoriu, deoarece legea nu admite să i se aducă nici o derogare; > imutabil, deoarece nu poate fi modificat b) Partajarea bunurilor comune * Împărțirea bunurilor comune prin învoiala părților Împărțirea bunurilor comune la desfacerea căsătoriei poate avea loc fie prin învoiala soților, fie pe cale judecătorească, atunci când soții nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
pe un regim : > legal > unic, deoarece legea reglementează și îngăduie numai acest regim; > obligatoriu, deoarece legea nu admite să i se aducă nici o derogare; > imutabil, deoarece nu poate fi modificat b) Partajarea bunurilor comune * Împărțirea bunurilor comune prin învoiala părților Împărțirea bunurilor comune la desfacerea căsătoriei poate avea loc fie prin învoiala soților, fie pe cale judecătorească, atunci când soții nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
Împărțirea bunurilor comune la desfacerea căsătoriei poate avea loc fie prin învoiala soților, fie pe cale judecătorească, atunci când soții nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea să se facă pe cale judecătorească. Dispozițiile art.36 alin.1 C.fam., trebuie interpretate în sensul că învoiala soților cu privire la împărțirea bunurilor comune poate să intervină după introducerea acțiunii de divorț, urmând ca această învoială să-și producă efectele numai

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea să se facă pe cale judecătorească. Dispozițiile art.36 alin.1 C.fam., trebuie interpretate în sensul că învoiala soților cu privire la împărțirea bunurilor comune poate să intervină după introducerea acțiunii de divorț, urmând ca această învoială să-și producă efectele numai după desfacerea căsătoriei. În interpretarea dată de practica judiciară și literatura de specialitate, formularea cuprinsă în art.36 alin.1 C.

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
specialitate, formularea cuprinsă în art.36 alin.1 C.fam., "la desfacerea căsătoriei" înseamnă de fapt "cu ocazia desfacerii căsătoriei". Practica judecătorească a fost inițial neunitară în sensul că unele instanțe au respins ca inadmisibile sau premature cererile privitoare la împărțirea bunurilor comune ale soților, în timpul procedurii de divorț, îndrumându-i pe aceștia să intenteze acțiuni directe referitoare numai la împărțirea bunurilor după divorț, ulterior a admis că cererea pentru împărțirea bunurilor comune poate să fie făcută, nu numai după ce divorțul

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
Practica judecătorească a fost inițial neunitară în sensul că unele instanțe au respins ca inadmisibile sau premature cererile privitoare la împărțirea bunurilor comune ale soților, în timpul procedurii de divorț, îndrumându-i pe aceștia să intenteze acțiuni directe referitoare numai la împărțirea bunurilor după divorț, ulterior a admis că cererea pentru împărțirea bunurilor comune poate să fie făcută, nu numai după ce divorțul a fost pronunțat, în care caz constituie o acțiune principală, independentă de acțiunea de divorț, ci și odată cu această acțiune

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
instanțe au respins ca inadmisibile sau premature cererile privitoare la împărțirea bunurilor comune ale soților, în timpul procedurii de divorț, îndrumându-i pe aceștia să intenteze acțiuni directe referitoare numai la împărțirea bunurilor după divorț, ulterior a admis că cererea pentru împărțirea bunurilor comune poate să fie făcută, nu numai după ce divorțul a fost pronunțat, în care caz constituie o acțiune principală, independentă de acțiunea de divorț, ci și odată cu această acțiune, în care caz, cererea de împărțire se înfățișează ca o

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
admis că cererea pentru împărțirea bunurilor comune poate să fie făcută, nu numai după ce divorțul a fost pronunțat, în care caz constituie o acțiune principală, independentă de acțiunea de divorț, ci și odată cu această acțiune, în care caz, cererea de împărțire se înfățișează ca o cerere incidentală ori accesorie, care în virtutea art.17 C.proc.civ. este în atribuțiile instanței competente să judece acțiunea de divorț. "Convenția dintre soți cu privire la împărțirea bunurilor comune nu are nimic ilicit atunci când este făcută după

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
ci și odată cu această acțiune, în care caz, cererea de împărțire se înfățișează ca o cerere incidentală ori accesorie, care în virtutea art.17 C.proc.civ. este în atribuțiile instanței competente să judece acțiunea de divorț. "Convenția dintre soți cu privire la împărțirea bunurilor comune nu are nimic ilicit atunci când este făcută după introducerea acțiunii de divorț și este menită să producă efecte numai după desfacerea căsătoriei, urmând ca ea să fie omologată prin hotărârea de divorț sau ulterior, printr-o altă hotărâre

