2,851 matches
-
de serviciu nu-i dă raportul comandantului de companie, iar a doua zi dimineața aduceam comandantul de companie: "Măi, dă-i tu raportul lui, dacă nu ești în stare să-l primești de la el!" Sau, găseam chiștoace pe jos și înșiram cadrele pe-un rând: Puneți mâna și le culegeți voi dacă nu sunteți în stare să vă puneți subordonații să le strângă!" S. B.: Asta da, știu că mai făceați, căci au ajuns și la noi poveștile: Ați văzut ce-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
astfel încât, în funcție de situație, scoate la iveală arma care se cere a fi folosită. Pentru Merciutkina fiecare om trebuie să se transforme în bani. Banul este regele ei. Este mincinoasă. Noaptea nu doarme ca să-și inventeze poveștile pe care le va înșira a doua zi când va porni la atac. Nu merge de două ori în același loc. Se informează cu mare atenție unde ar putea să „atace”. În funcție de aceste informații construiește planul. Știe unde „scârțăie” ceva, cunoaște problemele interne și merge
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Paulo. Am luat în serios numirea mea publicată în Monitorul Oficial al României, am început să mă preocup de sediu, mașini, colaboratori... Dar asta nu înseamnă că am renunțat a mă ocupa de problemele Consulatului de la Rio. N-o să le înșir pe toate, dorind să le menționez doar pe cele mai interesante. În primul rând, după o asiduă corespondență cu "Centrala", mi s-a aprobat o mașină "de protocol". Nu era un moft, ci o problemă de reprezentare a țării. Până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acacia galbenă“ din nordul Rusiei), cu o deschidere În mijloc, care corespundea cu paravanul terenului, se desfășura paralel cu gardul de sârmă și ducea spre o cărare numită tropinka Sfinksov („cărarea Sphingidelor“), din cauza fluturilor care vizitau În amurg liliecii spumoși, Înșirați de-a lungul bordurii din fața gardului viu, care se Întrerupea și ea la mijloc. Această cărare alcătuia bara unui mare T, a cărui linie verticală era aleea de stejari zvelți, de o seamă cu mama, care traversa (după cum am spus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și și-a petrecut acolo zece veri din cele cincisprezece care-i mai rămăseseră de trăit. Îmi amintesc În mod deosebit răcoarea și ambianța sonoră a acelui loc, dalele ca o tablă de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În tinerețe o voce frumoasă de tenor; Într-o noapte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Să ai!! poruncește Ștefan cumplit, altfel... unde-ți stă capul, îți vor sta picioarele! spune Ștefan în râsetele boierilor. Iubitule, moaie Ștefan glasul, îndatorează-te la zarafi, la armeni, la ovrei!... Cu camătă!... Spune-le că de dau turcii, le înșiră mațele pe gard! Să aleagă! Spune-le că din zi în zi aștept de la Sanctitatea sa Papa urmașul personal al Sfântului Petru, ăl cu cheile Raiului aștept să mă fericească cu un sac cu galbeni de nu l-oi putea duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
siamescă, poreclit, de profesorul Jack Byck, „chinezul”, nu atât pentru că stătuse câțiva ani în China, cât pentru că era chinez în materia pe care ar fi trebuit s-o predea. Îi plăcea mai mult politica decât filologia. Acum, ca de obicei, înșira numai minciuni. Ajuns, între timp, la tribună, Gh. Udr. încerca să se apere și, la început, am avut impresia că va reuși să iasă din încurcătură. La un moment dat, izbutise chiar să-l înveselească pe Pavel Țugui, susținând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici nu se poate ști cu siguranță dacă nu e un simplu grafoman. Poate că nu e, speră să nu fie, crede în scrisul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oricum, memorabile. Dar nu l-am cunoscut personal decât în 1970. Între timp, în 1968, la Paris, la prima mea întâlnire cu Cioran, acesta m-a întrebat aproape imediat după primele cuvinte de politețe : „Que devient Petre Țuțea ?”. I-am înșirat, afară de cele pe care le știam de la Noica și pe care multe le cunoștea desigur și Cioran, fiind vorba de episoade interbelice, cele ce aflasem despre Petre Țuțea din pușcărie. Nu-mi amintesc deloc când, unde și prin cine am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă nimeni pe lume nu va cunoaște un singur rând. Dulapurile perdeluite în care sunt înșirate volumele manuscrise nu au fund, iar după moartea autorului, înainte ca prin față să se pună sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, o mână credincioasă va fi nimicit tot ce se afla acolo scris. De la 16 ani
