4,849 matches
-
prezența lui Mini nu dezvolta nici o placă a conștiinței. Mini se uită curios la el. li vedea pentru întîia oară în haine de oraș. Purta un costum bleumarin după modă și ținea pe mână un 128 pardesiu care părea că-1 încurcă. Barba îi era tăiată mult mai scurt și foarte îngrijită. Alături de îmbrăcămintea lui corectă și chiar de o eleganță meticuloasă, doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a toaletei: un taior negru, cam vechi și cam boțit, pe trupul ei cam
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
foile astea lăsate pentru declarație îmi fac cu ochiul! Am dat cu pumnul în perete și o gaură s-a căscat spre cealaltă celulă. - Ce faci, bă?! Era unul Lipyn, anchetat pentru spionaj economic. - Astup-o, că după aia o-ncurci! Nu mai este nevoie. S-au crăpat toți pereții din cauza noilor mele dimensiuni! Am ajuns cu ce-ar trebui să-mi fie cap undeva pe la etajul doi. Sediul închisorii e demult sub mine și beneficiez de o panoramă extraordinară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
folosești cuvîntul "taină"? - Și pînă la urmă, ce vrei tu, dragă Harian? gura îi puțea a mîncare nedigerată, așa că l-am îndepărtat ușor. Ca toți să dea în demența raționalității?! De ce să aduni cunoștințe despre tonalită sau vaalbara, să te încurci în miliarde de ani temporali sau luminici, cînd e mai simplu să te închini... fericit? - Fericit sau ignorant? Din cîte am citit, marea masă a practicanților nici nu știu ce înseamnă "Aleluia" sau "Bogdaproste". Nu știu de ce se prosternează în fața crucii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Este chiar îngrijorat când Yasmin îl împinge spre o barcă îngustă cu fundul plat și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
maxilarul puternic, în timp ce însuși Privett-Clampe pare să aibă nasul așa umflat, de parcă ar fi un balon gata să explodeze. Pran mai avansează cațiva pași în încăpere, aproape alunecând pe niște articole de lenjerie feminină, aruncate pe podea, care i se încurcă printre picioare. Trebuie să se apuce de un scaun, să se îndrepte. Scaunul se lovește de un altul învecinat și Pran tresare, cu inima bătându-i puternic. — Ești treaz, De Souza? strigă prințul. Ai ajuns la timp să asiști la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asemăna cu splendoarea răsăritului. Nevrând să se lase descurajat de vehemența ei, îndrăznește și i se adresează cu „iubito“, ținându-și mâinile împreunate, într-o demonstrație de sinceritate. — Taci! se răstește ea. Crezi c-o să-ți dau bani? Bobby este încurcat. — Bani? — Uite, știu ce ești. Poate te crezi vreun tip de valoare, dar eu te-am citit. Cunosc multă lume în orașul ăsta și indiferent ce informații vrei să răspândești pe seama mea, nu ai cum să-mi faci rău. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale desfrâuri, opinie care a fost împărtășită de majoritatea societății londoneze, spre deosebire de distinșii săi prieteni, care susțineau că sir Peregrine ar fi intenționat să spună: „Pedepsește-mă, O, Doamne, nu mă cruța!“, dar se pare că fiind în agonie, a încurcat sensurile. Indiferent care a fost adevărul, după citirea testamentului, nimeni n-a putut nega că bătrânul s-a căit. Când a auzit conținutul testamentului, Oliver de Tassle Lacey, nepotul lui sir Perry și moștenitorul lui, și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și plonjează în bar, ducându-și băuturile pe deasupra capului, atât este de aglomerat și scuze, scuze, sunt înghesuiți într-un stâlp, vă interesează, domnilor, nu mulțumim, cum credeți, din nou pe stradă, oamenii stau la intrare, muzica răzbate de la parter, încurcându-le pe domnișoarele sincopatice care-i întreabă zâmbind de ce nu veniți cu noi, avem un apartament în Shepherd’s Market, dar să meargă undeva, să bea ceva mai întâi, mai precis la Egyptian Room, vai de abia aștept, e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l bântuie, de teama că l-a recunoscut, de scurtele secvențe de mânie, sfidare, de ofensa adusă. Singurătatea îl stivește ca o greutate fizică. După demonstrație, Jonathan se retrage din politică. Este ceva care-i induce confuzie. În acel octombrie, încurcat de zvonurile despre spioni și aurul Moscovei, Partidul Laburist pierde Alegerile generale. Oxfordul lasă să-i scape un oftat instituțional de ușurare. Victoria răsunătoare a conservatorilor l-a întors pe Dumnezeu în ceruri și s-a reinstaurat ierarhia cosmică. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
precedat această ultimă știre rea, precum și lucrurile pe care decedatul ar fi trebuit să le facă pentru a rămâne în viață. Dacă ar fi luat mai multă chinină sau s-ar fi îngrijit mai bine, dacă nu s-ar fi încurcat cu atâtea localnice sau pur și simplu ar fi trecut pe suc de lămâie și apă minerală după al treilea rând de pahare... Antropologii, fiind savanți, aveau un cuvânt de spus, mai ales unul critic. Dar discuțiile se desfășurau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un mal și echipajul trebuie s-o ridice cu stâlpi lungi, de lemn. O săptămână sau două, Jonathan a zăcut în hamac, ascultând zgomotul neregulat al motorului și încercând să-și lămurească ceva, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