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
menită să producă efecte numai după desfacerea căsătoriei, urmând ca ea să fie omologată prin hotărârea de divorț sau ulterior, printr-o altă hotărâre judecătorească, deoarece în ambele cazuri nu se face altceva decât să se consfințească voința soților cu privire la împărțirea bunurilor comune, bazate pe desfacerea iminentă a căsătoriei prin divorț"108. Învoiala părților poate avea loc, potrivit legi, în următoarele moduri: concomitent cu intervenția hotărârii de divorț; în cursul procesului de divorț, fie că învoiala se face în fața instanței, fie

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
formă cerută de soți, chiar și verbal. în anumite cazuri, când printre bunurile supuse împărțelii sunt terenuri sau construcții, convenția soților se va putea face numai în forma autentică, cerută de lege, "ad validitatem" și nerespectarea formei convenției soților de împărțire a bunurilor comune în astfel de cazuri este sancționată cu nulitate absolută. Legea nu precizează care este obiectul învoielii soților cu privire la împărțirea bunurilor comune, dar s-a admis că, în stabilirea întinderii dreptului de proprietate al fiecărui soț asupra bunurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
va putea face numai în forma autentică, cerută de lege, "ad validitatem" și nerespectarea formei convenției soților de împărțire a bunurilor comune în astfel de cazuri este sancționată cu nulitate absolută. Legea nu precizează care este obiectul învoielii soților cu privire la împărțirea bunurilor comune, dar s-a admis că, în stabilirea întinderii dreptului de proprietate al fiecărui soț asupra bunurilor comune, în determinarea și atribuirea în natură a bunurilor, precum și în stabilirea sumelor pe care urmează să le primească fiecare în cazul

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
și atribuirea în natură a bunurilor, precum și în stabilirea sumelor pe care urmează să le primească fiecare în cazul în care nu se poate realiza o egalitate deplină în natură între loturile celor doi soți109, aceștia se pot învoi cu privire la împărțirea tuturor bunurilor comune sau numai a unei părți din acestea, potrivit cotelor stabilite prin învoială 110. În caz de neînțelegere, pe cale judecătorească are loc împărțirea bunurilor comune, în raport de contribuția lor efectivă la dobândirea acestora. Tranzacția judiciară a foștilor

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
o egalitate deplină în natură între loturile celor doi soți109, aceștia se pot învoi cu privire la împărțirea tuturor bunurilor comune sau numai a unei părți din acestea, potrivit cotelor stabilite prin învoială 110. În caz de neînțelegere, pe cale judecătorească are loc împărțirea bunurilor comune, în raport de contribuția lor efectivă la dobândirea acestora. Tranzacția judiciară a foștilor soți cu privire la împărțeala bunurilor comune poate fi atacată cu acțiune pauliană, dacă au fost fraudați creditorii. Aceștia nu sunt fraudați în cazul în care fostul

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
tranzacției judiciare, nici nu și-a creat, nici nu și-a mărit o stare de insolvabilitate. Învoiala foștilor soți trebuie să fie dovedită de către unul din ei. Instanța judecătorească are datoria să cerceteze dacă învoiala prezentată de către soți, privitor la împărțirea bunurilor comune corespunde realității sau este făcută pentru facilitarea admiterii acțiunii de divorț, dacă prin aceasta nu se urmărește un scop ilicit, de a frauda drepturile unuia dintre soți sau ale terților, ori lezarea intereselor publice. Judecătorii atunci când iau act

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
este făcută pentru facilitarea admiterii acțiunii de divorț, dacă prin aceasta nu se urmărește un scop ilicit, de a frauda drepturile unuia dintre soți sau ale terților, ori lezarea intereselor publice. Judecătorii atunci când iau act de învoiala soților privitoare la împărțirea bunurilor comune ca efect al pronunțării hotărârii de divorț, trebuie să exercite un dublu control, urmând să se convingă atât de realitatea și temeinicia motivelor de divorț, cât și de conținutul învoielii prezentate. * Împărțirea bunurilor comune prin hotărâre judecătorească Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
act de învoiala soților privitoare la împărțirea bunurilor comune ca efect al pronunțării hotărârii de divorț, trebuie să exercite un dublu control, urmând să se convingă atât de realitatea și temeinicia motivelor de divorț, cât și de conținutul învoielii prezentate. * Împărțirea bunurilor comune prin hotărâre judecătorească Dacă soții nu convin în privința împărțirii bunurilor comune, ea se va face prin hotărâre judecătorească, de către instanța de judecată. Partajul bunurilor ce au format obiectul dreptului soților presupune, înainte de toate, stabilirea cotei-părți ce se cuvine

