21,520 matches
-
argint. Poate că e. stelele par de aur. Poate că sunt. TIMPUL se prelinge printre degete. Și nu mai e... Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În desagă lângă vo carte de rugăciuni. Am zis că treaba lui, lumea e mare și dacă nu dă lupii peste iei ajunge iel undeva. Da' se zice că pă iei nimic nu-i atinge. Afară poate de câte vun Înger. Dă la o vreme n-am mai văzut nimic, ca acum. S-a zis cu iel! Că Dumnezeu, ori Îngerii, te apără, da' numai cât se poate. Că și aici e cu limite... Nu-i vorba dă posibilități. Mai tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste iei ajunge iel undeva. Da' se zice că pă iei nimic nu-i atinge. Afară poate de câte vun Înger. Dă la o vreme n-am mai văzut nimic, ca acum. S-a zis cu iel! Că Dumnezeu, ori Îngerii, te apără, da' numai cât se poate. Că și aici e cu limite... Nu-i vorba dă posibilități. Mai tre' să și meriți... Și atunci am văzut pălălaia. A dracului, Doamne iartă-mă, mi-am zis, uite ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el și care Îi amintea că numai Dumnezeu poate ști “ Cine va trăi, cine va muri, Cine a ajuns la capăt, Cine n-a ajuns Încă”. Se uită la cușca lui Eustațiu: el a ajuns. Acum șoptește cu siguranță replici Îngerilor debutanți ori celor amnezici În vreun teatru de provincie din Raiul de Est. I se făcu frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casă albă și un bruclin al lor după o viață de muncă mohorâtă, o bătrânețe liniștită, cu alte cuvinte. Și nu vor obosi să se gândească cu milă și drag la cei rămași În spațiul carpato-danubiano-pontic. Unii, mai tari de Înger, plănuiau chiar scurte Întoarceri cu vreo racheta de croazieră Tomahawk, căci Își vor face neîndoios relații la NASA și la Pentagon. Și chiar neamuri. Te-ai gândit la meniu? Întrebă ea Într-un târziu. Fiecare va aduce ce crede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dai tot ce ai, chiar viața, e locul de veci. Am rămas năuc. Și de ce mă rog, domnu' Wellmann? Nici nu mai eram capabil să Îl tutuiesc. Pentru că Învierea care va veni, Bejane, te va găsi În vârf! Sus, aproape de Îngeri. Când am auzit io de Îngeri care mi-am petrecut viața În mină și În cârciumi, am zis: s-a făcut. Și i-ați dat rinichiul? N-am apucat, că cumnatu' a mierlit-o a doua zi. Nici nu știu cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e locul de veci. Am rămas năuc. Și de ce mă rog, domnu' Wellmann? Nici nu mai eram capabil să Îl tutuiesc. Pentru că Învierea care va veni, Bejane, te va găsi În vârf! Sus, aproape de Îngeri. Când am auzit io de Îngeri care mi-am petrecut viața În mină și În cârciumi, am zis: s-a făcut. Și i-ați dat rinichiul? N-am apucat, că cumnatu' a mierlit-o a doua zi. Nici nu știu cum, dar a fost Înmormântare mare. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-ar fi vorbit În latină sau În ebraică, limbi sacre, după maghiară, bun Înțeles. Eleonora adormi În câteva minute, iar ei trecură În salon. 6. Terente Marcovici Înțelese fără nici un semn, cât de discret, fie chiar și al unui Înger din cei care roiau În jurul Eleonorei pe când sta culcată printre maci, că era de datoria sa să se ocupe de coșul din portbagaj pe care Îl și depuse cu grijă pe terasa largă, din lemn masiv, robustă ca puntea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În jocul culorilor puse parcă la Întâmplare, urmele a ceva ce văzuse și el În lunga sa viață. Sau a ceva ce trăise: o știre, un sentiment, o revelație. Se lumină pe dată și spuse: Aveți o servitoare ca un Înger, stímată doamnă. Doamna Ster răspunse fără Întârziere: Frumoasă este, dar nu este un Înger, domnule Húsvágó. Îngerii nu au nici menstruație, nici orgasm. Atunci, nu-i mare lucru se fii inger, zise domnul Húsvágó dezamăgit de atâta imperfecțiune. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În lunga sa viață. Sau a ceva ce trăise: o știre, un sentiment, o revelație. Se lumină pe dată și spuse: Aveți o servitoare ca un Înger, stímată doamnă. Doamna Ster răspunse fără Întârziere: Frumoasă este, dar nu este un Înger, domnule Húsvágó. Îngerii nu au nici menstruație, nici orgasm. Atunci, nu-i mare lucru se fii inger, zise domnul Húsvágó dezamăgit de atâta imperfecțiune. Și nici nu merită, cred. Era În schimb mulțumit că putea fi la Înălțimea cerută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viață. Sau a ceva ce trăise: o știre, un sentiment, o revelație. Se lumină pe dată și spuse: Aveți o servitoare ca un Înger, stímată doamnă. Doamna Ster răspunse fără Întârziere: Frumoasă