averea, numărul de copii și cele mai profitabile tranzacții pe care le-a făcut. Urmează apoi cele făcute de tatăl său și de strămoșul acestuia și astfel se ajunge până în vremuri imemoriale. Servirea băuturilor reci întrerupe prezentarea generațiilor. Așa cum se încurcă lanțurile unui Fo între ele, lanțuri de datorii și obligații care se pierd într-o complexitate indecisă, tot așa stau lucrurile și grijile unui conducător Fotse. În timp ce Daou ascultă genealogia sa, umbra povârnișului se lungește treptat. Se târăște asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Suzanne se com por tase eroic în pușcărie. Acolo se aflau deținute multe dintre prietenele ei. Mai târziu mi s-a povestit că nici în închisoare nu se lăsaseră de bârfe. Când cineva a adus zvo nul că Celibidache se încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să ierți reflexe peste ape și lași privirii tale ca să scape un carusel de coapte buze verzi! Desparte-mă de trupul care urcă în ritmul umbrei, pe o scară, îți jur că este prima oară când masca zilei goale mă încurcă! Cu alge despletite-n zbateri fine ce scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam nebun, pe suflete răzlețe pictam pâine și vin și zile trecătoare pe frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu glas de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a pururi și divin... iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rudă imperială. Înainte să apuc să vorbesc cu Rong, un eunuc de afară anunță: — Ducele Kuei Hsiang a venit să o vadă pe doamna Yehonala. — Sunt onorată. De data asta, cuvintele îmi zboară cu ușurință de pe buze. Fratele meu se încurcă: — Orhideea... ăăă, doamnă... doamnă Yehonala, Majestatea Sa... ăăă... Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng... Întâi de toate, în genunchi, îi corectează mama manierele. Kuei Hsiang își îndreaptă neîndemânatic postura. Piciorul stâng i se agață de colțul robei, și fratele meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu eunucul-șef Shim, care mi-a spus o poveste... Vino, Orhideea, întinde-te lângă mine. Nu are ce rău să-ți facă, nu? Poate că asta o să te transforme într-o fantomă bună. În timp ce mă urc în pat, mă încurc în cămașa de noapte. — Jos, jos cu aia. Împăratul arată cu degetul spre cămașa mea. Îmi dezgolesc trupul cu jenă. Ce piesă ciudată în care să joci un rol! — Era o poveste despre împăratul Yuan Ti din dinastia Han. Timbrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dragon, o țestoasă cu un șarpe, un tigru și o pasăre care răsăreau și apoi apuneau... Clatină din cap și spune că nu-și amintește rândul următor. — Ia-o de la capăt și citește din nou! Își deschide manualul, dar se încurcă în cuvinte. Îi citesc eu: — „...una după alta, arcuindu-se în jurul polului nord ceresc, se întind stelele unei constelații numite Carul Mare.“ — E prea greu, se plânge el și aruncă textul. Îl apuc de umeri și-l zgâlțâi: — Asta o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dar d. Lefter retrage încetinel mâna, dezdoiește biletele și întreabă: ― N-aveți listele oficiale? ― Ba da. Iată-le. ― Mă rog, zice d. Lefter cu vorba răspicată, avem o dată zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru la Universitate-Constanța. ― Nu, răspunde bancherul! una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci. ― Dă-mi voie, nu mă-ncurca: una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci ― București-Astronomie. ― Ba pardon, zice bancherul. București-Astronomie zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru. D. Lefter nu-și dă bine seama de ce, dar simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul, pe un scaun lângă contor, întinzînd machinal mâna cu biletele. Bancherul le ia; se uită
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rătăceau în ele, mai ales scriitorii din vechea generație, care încercau să le rezolve după metodele lor perimate. Nu atpăruse încă Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu, care să însemne un bun exemplu pentru ei. Și când lucrurile păreau că se încurcă tot mai mult, se deschidea atunci ușa și apărea Petre Dragoș. Era un om cu o statură mai degrabă înaltă, cu ochelari negri, cu părul abundent de asemenea negru și puțin mai bătrân decât mine, să fi avut vreo douăzeci și opt
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
totuși covârșite de conținut, și acest conținut să-și caute astfel nestingherit drumul spre universalitate. CREAȚIE ȘI MORALĂ Unii oameni exclud din viața lor sentimentul prieteniei, pe care îl sacrifică premeditat pornind de la ideea că acest sentiment mai mult îi încurcă decât îi ajută în activitatea lor socială. În general oamenii nu sânt cruțați în viață de suferință. Suferința nu e un lucru dorit, ea totuși vine. Am cunoscut oameni care aveau față de acest fenomen o atitudine curioasă: ei întîmpină, de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și să imaginăm orice, care să ne ducă departe, oriunde și oricum, numai să fie departe de bătrânul realism. Chiar când vei fi tentat să încropești o istorie interesantă, după ce ai scris-o în mod normal, o iei și o încurci ca să se înțeleagă din ea cât mai puțin. Să poftească atunci să mai rivalizeze cineva cu noi, această presă, acest cinematograf, acest televizor... Așa e, dar întrebarea e dacă această literatură este lizibilă și nu ne face într-adevăr să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ADOARME ULTIMUL De vreo trei zile Începuse să se audă zgomot de car dinspre codrul de la Apusul Satului nostru cu Sfinți. Oamenii erau nițeluș tulburați și scoși din ale lor căci, cu destulă vreme În urmă, ziua și noaptea Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]