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
al pronunțării hotărârii de divorț, trebuie să exercite un dublu control, urmând să se convingă atât de realitatea și temeinicia motivelor de divorț, cât și de conținutul învoielii prezentate. * Împărțirea bunurilor comune prin hotărâre judecătorească Dacă soții nu convin în privința împărțirii bunurilor comune, ea se va face prin hotărâre judecătorească, de către instanța de judecată. Partajul bunurilor ce au format obiectul dreptului soților presupune, înainte de toate, stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre ei și numai în funcție de aceasta, repartizarea bunurilor în materialitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
de obligații. Comunitatea de bunuri trebuie privită, ca o universalitate juridică, în sensul că aceasta se poartă asupra totalității drepturilor și obligațiilor, totalitatea drepturilor constituind activul, iar cea a obligațiilor formând pasivul patrimoniului comunitar al soților. Instanța competentă să dispună împărțirea bunurilor comune este cea care judecă procesul de divorț, adică instanța din circumscripția unde se află ultimul domiciliu comun al soților, chiar dacă printre bunurile supuse împărțelii există și un bun imobil ce se află situat în raza teritorială a altei

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
domiciliu comun al soților, chiar dacă printre bunurile supuse împărțelii există și un bun imobil ce se află situat în raza teritorială a altei judecătorii. Solutia se întemeiază pe necesitatea asigurării unei unități de judecată a cererii de divorț, cât și împărțirii bunurilor comune, precum și pe existența unor posibilități depline în ce privește administrarea dovezilor și stabilirea în mod temeinic a drepturilor părților. În cazul în care acțiunea de partaj se introduce după soluționarea definitivă a divorțului și în masa bunurilor supuse împărțelii există

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
și în masa bunurilor supuse împărțelii există și un bun imobil, competența revine instanței în a cărei rază teritorială se află imobilul. În această situație nu mai sunt aplicabile dispozițiile art.36 C.fam. privind instanța competentă de a dispune împărțirea bunurilor comune, ci prevederile art.13 C.proc.civ., care formează dreptul comun în materie, acțiunea urmând a se judeca de instanța judecătorească în a cărei circumscripție se află situat imobilul 111. Cererea de împărțire a bunurilor comune poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
instanța competentă de a dispune împărțirea bunurilor comune, ci prevederile art.13 C.proc.civ., care formează dreptul comun în materie, acțiunea urmând a se judeca de instanța judecătorească în a cărei circumscripție se află situat imobilul 111. Cererea de împărțire a bunurilor comune poate fi introdusă fie după ce căsătoria a fost desfăcută prin divorț, pe calea unei acțiuni principale, fie concomitent și în cadrul acțiunii de divorț, precum și ca o cerere incidentală sau accesorie, potrivit art.17 C.proc.civ., după

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
accesorie, potrivit art.17 C.proc.civ., după introducerea acțiunii de divorț. În afara mențiunilor obișnuite ale oricărei acțiuni în justiție, reclamantul trebuie să indice în cererea de partaj, potrivit art.2 Legea nr.603/1943 toate bunurile comune a căror împărțire o cere, întinderea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor respective, datoriile și creanțele soților, unul față de celălalt, precum și față de terțele persoane. Indiferent că partajul este voluntar sau judiciar, el nu produce efecte dacă a fost realizat fără participarea tuturor copartajanților

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
dobândirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de probă 113. c) Măsuri de conservare Patrimoniul supus împărțelii este acel existent la data partajului, inclusiv contravaloarea bunurilor comune care au fost înstrăinate în mod nelegal până la partaj. Dacă până la împărțirea bunurilor comune există primejdia ca unul din soți să înstrăineze o parte din bunuri, în detrimentul celuilalt sau să le deterioreze, sau să nu poată folosi bunurile comune, instanța judecătorească poate numi un sechestru judiciar, care poate fi chiar unul din

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
și încredere reciprocă nu mai poate funcționa după desfacerea căsătoriei; * obligațiile pe care foștii soți și le-ar asuma după desfacerea căsătoriei nu mai sunt obligații comune, în sensul dispozițiilor legii (C.fam.). Codevălmășia soților rămâne în ființă până în momentul împărțirii bunurilor ce o compun, însă nu-și găsesc aplicare prevederile legale referitoare la regimul juridic al bunurilor comune 116, adică administrarea, folosința și dispoziția asupra bunurilor nu se mai pot exercita în condițiile prevăzute de C. fam., ci în condițiile

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]