48,029 matches
-
oamenii și Pămăntul încă un milion de ani. Poftim un album de familie. Evelin: Voi chiar vreți să plăng? Academia așteaptă să mă întorc; rămăneam cu voi pentru că mai am vreo zece ani lumină rezervă de nemuritor. Ca să fim mereu împreună am primit acordul Academiei să vă las clona mea. Aurora: Evelin, un zeu nu stă prea mult pe Pămănt; se arată, face o minune de încă un milion de ani pentru Pămănt și pleacă în Universul lui. Așa că drum bun
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
al artelor în general, chemat să încerce transvaluarea primei zile. Pentru Immanuel Kant, geniul este "cel posedând dispoziția înnăscută (ingenium) prin care natura dă legi artei"; și anume, îmbinând organic "libertatea imaginației" cu activitatea intelectului, a reflectării, pentru a crea împreună "idei estetice". Acestea iau naștere în matricea unei originalități proprii: originalitate a receptării, a gustului în experimentarea frumosului naturii, originalitate în a imagina forme inedite de reprezentare estetică a lucrurilor, și activitatea minții în a sui obiectul contemplării la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ale palatului (metaforă a Poeziei, reluată în poemul Cântec din cel mai înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu Geniul este Poetul care a supus totul transmutației lirice, adică unei morți inițiatice întru extatică renaștere. S-a spus despre Mozart că este perfect inteligibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și de empireul ceresc de sub eter nu este nevoie de a deschide ochii spre cer, de a ridica mâinile, de a merge la templu, ci de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
negemeni pe care nimeni nu părea să-i deosebească. Acum, când mă gândesc la asta, îmi dau seama că toată epoca aceea avea și ceva rău în ea, că nu aveam individualități, așa cum eram, ramuri ale aceluiași copac, foșnind mereu împreună. Mult mai târziu m-am descoperit pe mine. Am înțeles ce-mi plăcea și ce nu. Și mai târziu, am descoperit-o pe mama, eternul cameleon, sânge din sângele Leei, care, după ce a încetat să mai fie o femeie îndrăgostită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
urmă nu se mai uita la ele niciodată. Pleca să cumpere verdețuri și fructe, la piață, cu Alexandre flecărind vesel, stăpân de-acum pe bicicleta lui. Își trecea mâna prin părul lui și-i îndrepta gulerul de la cămașă. Ale geau împreună rodii și anghinare, târguiau mure pentru plăcintă și se opreau în drum la magazinul de brânzeturi al lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cadrul 6 Eu. Eu, care nu mă mai întâmplu. Press Esc E atipic pentru ea. Puțin greoi. Extravagant. Deloc funky. — Ce piatră e asta? — Turmalină. Vocea care toarce, dincolo de ceașca de cafea. Știi că azi facem trei luni de când suntem împreună? — Suntem împreună? Zâmbește, dar tot mă deranjează. Ironiile ei, aerul ăsta de totală detașare, de non apartenență. Felul ei de a fi. Impon derabil. Refuzul de a gravita în jurul meu. În jurul oricui, de fapt. Lipsa maniilor. Insensibilitatea totală la ce-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Eu. Eu, care nu mă mai întâmplu. Press Esc E atipic pentru ea. Puțin greoi. Extravagant. Deloc funky. — Ce piatră e asta? — Turmalină. Vocea care toarce, dincolo de ceașca de cafea. Știi că azi facem trei luni de când suntem împreună? — Suntem împreună? Zâmbește, dar tot mă deranjează. Ironiile ei, aerul ăsta de totală detașare, de non apartenență. Felul ei de a fi. Impon derabil. Refuzul de a gravita în jurul meu. În jurul oricui, de fapt. Lipsa maniilor. Insensibilitatea totală la ce-mi place
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cabină și iar pe punte și el nu tace și ea simte cum îi crapă capul și totul e un coșmar, noaptea, pe vapor și ar da orice să se trezească, să fie ieri și să facă planuri de mers împreună la Fez și el să-i povestească despre limba urdu, dar nu, nu e ieri, e aproape dimineață și a adormit de atâta plâns și se trezește năucă, năucă de tot, de parcă ar fi ajuns și el nu e, el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din lipsă de chef, parte ca reacție la unele observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru orgoliul lui dintr-o dată timorat de ideea unui ridicol la care nu se mai gândise niciodată până atunci. Când nu erau împreună, petrecea ore încercând să-i recompună trăsăturile, gesturile, ticurile verbale, nuditatea, anecdotica, biografia, accentul, poza de pe legitimația de studentă, gustul, parfumul, culoarea părului, atingerea, felul în care ținea creionul în mână, hașura, zâm betul, linia sprâncenelor și degetele de la picioare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dar asta e o adresă de hotel. M-am gândit că ți spune ceva. Îți spune? Întoarse post it-ul spre ea brusc. Puțin agresiv. Cum scoate eroul pistolul, în filme. Lovitură de spectacol ieftin. Bilet de matineu. Brusc plonjaseră împreună în caricatură. Ca două personaje din Twilight. Post it-ul era frânghia lui de usturoi. Și pe urmă vocea ei. Moale. Caldă, aproape. Obosită. — Iartă-mă, nu văd ce scrie... poți să mi-l dai puțin sau... — The Lairg, 11
