2,826 matches
-
și marele ticălos care într-o cameră de aici, chiar aceea cu fereastra la care v-ați oprit, a primit știrea că Babel a fost arestat și el n-a mișcat un deget, nu și-a pus revolverul la tâmplă, îngenuncheați pentru Levinson al lui Fadeev, pentru Înfrângerea lui Fadeev, e cât Espoir-ul lui Malraux, Levinson n-ar fi ocupat Praga... sunt singurul dintre voi care anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am scris
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
poate aștepta la prima cotitură de drum. Icoanele fac parte dintr-o categorie aparte în care artistul, sau iconarul mai bine spus trebuie să redea acea stare de spirit ce poate acapara pe orice privitor și a-l determina să îngenuncheze, deschizându-și sufletul. E foarte greu să creezi o lucrare care să fie tratată de cei din jur ca un obiect sfânt, fiind pusă la loc de mare cinste în casa creștinului, sub ea arzând de obicei o candelă. Icoana
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
numai trufia a omorît sfinxul! Privește acum adevărul, omorîtorul sfinxului nu e decît o rîmă!... Am Învățat de la sfinx că un răspuns poate Înălța viața sau o poate pustii. Și acum, memoria mea e dovada că zeii nu m-au Îngenuncheat. SÎnt liber pentru că nu vreau să uit. Ea, care e destinul și stînca, e și izvorul mîndriei mele. Dacă uneori mi-aș Înfunda mîinile În ea ca Într-un miel Înjunghiat, e numai pentru a da faptelor mele un Înțeles
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să fugi; tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
goale. Nici o altă iluzie mai rezistentă la decepții n-a creat deșertul. Celelalte dansează scurtă vreme pe nisip, se destramă În vînt, populații sporadice și fictive ale deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat să găsească astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală a nisipurilor care se retrage noaptea În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut, și nu o luă pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
asemui cu ce a primit atunci deodată 1. Avea priceperea iluminată într-atâta încât i se părea că este un alt om, cu o minte nouă. 31. Aceasta a durat o bună bucată de timp, apoi a mers și a îngenuncheat în fața unei cruci din apropiere, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Acolo i-a apărut din nou acea arătare pe care o vedea adesea, dar pe care nu a înțeles-o niciodată până atunci: și anume lucrul despre care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
roage în taină: ,, Doamne, nu mă lăsa așa cum nu mai lăsat niciodată! Chiar și atunci când mi-ai luat primul prunc ai știut tu Doamne ce faci. Te rog Doamne, nu mă părăsi!” Un vulcan nebun îi răscoli toată ființa ei, îngenunchind-o, făcândo ca o oală sub presiune, iar de acolo din interiorul ei, cineva striga nebunește după ajutor. Se îndreptă în grabă spre o ieșire, coborând treptele scărilor cu inima frântă și bătându-i nebunește. Picioarele îi erau goale pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
asta, înainte de plecarea curierului, repede, încă și încă. De fiecare dată mă gândesc că e ultima oară, fata mea preaiubită. Sărbători fericite, An Nou fericit, cu bucuria pe care i-o cerem stăruitor Domnului: să ne vedem. Te ador și îngenunchez în fața Ta. M. 93/1948-1949 II 1 ianuarie 1949, sâmbătă [...] Am încheiat o Golgotă: 1948 fără tine, și acum încep s-o urc pe a doua: calvarul destinului meu fără tine, în 1949. Ca să mă consolez, îmi spun: „Acum doi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Treacy. Și uite-o și pe mami lipită de tati, cu o batistă la ochi. Ridică privirea și mă vede, iar eu îi zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tam-tam. Pe cinstite acuma, Romeo și Julieta n-au avut nevoie de o nuntă uriașă cu drajeuri și vol au vents, nu? Poate ar fi bine chiar să ne căsătorim în secret, exact ca ei! Brusc, ne văd pe amândoi îngenunchind în fața unui preot italian în toiul nopții, într-o capelă micuță, din piatră. Doamne, ce romantic ar fi! Și pe urmă, Luke ar crede, nu știu din ce cauză, că eu am murit și s-ar sinucide, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
scrie În contract. Și trăiește și astăzi În pace și onor (subl. În orig.) >>”. Cenzorii se supăraseră pe ultima expresie deoarece era un vers din „Imnul Regal” ce s-a interpretat până la 30 decembrie 1947, când țărișoara noastră a fost Îngenuncheată definitiv de maleficii bolșevici dar din fericire nu pentru o mie de ani, ca și Reich-ul german preconizat de fratele Întru ideologie Hitler, ci numai pentru 42. Până și două cuvinte aproape banale au fost rășluite din textul piesei cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Dar, iată textul eliminat definitiv: „Preotul: <<Îmi refuzi mie și altora din congregația mea dreptul de a lupta pentru salvarea lui Joe? Mă alătur vouă: Îmbrățișați-mă!>>”. Simpla apariție În piesă a cuvântului „biserică”, le crea tremuriciuri anticriștilor puși să Îngenuncheze cultura de aici sau de aiurea: „Pagina 80: <<...societatea doamnelor de la cinci diferite biserici se ocupă cu pregătitul plăcintelor. SÎnt patru biserici care mențin prețul foarte scăzut pentru a asigura o vînzare constantă. Și de altfel noi nu vindem plăcintele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mașină. M-am îndreptat spre locuința. În spatele casei avem o livadă de pomi fructiferi. Am văzut același curcubeu impresionant, coborând din cer până în livada noastră, în spatele casei. Mi-am zis: “Iată al treilea semn!” Când am ajuns în casă, am îngenuncheat și i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dat, nu unul, ci trei semne, că El este de acord ca să nu mai amân legământul sfânt , pe care urma sa-l fac cu El. Am citit apoi în Geneza 9
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
joacă. Refugiatul Închinare alor mei și lui V.A. Plecat-am opt din Chișinău cu mama și cu tata zece, în suflete cu Dumnezeu și-n spate baioneta rece. Veneau de prin pustii muscali călări și pedestrași potop să ne-ngenunche în vasali la Molotov și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul din poză și călărise pe calul lui de lemn pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scară În spirală, un fel de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi urduroși, care a Îngenuncheat cu multă caznă În fața bibliotecarei noastre, Liudmila Borisovna Grinberg, când a fost descoperit. Dar cum Dumnezeu puteam eu să discut toate acestea cu profesorii de școală! 5 Presa reacționară nu a Încetat niciodată să atace partidul tatei și mă obișnuisem cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acea vară, când, student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-o mai aminti cineva de ele?); am dormit pe pământul gol, și, ca Anteu -, din pământul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întrebărilor din chilia sihastrului Daniil, se va produce iluminarea. Va alege lupta, lupta și cu dinții, până la moarte, dar pentru salvarea Moldovei, nu pentru salvarea sa. Măreția lui Ștefan stă în acea Golgotă pe care o urcă singur, înfrânt, rănit, îngenuncheat sub povara Crucii sale; dar stoarce din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră... Tunetul despică cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se ridică, îngenunchează pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și răsfrânge o lumină palidă, tremurândă, dând viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mii și mii orașul tot, femei, copii, bătrâni, toți cei ce nu încăpusem în Sfânta Sofia, înveșmântați în negru, ca de înmormântare, cu lumânări aprinse, cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător, unchiule!... Și acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]