10,960 matches
-
departament dorește să fie remarcat de superiorii săi și pentru aceasta le cere subordonaților un efort suplimentar, dar aceștia nu au nici o motivație pentru a-l întreprinde, avem de-a face cu un astfel de conflict; 9) conflictele fundamentate în înfățișarea fizică sau atractivitatea unei persoane și favorurile oferite ei de alți membri ai grupului datorită acelor calități; 10) conflictele atribuite stilului personal (stil de viață, stil de comunicare, stil de răspuns, stil de conducere și, în general, stil de a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai mult pentru autor de a satiriza caustic cele trei tabere în luptă - „antoniștii”, „spartachiștii” și „acționiștii”. Cum sub tușele grotești, caricaturale, se recunosc ușor protagoniștii adevărați, romanul e în această secvență unul „cu cheie”. Modalitatea e abandonată ulterior în favoarea înfățișării peripețiilor prin care trec „siamezii” în tentativa lor de a se integra sistemului social. Intenția prozatorului de a sugera o perspectivă cât se poate de sumbră e justificată epic numai în parte de compromisurile făcute de unii (bunăoară, de actrița
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
un presupus iubit din vieți anterioare, i se devotează ca o preoteasă păgână zeului adorat. O motivație cât de cât rațională a acestei sclavii sentimentale liber asumate lipsește. În afara profesiei, medicul e un ins terre-à-terre. Departe de a fi atractivă, înfățișarea lui e mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-a dreptul grobian, iar caracterul - dubios. Ana vede în Ara un avatar al perechii ei ideale eterne, o reîncarnare a Marelui Preot, a Pontifului, cunoscut undeva în Africa, ori
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
s-a transformat pe neobservate în "bătrânul dascăl" din Scrisoarea I a lui Eminescu. în momentul de față, el știe totul despre literatură. "Universul fără margini (al literaturii) e în degetul lui mic." Cornel Ungureanu are acum, de altfel, și înfățișarea unui savant (seamănă cu Einstein). Părul cărunt, rar și zburlit, ochii albaștri clipind nedumeriți în spatele unor ochelari mari, cu rame negre, mustața inofensiv-fioroasă, totul intră perfect în portretul-robot al unui prizonier al bibliotecii care, ieșind în lume, se simte dezorientat
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
îndemînă și cum pofta de lucru îi lipsea cronic, scria aici gînduri de tot felul, unele care priveau avatarurile sale și destinul său sau al celor apropiați, cum spuneam unele notații fiind chiar datate. În acest fel caietele prezintă totuși înfățișarea, poate nedorită de autor, a unui jurnal. La Paris aceste caiete de însemnări au apărut deodată în cinci volume la Gallimard. La noi ediția e programată în trei volume mai corpolente, acum, în 1999, apărînd cel de al doilea volum
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
1933 apare de șase ori pe an. De la numărul 2/1936 director este Mihail Alexe și redactor - George Popa. Programul sugerează adaptarea tradiționalismului la noile orientări moderne (un „tradiționalism dârz, evolutiv”), și ca soluție reformatoare, „acceptarea literaturii bune sub orice înfățișare” (Gânduri de început). Colaborează cu versuri Radu Stanca, Ion Pillat, Radu Gyr, Al. T. Stamatiad, George Popa, Ion Th. Ilea, Virgil Carianopol, Lucian Costin, Ion Sân-Giorgiu, Traian Chelariu, Ștefan Baciu, Aron Cotruș, Horia Bottea, Aurel Chirescu, Emil Isac, Aurel Marin
LANURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287745_a_289074]
-
membrii Cercului Literar de la Sibiu. A mai semnat Utopius și Modestin. După realizarea monografiei despre Giuseppe Verdi, deopotrivă informată și atractivă, S. își desăvârșește arta portretului în cartea despre Ciprian Porumbescu (1975), prezentându-l pe compozitor în manieră romanescă, sub înfățișarea unui personaj romantic, marcat de tragism. Intenția autorului e, totuși, să îmbine mărturia documentară cu ficțiunea. Cea mai importantă carte a lui rămâne scrierea memorialistică Fragmentarium clujean (1987), alcătuită ca un bildungsroman care încadrează și imaginea Clujului de altădată. Evocarea
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
autor. Drumul conduce de la literatură către aderențele sale multiple în sfera culturală și, mai departe, spre proximitățile ei epistemice, într-un sistem de referință unde o serie de opțiuni valorice eterogene definesc o mentalitate. Dionysos, zeul lunecător cu mai multe înfățișări și nume, patronează două părți ale acestui proiect ambițios, căruia S. i se consacră începând din anii ’80 ai secolului trecut. Scrise aproape paralel - deși publicate succesiv -, cărțile au ca obiect dinamica mentalității occidentale și, în orizontul ei de referință
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