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și am puține imagini cu noi patru împreună; doi copii și două femei care nu semănau deloc și pe care îi uneau atât de multe), cât din pricina întunericului greu din jurul lui, inexplicabil pentru cineva care iubea atât de mult lumina
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și am puține imagini cu noi patru împreună; doi copii și două femei care nu semănau deloc și pe care îi uneau atât de multe), cât din pricina întunericului greu din jurul lui, inexplicabil pentru cineva care iubea atât de mult lumina și aerul proaspăt, ca ea. S-a întâmplat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu mai e alx. E Alex de când erau mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare. Plapuma grea. Senzația că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi subțiat, buricele degetelor s-au înstrăinat unele de altele, buzele sunt uscate, ochii nu se ating, genele nu se împle tesc. Își fac însă bagajele împreună. Tăcut și conștiin cios. Nu ca doi amanți, ci ca doi exploratori. Bilete luate pe Internet și plătite separat. Stai tu la geam? Da, stă ea. Motoarele uruie, aerul se subțiază și mai și. Al treilea își ia locul între
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aia după mine. S-o fac uitată. Cum m-a făcut ea pe mine. Aș fi plecat, dar mi-a fost teamă că se sufocă, singură, cu tubul ăla în gât. Mi-a fost teamă. Am rămas. Ne-am uitat împreună, mai departe, la film. Plângea și mă ținea de mână. Mă uitam fix în ecran. Fix, fix în ecran. A vorbit, după câteva zile... gâjâit, poticnit, neinteligibil aproape. Mi-a dat o cutie mare, de carton, știi, cutie din alea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lăsând sunetul să se apropie, să intre în lumea ei de-acum ferită de dureri, ferită de neprevăzut și să răvășească din nou ceea ce de-abia se cumințise într-o visare molcomă. Se auzea un zgomot ca de apă. 52. împreună Și iar noi doi. Și iar. Spune-mi. Ce anume? Cum e mai departe. Unde, la mine în poveste? Păi, pe-a mea o știu. Ce spiritual sunteți... Întotdeauna. Și mai ales cu fetele care nu există... ... au murit amândoi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-mi. Ce anume? Cum e mai departe. Unde, la mine în poveste? Păi, pe-a mea o știu. Ce spiritual sunteți... Întotdeauna. Și mai ales cu fetele care nu există... ... au murit amândoi. Așa cum știi. Nu, nu imediat. Și nu împreună. Abd al-Aziz a fost decapitat public, la Damasc, la paisprezece zile după așa-zisa acuzație de trădare. Isabel la segunda a murit după doi ani de sechestrare în propriul palat... ...a sechestrat-o cine? ...Tariq, geniul rău al poveștii. ...și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o lupoaică deșteaptă. Ce-i trebuiau tinerei demonstrațiile acestea infantile, cînd universul îi era ocupat de Lupino? Puiandrul cîștigase prețuirea Hanei așa cum nimeni altul nu reușise s-o facă. De cînd se știau, Hana și Lupino își petrecuseră majoritatea timpului împreună. Avuseseră șansa să crească odată și, încetul cu încetul, învățaseră să se cunoască unul pe celălalt, să se înțeleagă, să se respecte. Oricare ar fi fost problemele cu care se confruntau, cei doi le găseau rezolvare. La început, treaba lor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ia copiii la plimbare, pentru ultima dată. Neastîmpărul și curiozitatea lor îi vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci, veselindu-se de vremea bună și de zborul amețit al gîzelor trezite din amorțeală. Copiii se zbenguiră fericiți. Primăvara care se străduia să pună stăpînire peste pădure le insufla energie. Și Hana era veselă de bucuria copiilor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe frunte o îngrijorare și-o greutate pe care nu reuși să le descifreze. Hana pîndi un moment în care să-i poată vorbi. Tîrziu, cînd credea că puii n-or să mai obosească niciodată, se ivi prilejul. Se așezară împreună pe-un petec de pămînt uscat, la intrarea într-o vizuină părăsită. Copiii erau la cincisprezece-douăzeci de metri în spate, pe-un povîrniș; găsiseră cîteva găuri făcute de cîrtiță în pămîntul reavăn și cercetau curioși, împingîndu-se și disputîndu-și întîietatea, întreaga
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a rămas altceva de făcut, decît să plece. Evitau, astfel, conflictele dintre cele două haite. Dacă lupii dominanți ar fi aflat cît de profundă le era relația, cît de determinați erau să găsească o modalitate de a rămîne, pentru totdeauna, împreună, i-ar fi separat definitiv. Și așa ceva nu puteau să accepte. Așa că, într-o zi, au plecat. Pădurea era nesfîrșită. Avea să se găsească un colțișor și pentru ei. Și dacă nu aici, atunci în următoarea pădure. Sau în următoarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o zi, au plecat. Pădurea era nesfîrșită. Avea să se găsească un colțișor și pentru ei. Și dacă nu aici, atunci în următoarea pădure. Sau în următoarea. Nu conta cît aveau de căutat. Dispuneau de tot timpul din lume. Erau împreună, erau tineri, sănătoși și se iubeau. Puteau trăi din asta la nesfîrșit. Deh, ale tinereții vise... Așa vom judeca toți, cînd vom ajunge la vîrsta lupilor noștri. Ni se va părea că trebuie doar să vrem, și putem răsturna munții
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]