9,974 matches
-
ordonat ca în fiecare seară să vin la el că altfel mă omoară. „Tu ești a mea și nimeni din șatră nu se va atinge de tine. Altfel îi va omorî și pe ea dar și pe acela care va îndrăzni să i se pună în cale. Atunci când eu voi spune sau atunci când alta va fi preferata mea, deci alta urmându-ți la rând, abia atunci îți vei putea oferi corpul tău celui care va fi în stare să te cumpere
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
lucru de la amicul său. - Care amic? Părea că este singur. Nu mai era nimeni în preajma lui. - Habar nu am. Așa mi-a spus: „...Îi vine și ei rândul curând. Are grijă colegul meu de ea. De când vă pândim...” - Numai să îndrăznească... - Ce-ai să-i faci? Țipi? Și eu am țipat, dar toți cei de lângă noi credeau că ne jucăm, nu că mă agresa un necunoscut. - Mai ales sărutându-te... - Hai să ieșim, lasă-l dracu de golan. Nu mai am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
cuvânt nu poate anula depărtarea și nicio depărtare nu poate anula dorința noastră de comunicare. Dio, mâncătorul de umbre ! 20.03.1979- Ești o frumusețe stranie : parc-ai fi corola unul ghiocel ce are în loc de petale fulgi ! Nici soarele nu îndrăznește să te privească până la- amurg. Razele lui lunecă pe la colțul privirii și totuși tu l-ai putea privi până se face noapte ! ... Mi-a înflorit în palmă o privighetoare ! Cântecul ei ne cheamă : unde ? până când, Doamne ? Cât costă floare-abastră
ÎN CĂDERE LIBERĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347653_a_348982]
-
zadar o aștepta să-i aducă hrană și lapte, iar spaima și foamea îl chinuiau. Când nu mai îndură singurătatea și foamea, ieși din vizuină și porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. Așadar, sărmanul de el trecea pe ulița satului, cu pași mărunți, când mai repezi, când poticniți, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curțile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi pleca mai departe
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
O asemenea iubire îți doresc să întâlnești, pentru a nu mai fi cucul care se plimbă din cuib în cuib, depunând câte un ou ce va fi clocit de altcineva. Deea era cu ochii pe cei doi parteneri și nu îndrăznea să-i deranjeze. Murea de curiozitate să afle ce puteau discuta atât de aprins, când doar se cunoscuseră cu trei zile în urmă în cele câteva minute cât au stat în sufragerie, dacă nu ținea cont și de cele din
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
prim volum, Înțelegerea filosofică a ființei și Înțelegerea teologică a existenței, ordonarea lor (subîmpărțirea ușor provocatoare, tocmai pentru că, precum odinioară Emil Cioran, este convins că: „n-ar trebui să scriem cărți decât ca să spunem în ele lucruri pe care nu îndrăznim să le încredințăm altfel nimănui altcuiva”), acreditează ideea că: „dacă în rostul nostru nu ni s-ar fi însemnat nevoia de a ne mântui, am fi lăsat cerul în pace, fără să-l mai lezăm pe Dumnezeu cu angoasele noastre
RECENZIE – GEORGE REMETE, FIINŢA ŞI CREDINŢA, VOL. I IDEEA DE FIINŢĂ, EDITURA “ACADEMIEI ROMÂNE”, ISBN 978-973-27-2189-6, BUCUREŞTI, 2012, 650 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1153 din 26 fe [Corola-blog/BlogPost/347655_a_348984]
-
dor Șin-am un cuib să te pot împlini! Speranță, chin și bucurie Înmiez de iarnă vă petrec, Din visul făurit cu tine Înflorile de gheață simt cum trec. Fereastra o păzesc noapte și zi, Să nu le-atingă cineva, Nu îndrăznesc să le mângâi, Căci le-aș topi cu răsuflarea mea. Vom fi o lacrimă la primăvară Ne-om transforma în ghiocei Iar soarele întâia oară Se va-nclina sublim la ei. Cenușăreasa Eu sunt Cenușăreasa cea trudită. O zână m
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
în tabăra țigănească, am văzut o suspectă și imensă grămadă de cauciucuri arse care înveleau doar cu câteva ore mai înainte niște cabluri de cupru. Țiganii mi-au zis că au ars cauciucul care proteja cablurile de cupru. Nu am îndrăznit să-i întreb de unde aveau ei atâta cupru. Dar ei mi-au spus că urmează să-l vândă prin rulaj timp de un an de la un remat la altul. Ziua vânzîndu-l unui remat și noaptea următoare furându-l, ca ziua
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