10; 18; Oracolele sibiline II, 167‑173); fie o forță pur satanică (Apoc. 11, 7). În sfârșit, în ultima etapă, cele trei tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în ultima etapă, cele trei tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214‑227; VII, 88, 157). Deși cuceritoare, teoria lui Charles suferă de schematism excesiv. Charles organizează materialul apocaliptic în concordanță cu propriul sistem de interpretare. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la vis și interpretarea lui, fragmente de importanță majoră în anticristologia Părinților Bisericii. Să vedem mai întâi visul (vv. 31‑35): 31 Tu, rege, priveai și iată o statuie (γ∅6©였<); această statuie era peste măsură de mare și înfățișarea ei era aleasă; stătea înaintea ta și priveliștea era grozavă. 32 Statuia avea capul de aur curat, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, 33 pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cer..., deasupra pământului se află firmamentul locuit de îngerii răzvrătiți și încă alte șapte ceruri. Isus locuiește în cel de‑al șaptelea, ultimul și cel mai „pur”, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. El coboară în lume, schimbându‑și înfățișarea (împrumută, rând pe rând, forma îngerilor, a demonilor care ocupă firmamentul, iar pe pământ ia chip de om) în funcție de locurile pe care le străbate, spre a nu fi recunoscut și proslăvit. Întruparea Mântuitorului constituie punctul de maxim interes teologic. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profet, numindu‑se simplu propovăduitor al cuvintelor Scripturii. De ce este necesar creștinilor să cunoască aceste semne? Pentru a nu fi înșelați de diavol, capabil oricând să se arate în chip de „înger de lumină” (2Cor. 11,14), să imite, așadar, înfățișarea adevăratului Cristos. Urmând lui Iustin, Chiril spune că diavolul a căutat să zădărnicească planul lui Dumnezeu simulând false partenogeneze înaintea singurei partenogeneze adevărate, cea a lui Isus. Cateheții vor adopta aproximativ aceeași tehnică, dar în sens contrar, divulgând toate artificiile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai mici detalii. Considerăm că nucleul textului este reprezentat de un pasaj de o înaltă semnificație, în care mitul Anticristului primește un sens antidocetist: „Că diavolul, fiul nelegiuirii, se va arăta asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zilelor domniei Vrăjmașului, se cuvine să vorbim mai întâi despre nașterea și despre tinerețea lui, să aducem discursul nostru la relatarea acestora. Am spus deja: diavolul, fiul nelegiuirii, se va arăta asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va fi atunci, o nenorocire „cum nu a mai fost de la începutul lumii și nici nu va mai fi” (Mt. 24,21), decât numai în acele zile. Atunci, cel nelegiuit, mărindu‑se, va strânge laolaltă demonii săi care vor lua înfățișare omenească, se va scârbi de cei care l‑au proclamat rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de aramă”. Apoi „am vrut să aflu”, spune el, „adevărul despre cele zece coarne care erau pe capul său și despre celălalt care creștea și înaintea căruia au căzut celelalte trei și avea ochi și gură care spunea enormități și înfățișarea lui era mult mai mare decât a celorlalte” (Dan. 7,20). Nu trebuie să ne mire faptul că, mai devreme, el spune că acest corn era mic, iar aici că este mai mare decât celelalte! Trebuie să privim aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
abia apăruse, el spune că era „mic”, căci se vedea ieșind din poporul cel mic al iudeilor și stăpânind până atunci peste un regat necunoscut. Dar după ce a smuls cele trei coarne care erau în fața lui, este foarte potrivit ca înfățișarea sa să fie numită „mai mare” decât a celorlalte. Apoi profetul se întreabă: „De ce poartă acest corn război împotriva sfinților și îi biruie?” (Dan. 7,21), adică îi umilește. „Până când a venit Cel vechi de zile și a făcut dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S.
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
de urs, unde natura se demonizează, ca și cum asupra ei ar fi fost azvârlită o vrajă rea. Tablourile sunt zugrăvite cu tehnica pictorilor impresioniști. Efectele de lumină primează asupra formelor. Culorile preferate - vânătul, argintiul - destramă conturul lucrurilor și le dă o înfățișare ireală, fantomatică. Fiindcă autorul e conștient că retragerea în sălbăticia naturală nu poate fi o soluție istoric durabilă, ci doar schița unor reflexe defensive, de prelungire agonică a vieții, peste peisagistica sadoveniană plutește o stăruitoare mâhnire ce impregnează cu melancolie
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Petrus barbitousore, chirurg; Sfatul Bistriței i l-a trimis pe Andrei). Lângă murdăriile („stercova”) ce-i curgeau din ochi și care-i provocau o suferință insuportabilă (era vorba, poate, de trahom, o conjunctivită granuloasă 92) prin 1560 acest bărbat cu înfățișare atletică (din care cronicarii vor face un otrăvit faimos”, cu excelente date fizice (dar care a murit orb), să capete și o umflătură la picior, provocatoare și ea de dureri mari. Opinia lui Iorga despre natura acestei maladii: „Se părea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un băiat, numit tot Negrilă, și care, ca pârcălab, i-a fost fidel Voievodului 250, nu avem nici o informație privind-o pe soția și pe copiii lui Andreica, stolnicul arătos (Ioan Belsius, agent imperial: era „un om prea frumos la înfățișare”) tăiat de Despot Vodă, căci îi umblau prin cap visuri de domnie; ai vornicului Badea, aflat - poate - printre cei morți în războiul de la Valea Albă din 1476; ai lui Luca pârcălab pierit și el în aceeași bătălie; ai pârcălabului Buhtea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înlocui, venită prin sași, prin poloni și pe căile comerțului italian de la Marea Neagră, înrâurire vizibilă mai ales în Moldova în secolul al XVI-lea; o a doua influență bizantină, filtrată prin grecii din Stanbul, înrâurire ce capătă, la sfârșit, o „înfățișare turcească” (în fond, însă, și aceasta tot bizantină), ceea ce se întâmplă în veacului al XVIII-lea, „când ne dăm după așa-numiții fanarioți, care și ei se dădeau după stăpânii lor, turcii”, în fine, cea de-a patra înrâurire - mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]