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
căsnicii creștine în fața lui Dumnezeu !! Vom nesocoti noi acest jurămînt ? Iată pentru ce sunt dispus să sufăr, să mă chinuisc, să trăiesc în mizerie, dar să nu renunț la căsnicia pe care am contractat-o în fața lui Dumnezeu. . . .Așa se înșiră și apoi se deșiră, se destramă gândurile mele. . . Marți 1 august 1950. A iubi depinde de ce ți-a dat Dumnezeu. Sunt persoanse care n-au puterea de a iubi, după cum sunt persoane la care, chiar dacă Dumnezeu a pus această
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
într-adevăr era el. Încă o dată ascult cu multă răbdare confesiunile lui Boni (Herlin): tatăl său abia murise, și mama sa se recăsătorise cu prietenul familiei. Erau în drum spre spital, unde mama lui născuse pe al doilea frate. Boni înșirase căpșune pe un fir, ca un colier, ca să-l dea mamei lui. Ajungând la spital, apropiindu-se de patul mamei sale, a scăpat „colierul” de căpșune, și mama lui nu l-a îmbrățișat. Ochii îi sunt umezi când povestește asta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de poetul și militantul Basarabean Toma Istrati. Pictorul V. Zâmbrea Îmi mărturisea speranța că va putea deschide o expoziție la Iași. Jud. Cetatea Albă prin zidurile sale antice și medievale cât și prin mulțimea localităților de interes balnear ce se Înșiră de a lungul limanului Nistrului prin anul 1992 a intrat În preocuparea arheologilor, istoricilor și a colectivelor medicale din sanatorii În vederea alcătuirii unui ghid turistic. La solicitarea medicului șef al Sanatoriului „Sănătatea” din stațiunea Sergheev am trimis câteva studii arheologice
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ce foloseau limba aromână În public. Două zile mai târziu primim de la domnia sa un caiet cu elemente folclorice și partitura imnului Aromânia. În 14-06 Primind Curierul Ginta Latină dl. Dodu ne scrie: ...trezit din letargie m-am hotărât să vă Înșir câteva rânduri de aici, din Înalții munți ai Pindului, din comuna Perevole, sat unde În tinerețea mea nu se auzea decât limba aromână. Nu mai avem dreptul să ne Închinăm și să ne cultivăm În limba noastră Într-o țară
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
puțin În etapa dictaturii alogene a fărădelegilor, Închisorilor și lagărelor și perioada de după 1964 când totuși s-a creat, s-a construit, s-au Înregistrat performanțe internaționale În tehnică, inventică, asigurări sociale, asistență medicală, diplomație, sport ... Se trâmbițează și se Înșiră În numeroase editoriale păcatul României de a se fi Încolonat În lagărul socialist și că românii nu s-au orientat spre valorile occidentale. Dar noi am văzut negru pe alb decizia mai marilor lumii: „România 90%, Grecia 10%. Înțelegerea a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
o terasă improvizată, câteva dale de beton, câteva mese și bănci cioplite rudimentar din trunchiuri de brazi centenari. Numai o masă este ocupată de un grup de pădurari care au răpus până la această oră o mulțime de "beri". Sticlele stau înșirate pe iarbă, ca animalele ucise la o partidă de vânătoare. În apropiere, patronul urmărește evoluția unor "mici" agitând un ziar deasupra grătarului. Este foarte bine aici, simplu, fără fasoane, fără probleme filozofice... Apare încă un grup de clienți, cunoscuți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Se vedeau, într-o parte, valurile line ale limanului Nistrului devenit un uriaș lac în care copiii localnici se aruncau ageri pescuind cu mâna niște pești grași, negri, numiți "baboi", de cealaltă parte, marea, imensă. În colibe de stuf se înșirau chefali afumați. Erau unși cu ou și deveneau aurii, cu reflexe de metal. Un leu bucata, chiar trei la doi lei. Nu știu cum mi-a trecut prin minte să cumpăr chefali și să-i arunc departe, în mare, să-i găsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