zdrobim. - Așa vom face, căpitane! - rostiră în cor cei trei oșteni. - Boierii Ciocoiu și Conacu au încredere în voi și veți fi răsplătiți cum se cuvine. Însă înainte de toate avem nevoie de un domnitor la cârma țării. - Căpitane, avem unul! - îndrăzni un oștean mai curajos. - Acesta, ba s-ar da cu turcii, ba s-ar împotrivi lor. Asta nu-i pe placul Sultanului care pedepsește aspru nu numai pe cârmuitor, dar și poporul, trecându-l prin foc și sabie. De aceea
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
placul Sultanului care pedepsește aspru nu numai pe cârmuitor, dar și poporul, trecându-l prin foc și sabie. De aceea este nevoie să cumpărăm tronul cu aur! - Poporul este deja sărăcit de năvala vrăjmașului, dar și a dărilor și dijmelor! - îndrăzni să adauge altul. - Așa-i! Și ca dovadă că noi le vrem binele, nu vom mări aceste dări. Un aliat ascuns, un demon al nopții, ne-a divulgat ascunzătoarea unei comori. Cu acel aur vom cumpăra tronul domnesc de la sultan
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
comun refugiul în lumea ideilor lor, ambii creându-și lumea lor, universul uman "de rezervă". Personaj și persoană pleacă de la premisa că datul existent suferă de ceva, are carențe majore, de unde și tendința de depășire a acestora. Păstrând proporțiile, ambii îndrăznesc, depășesc cadrele rigide ale realității-dat, au curajul asumării propriului fel de a fi: tranșant, definitoriu. Și unul și altul, în funcție de luciditatea reclamată și permisă de context, fac apel la prietenie și la socializare, încurajează căutarea, (re)descoperirea și (re)inventarea
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
cu minore, sângele care îmbibă pământul reavăn, sinuciderile colective, adorarea diavolului, cu toate astea ce vreți să faceți? O balanță trebuie să se afle în echilibru, or astăzi până și zâmbetele sunt atinse de o falsitate fără măsură. Ba chiar îndrăznesc să spun că ați vândut-o la fier vechi, acea balanță de platină... Nu mă deosebesc fundamental de voi, dar v-am zis, măcar nu mai aștept un lucru care n-are cum să se producă, măcar nu încerc să
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
pentru totdeauna, iluzia. Acel sentiment complet cretin că lucrurile ar fi altceva decât ceea ce sunt. Gata, m-am hotărât. Să-mi iau totuși pelerina de ploaie, ca să nu alunec involuntar sub vreo mașină. Să fie un gest asumat, responsabil. Subteran, îndrăznesc să adaug. "Chiar așa? Crezi că s-a terminat totul? Știi de ce se întâlnea cu tine cea pe care ai numit-o Penelope Cruz a cartierului? Pentru că își dorea să viseze mai mult decât să trăiască în realitate. Nu vrei
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
totu-i cântărit, Între vis și adevărat Nu știm ce e de-mpărțit. Va veni supremă pace În care vom dormi de veci, Va fi sfârșitul, n-ai ce face În jurul nostru cripte reci. În lumea asta totuși mică Fac declarații, îndrăznesc. De ce să-mi fie frică? Vreau să se știe că iubesc. Petia August 1964 Referință Bibliografica: Gândindu-mă la viitor / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul ÎI, 05 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
GANDINDU-MA LA VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361785_a_363114]
-
ceva cunoștințe și în domeniul filozofic. Viitorul împărat se autoexilase pe insula Rhodos din cauza unui mariaj nefericit cu Iulia, fiica lui Octavian Augustus și fosta consoartă a lui Marcus Vipsanius Agrippa ilustrul general și prieten al lui Octavian. Tiberius nu îndrăznise însă să divorțeze de văduva lui Agrippa, pentru a nu-l supăra pe divinul și alesese exilul. Mai era însă un motiv pentru care se izolase la Rhodos. Tiberius care pe atunci era doar Tiberius sperase să fie numit moștenitor
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
nu am vrut să fim cuminți Unde ești iubito? Te întreb? Orice zi ce trece este mare Având mai multe ore de parcurs, Îmi pun o veșnică-ntrebare Te iubesc iubito îndeajuns? Și deodată singur îmi răspund Cu siguranță iarăși îndrăznesc, De nici-o lume nu m-ascund Vreau să se știe „TE IUBESC”. Baia de Arieș Ianuarie 1965 Referință Bibliografică: Nu m-ascund / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
NU M-ASCUND de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361823_a_363152]
-