este, dar nu este un Înger, domnule Húsvágó. Îngerii nu au nici menstruație, nici orgasm. Atunci, nu-i mare lucru se fii inger, zise domnul Húsvágó dezamăgit de atâta imperfecțiune. Și nici nu merită, cred. Era În schimb mulțumit că putea fi la Înălțimea cerută de o conversație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24 de ore. O Învoire pe care orice regiment de Îngeri o putea acorda oricui, fără dispensă de „Sus”, pentru rezultate meritorii În pregătirea de luptă și politică, o dată la câteva sute de ani. În timp profan, o dată pe lună. Unul ca el te poate fura și să rămâi totuși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe drum, Întrucât nimeni nu știa cu adevărat unde se afla cupa aceea cu sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-a chemat Dumnezeu la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În Rai, cu toți Îngerii În jur. Ce viitor! Măcar el să fie fericit! Bău ce mai rămăsese din bourbon și aruncă sticla. Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aflată la granița lucrurilor. Ce conta cel mai mult pentru mine - de-un milion de ori mai mult decât orice altceva - era aerul, respirația, procesul acum ușor de umplere și golire a plămânilor. Acel adevăr minunat, divin precum corurile de îngeri: puteam să respir și asta însemna că aveam să trăiesc. Pe când ultimii fiori îmi părăseau trupul mi-am lipit fruntea de covorul ud și mi-am imaginat că trag în piept kilometri după kilometri de cer albastru de savană. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apoi, după o secundă: Păi, depinde. Care-i răspunsul corect? Clio își îndesă mâinile mai adânc sub genunchi și se uită în altă parte ca să nu-i pot citi expresia feței. — Nu-ți dau nici un indiciu, zise ea. 13 Toți îngerii vin <<Apel>> Răspunzi? — Alo? Legătura era cumplit de proastă; se întrerupea și pârâia din cauza bruiajului. Mi s-a părut că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mama ei a început să plângă. Adusese cu ea câteva albume și mi-a arătat poze cu toate acele Clio pe care eu nu le cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
naibii, doar nu-ți place sorcova asta sovietică". Brăduț purta o rubașcă de mătase și trebuia să joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare Clasa muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a împiedicat de suspinele lui dezamăgite. Cu el, Iordan se comporta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Călinescu. Asta-i blasfemie să-ți "amintești" că "lașul" Călinescu se lăuda, pe patul de moarte, cu florile trimise de Dej. Garoafe roșii! Cum ne-cum, Croh se afla mereu lîngă un pat de moarte. Ai fi zis că devenise înger al morții: pentru Camil Petrescu, pentru Ion Barbu, pentru Arghezi... Maratonul de dialog mi-a obosit vocea (cîteodată îi vorbesc lui Șichy dezagreabil de tare, aproape de țipăt: "Strigă acum, dacă este cineva să te audă"), dar, odată atins capitolul Lașitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
index lumina taborică. Cît despre ortodocșii de profesie (Stăniloae, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu) nu numai că au fost scoși din cultură, dar, pe cei în viață, i-au băgat după gratii. Pe Blaga l-a pus la zid (pentru îngeri) însuși Lucrețiu Pătrășcanu. Iute, în '49. Și cu el, pe toți "intelectualii sabotori" care se pierdeau, prin poeme, în "stări cețoase", mistice. Dacă e s-o credem pe iubita lui, madame Henriette Yvonne Stahl, Ion Vinea își transformase o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tropare, după ce-au scris imne ceaușii. Dacă nu prea-iubitul Ceaușescu, atunci, sus Hristos! La nevoie, "Dumnezeu e pedeserist" ori nu e deloc. Scripturi să fie. Sfinte ori Nesfinte. "Și așa rămîne greșeala în carte, Căci noi oameni sîntem, de îngeri departe". Cum se minuna în versuri, la 1806, Ioan Ștefanovici Paroh Bolgarseghiului, mă minunez și eu. Greșeli au fost, greșeli sînt încă. Dar lipsa de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-am ieșire. Traiul în comunism, ca și cel "în tranziție", îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au echipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tînără, crescută pe genunchii lui și a cărei întîie dimineață de femeie fusese în brațele seducătorului unchi. Nu, nu puteam renunța la Iordan. Nu atunci. Trecuseră ca veacuri cîteva luni fără el. Motivul păcatului, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, este egoismul. Îngerul (cu blîndețe) și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]