definiție. Deschiderea imensă a spațiului, favorizată de călătoria pe mare, a transmis mereu un fior pe care nu numai cumplita perioadă în care a apărut romanul l-a reprimat. Nu e la îndemâna oricui să plece oricând cu o corabie, aiurea, înșirând, sub ochi, priveliști dintre cele mai fascinante, pe un traseu care să includă Sulina, Istanbul, Gallipoli, insula Skantsura, coasta Africii, Pireu, Messina, Port Said, insula Musarah, Marsilia, Gibraltar, Punta Arenas, Buenos Aires, Ușuaia, Strâmtoarea Magellan, Țara de Foc și înapoi. Sunt
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
bucovinean, care, după ce a ieșit la pensie, a și murit. L-a înlocuit tânărul Bânzaru care, pe un ton solemn ce îngheța inimile, anunța câte un „extemporal!” Igiena o controla în mai mare măsură decât o preda doctorul Bercovici, care, înșirând la tablă pe școlari, le cerea să se descheie la prohab ca să le constate inocența. Pocea întotdeauna numele, zicându-i, de pildă, șpanchiului Cozmanciuc, Cosmiciuc. Mister Motu - Astărostoaie - era cel mai plin de ticuri profesor: privea prin ochelari în sus
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și matematică, la istorie și muzică. După nevoie, se apela la învățători, chiar dacă nivelul lor era depășit de cunoștințele pe care erau datori să le transmită. Fizica și chimia o preda un învățător care veșnic se încurca în formule: le înșira conștiincios cu creta pe tablă, stând cu spatele la copii, și se mira că nu-i iese 40 rezultatul. Privind cruciș din bancă, micuțul Jan Carpinschi își punea pe cap o foaie de caiet pe care era desenat, mare, un semn de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fi cea de la Poiana Mărului, de pe Suha. Constituind una din cele mai vii amintiri ale copilăriei sale, râul coboară din Obcina Stânișoarei în vârful căreia sclipește, albă, Crucea Talienilor, locul unde - cum scrie Sadoveanu în Baltagul - fusese omorât Nechifor Lipan. Înșirat pe stânga Suhăi, satul Poiana Mărului are, chiar în fața caselor, apa cu unde verzi care se mărunțesc pe prund, cu păstrăvi și cu boișteni. În partea dimpotrivă se înalță munții împăduriți. Pe după case se ridică alți munți cu păduri de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau în grădină și pe o alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe se înșirau tufe de liliac. În celălalt capăt, holul interior dădea în altul mai mic, în care coborai tot pe trepte. Din acesta, o ușă se deschidea spre curtea asfaltată. La nivelul holului mic se afla bucătăria din care te suiai pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cocoșați. În pofida faptului că pe pătrarul întâi Labiș avea media zece iar în pătrarul doi un cinci pe care i-o calculase din notele date de ea însăși Cățeaua, profesoara hotărî să-l lase corigent. Dacă i-ar mai fi înșirat câteva note de unu, domnișoara Braunstein și-ar fi îndeplinit visul. Cu două săptămâni înainte de încheierea anului, domnia sa era învinsă însă de regula bonusului așa că Labiș, calculând posibilitățile, chiulea la orele de franceză. Cățeaua s-a plâns directorului. Acesta l-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de ciubucării din argilă arsă - ghirlande și capete de lei. Casa era aproape de universitate, pe hudița care își luase numele de la biserica ctitorită de boierul Toma Cozma. Din bulevard până la locul nostru, scăpaseră doar câteva clădiri, dar până în Păcurari se înșirau doar ruine și gropi rămase de la bombe, cu râpi săpate de apa năboită prin canalizare. Din pricina asta, maidanul era poreclit „Coreea”. Strada purta acum numele luptătorului comunist Nicolae Mohănescu. Cum tot acolo se aflau mai multe școli și institute de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tot așa de binecunoscuta lavalieră care-i încadra fața rotundă, Sadoveanu părea jovial. Ca un lighean de aramă încinsă, plutea, la nivelul umerilor săi, chelia lui George Lesnea și sclipeau ochișorii de tătar ai lui Ion Istrati. Prezidiul s-a înșirat pe scenă în spatele unei mese. Sau ținut discursuri. Când i-a venit rândul, în picioare, maestrul își începu alocuțiunea într-o domoală și fermecătoare limbă moldovenească. Poate ar fi trebuit, în calitatea pe care o avea, să-și amintească de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]