5,478 matches
-
cere "dovada". Este și un răspuns celor care, ca Toma Necredinciosul, se îndoiesc că Ștefan ar merita cinstirea cu titlul suprem de "cel mai Mare Român al tuturor timpurilor". Și când, obosit de atâta viață, durere și luptă, s-a îndurat Domnul de l-a chemat la El să se odihnească... "... Pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara în mănăstirea Putna... Atâta jale era, de plângea toți, ca după un părinte al său, că cunoștea toți că s-au scăpat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai purtat războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa... Ca rudă apropiată a Domnului, s-ar cuveni să stai în față, să fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți plouă-n gură, cumnățele? Nu te-nduri? Fulgerător, Isaia scapără o căutătură să-l îngroape, dar când deschide gura, numai miere curge din ea: Dau, Măria-ta! Se poate să nu dau?! Dau Svorâștea! Cu dragă inimă... Numai două? Mă dezamăgești, cumnățele. Unde mai pui la socoteală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trântit la pământ, s-au aruncat peste mine... și... și m-au siluit acolo, la pământ, unul după altul... Se băteau care să urmeze la rând. Mă durea cumplit și nu mai aveam putere nici să țip. Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a luat simțirile. Eram fericită să mor... Țamblac, sleit, gâtuit, o mângâie, cu durere: Gata... A trecut, fetițo... A trecut... Maria, necruțătoare, rece: ...Toți... toți au trecut prin mine, încearcă ea să continue, dar, deodată, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar pasărea... și-n colivie de aur, tot cu aripile frânte se cheamă... De doi ani, eu și maica adăstăm la mila Măriei tale... Am auzit vorbe, precum că părintele nostru ar fi bolnav, aproape, peste munți, în Cetatea Sighișoarei... Îndură-te Doamne și... Uitat-ai cine-i Domnița Voichița?! întreabă sever Ștefan. Voichița rostește cu mândrie, ridicând capul: E fiica Domnului Țării Românești! "Fost", Domniță, "fost!" îi retează el vorba. Fost... îngână Voichița cu aripa frântă. Ești trufașă, Domniță! Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala: Iartă-l Doamne... Îndură-te... Are prunci... Îndurare?!?! își iese din fire Ștefan. La Adrianopole, ienicerii sunt pe picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi în zi, din oră-n oră, aștept vestea! Și oamenii boierului Asaftei n-au habar să țină arcul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai presus de toate"! Mi-ai împuiat urechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Crai își făcuse socoteala să aburce în tronul Moldovei un principe litvan. Mai rău, un general ungur, Csupor, venit cu oaste ca "să ajute" pe nu știu care pretendent, s-a aburcat cu de la sine putere în Scaun și nu se mai îndura să coboare; că prostimea în batjocură îl poreclise "Ciubăr-Vodă". Cine nu se amesteca în treburile țării? Până și muierile au avut cuvântul și partea lor de uneltire: visau și ele să ajungă "doamne mari", din care pricină, vreo două și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și mai bine. Țara risipită se ducea de râpă... O așa scârbă cuprinsese țara, de-i era omului silă să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel!!... Avem prunci, muieri, bâiguie tânărul cu ochi albaștri. Îndură-te Doamne... Că noi... Să ne și tai... tot fugim, spune cu glasul înăbușit în căciulă. Toader, speriat, strigă la el: Nu așa, Năică!! Nu așa!! Aiasta-i răzvrătire!! strigă Mihail și trage sabia să-l taie. Ștefan mânios-mânios, gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbucnește într-un hohot de râs batjocoritor: Ce zici, mă, țâcă?! Fugi?! Ai?! Fugi?! Știi tu, pentru vorba aista, ce osândă ți se cuvine?!?! se încruntă vocea Măriei sale. Un murmur de voci înspăimântate, înăbușite în căciuli: Iertare!... Iartă-l Doamne!... Îndură-te de tinerețile lui!... Iartă-l Doamne! se milogește Toader. E necopt... Nu știe ce spune... Știi, mă?! îl întreabă Ștefan, sever. Știi?! Năică, palid ca un mort, bolborosește: Ști... știu... Capu'... Eu... eu am spus ce gândesc oamenii... A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților!!... El a pus la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților!!... El a pus la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al Moldovei... Să nu-i fie dat omului cât poate să pătimească. -Totdeauna am fost singuri, spune Ștefan cu durere. Mă întreb: de ce nu ne iubește nimeni? Suntem noi mai răi ca alții? Desigur, avem păcatele noastre... Domnul o să se îndure de noi și-o să ne ierte, că mult am suferit... Avem destui vrăjmași... Dar, uneori, nu știu cum se face, suntem proprii noștri vrăjmași... Ne-au învrăjbit necazurile... "Dezbinarea"!... Aiasta ne roade... Mereu loviți, mereu rupți, dezbinați de istorie am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn, m-am lecuit de aieste năluciri deșarte. Nevoile, durerile țării, munca m-au făcut să înțeleg că nu pentru mine nu gloria, nu măririle -, ci puterea de a îndura, de a dărui, de a lupta... Pe mine Moldova mă doare... Dumnezeu mi-a dat în grijă aiastă țară s-o fac mai bună și nu să mă umflu în pene ca un curcan nătâng în Scaunul meu de la Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin sabie. Istoria ne-a tăbăcit cu atâta suferință, că avem tăria de a îndura, de a răbda... Timpul meu n-are răbdare! spune Ștefan plin de neastâmpăr. N-am stofă de mucenic să aștept "Plinirea vremii"... Eu vreau ca vremea aceea să vină aici, azi, acu! Să te audă Dumnezeu. Am visat catedrale... Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din starea ei de letargie. Viața era acum pentru ea numai durere și, deși Conrad și ducesa Sophie o Înconjurară cu iubirea și grija lor, Îi rugă să-i Îngăduie să părăsească Curtea, unde amintirile erau atât de greu de Îndurat. Rămase un timp la doamna Rishawa din Appenweier, care Își Înăbuși propria durere ca s-o mângâie. Câteva săptămâni mai târziu Îl rugă pe Conrad să-i Îngăduie să intre Într-o mânăstire. Acesta acceptă, cu inima grea, după ce Încercase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să bea apă de trei ori și se repeta descântecul de trei ori: "că descântecul e de la mine. Leacul de la Dumnezeu și Maica Domnului. Noi la Dumnezeu și Maica Domnului ne-am ruga. Dumnezeu și Maica Domnului nu s-a îndura și din toate ne-a scăpa!" Adesea în creațiile spiritualității noastre populare sunt invocate și personaje ale religiei creștine: Dumnezeu, Maica Domnului, Sf. Petru, Sf. Vineri etc., aceștia apar ca binefăcători în învingerea răului. Multe practici magice au loc în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tari în cap. Venite ca o săgeată, în viteza lor, loviturile au fost bine simțite. Două cucuie mari au servit drept mărturie, că, nucile pot provoca și durere uneori. Fiind în părul meu des și ondulat, mama nu s-a îndurat să mi-l taie pentru a-mi bandaja rănile. Mi-a spălat cucuiele cu apă oxigenată, le-a dezinfectat cu alcool sanitar și apoi mi-a zis, ca-n glumă: Lasă, n-o sa-ți iasă mintea din cap, din cauza lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rău. Nemaisuportând sărăcia și atmosfera încărcată de acasă, Ileana a plecat la București, Gheorghe la Constanța, Marița cu Ghenu la Iași, rămânând doar Aurel, fiind destul de mic. Dafina, biata de ea, era o adevărată martiră. Pe lângă sărăcia lucie, trebuia să îndure bătăile și injuriile bărbatului ei orb. Acesta, nu se putea mulțumi cu situația creată. Vroia să aibă de toate, dar de câștigat nu câștiga nimic, neputând să muncească. Vederea i-a fost întunecată complet de praful puștii sale de vânătoare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
decât colacii și cozonacii. Eram nelipsită la scoaterea lor din cuptor. Mama scotea mai întâi tava mea și mă punea să ung fierbinți ștrițelii, cu pămătuful muiat în ulei. Arătau așa de bine! Miroseau așa de frumos, încât nu mă înduram, să nu-mi bag mâinile în tavă, să scot măcar unul. Așa s-a întâmplat o dată, țin bine minte, că, m-am fript la degete și la limbă. N-am spus însă nimic. Am tăcut chitic, ca un pește. Erau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
supraveghere. Șeful brigăzii speciale de siguranță, într-o notă către prefect spune despre conferința sionistă din 21 aprilie 1926 la care a fost dr.Obavanger Emanoil trimis de la Londra, pentru propagandă sionistă, descrie poporul evreu și persecuțiile pe care le îndură și de aici necesitatea să-și facă o patrie. Într-o notă din 30 aprilie 1928, se spune despre conferința din 29 aprilie 1928 cu tema Statul evreu, la care a vorbit un propagandist sionist din Berlin, în sala Oir
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
organizat de Carol Segal, președintele organizației Carmel, la care au participat și președintele comunității evreilor, Jean Chisis, Clara Axler, președinta Asociației culturale a femeilor evreice, M.Segal din Chișinău și Leon Pinscky care a vorbit despre lipsurile pe care le îndură evreii din Palestina. Brigada specială de siguranță Dorohoi, șef Pamfil raportează prefectului că, „în 7 mai 1929, în sala oir Ahaim a avut loc o conferință ținută de Silvio de Mayo, reprezentantul Centralei sioniste din București, evreu spaniol din Turnu-Severin
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cuziste în județul Dorohoi. Propaganda cuzistă a continuat prin activitatea unor agitatori care cutreierau satele, distribuiau manifeste, sau pregăteau întrunirile la care participau liderii organizației. Propaganda cuzistă a fost eficientă pentru că, pe de o parte, sublinia vinovăția evreilor pentru greutățile îndurate de sătenii români, iar pe de altă parte, lansa promisiuni de împroprietărire a țăranilor, pe seama evreilor. Propaganda cuzistă s-a desfășurat prin mijloace de altfel legale, manifeste, apeluri, chemări, organizarea de întruniri, la care de multe ori participau și conducători
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]