Bisericii noastre strămoșești. Prin noiembrie în același an un ziarist anonim scrie în publicația liberală Democratul, atacândul pe Poet , spunând că “Domnul Eminescu ne-a obijnuit cu nebuniile sale publicate în Timpul . Cu ocaziunea sărbătorilor de la monastirea Putna acest domn a îndrăznit să-l numească sfânt pe Ștefan cel ce la mânie a tăiat capete.” După atâția ani, care dintre cei doi, Eminescu și ziaristul de la Democratul,și-a exprimat nebunia ? După cum se vede Mihai Eminescu ,în această situație, a avut dreptate
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
judecătorie și condamnat la 5 ani de facultate de drept comun. A cerut să fie trimis la mină fiindcă aici avea condițional mare. A fost eliberat după doi ani și ceva de detenție. Era în libertate acum, dar nu mai îndrăznea să se întoarcă în orașul de unde plecase. Îmi povestea toate aceste episoade din viața sa ca unui confident, era ca un fel de spovedanie. Eram încă destul de tânăr să înțeleg acele lucruri care măcinau sufletul unui fost deținut. Am lucrat
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
în colonie. Fiind bun de muncă a fost preluat de o brigadă din subteran la scurt timp de la venirea în colonie. De aici nu mai avea de ce să se teamă căci brigăzile de deținuți erau unite și nu prea mulți îndrăzneau să le facă vreun rău. Brigadierii deținuți erau dintre cei care aveau mulți ani de detenție și o mare experiență. În dormitoare erau și celule de educare. Acestea erau organizate de chiar cei condamnați. În aceste celule se învăța legislație
DON BASILIO STUDENT LA ,,DREPT COMUN ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361878_a_363207]
-
Într-o lume în care știința nu va mai lucra pentru surpare, ci numai pentru zidire. Și în care altruismul și generozitatea vor face parte din conduita lui morală, pentru că mai fericit este a da decât a lua. Cine nu îndrăznește, nu va reuși. Omului nu-i cresc aripi, dacă el nu le voiește. Dar înainte de toate, omul va trebui să opereze asupra lui însuși o asanare morală de esență, o curățire generală de tot ce întină ideea de puritate, lumină
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
Cunoaște cotiturile odihnitoare Și pâlcurile de ferigi și căprioare. Merge în ritm cu susurul izvoarelor, Cu fierăstraiele ciocănitoarelor. Șuieră prelung și ascultă mirată; De un dor de ducă aleargă chemată. Cerul se sprijină pe vârfuri de munte, Iar norii nu îndrăznesc să le înfrunte. Visează, vibrează eternă pădurea; De pretutindeni arome, de aiurea. Cum timpul a uitat să mai meargă, Un suspans de veșnicie coboară, Iar mocănița aleargă, aleargă, Văile cu șuier prelung înfioară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mocănița / George Nicolae
MOCĂNIŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361940_a_363269]
-
să facem să ne întărim credința și să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Și cunoaștem din proorociile sfinților că, de vor răbda creștinii necazurile de pe urmă, vor fi mai mari decât cei dintâi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăznește să spună că „mulți sfinți și-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre". - Cugetând la moarte. Monahul și creștinul nu are această însușită datorie să fie gata de plecare? O are! Nu te interesează dacă trăiești și cum trăiești
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
Am rămas fără cuvinte, respiram întretăiat și țin minte că din mine a ieșit, timp de câteva minute, un răcnet atât de neomenesc, încât vecinii au înlemnit de groază în apartamentele lor. De fapt, ei aflaseră însă niciunul nu a îndrăznit să vină să-mi dea îngrozitoarea veste, doar așteptau să vadă cum voi primi eu vestea și abia apoi să se apropie durerii mele. Ședeam pe canapea cu capul căzut într-o parte când soneria de la intrare mă vesti că
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
și am privit în jur. Mâna stângă mi-era prinsă de pat în venele căreia, patru furtunuri, de diferite diametre, introduceau în trupul meu lichidele pungilor fixate pe stativul special confecționat. Era liniște, niciunul dintre cei care mă încadrau nu îndrăzneau să tulbure tăcerea, care domnea în salon. Tot ceea ce am să vă povestesc în rândurile care urmează au fost fapte care s-au întâmplat cu adevărat și care mi-au schimbat, la un moment dat al existenței mele, tot cursul
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]