5,200 matches
-
plin di troieni. ― Să-ți pun di mâncari. Da’ întâi sî mai întețăsc focu’, ca s-o încălzăsc oleacî, cî s-o făcut sloi... ― Bine-ar fi sî fie șî o ulcicî cu niști vin fiert, cî tari am mai înghețat! ― Am prigătit eu de-asarî. Am sî-l încălzăsc... Abia după ce a pus mâncarea și vinul pe plită, l-a întrebat pe bătrân: ― Oari ci or fi făcut băiețî ciia? ― Da’ cini știi? Dacî o intrat pi poarta cazărmii, bun intrați îs
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Lasă că orice învăț are și dezvăț. Te-oi vedea eu la iarnă cum te îmbarci în sanie și te duci la pădure după lemne. La dus, treacă meargă, îți mai vine a te îmbarca. La întoarcere, însă, când o înghețat și sufletul în tine... ai să mergi pe lângă cal ca coteiul boierului. Și cu dinții clănțănind... ― Cum văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu numai pentru noi... Fiecare a alergat să aducă ce va găsi pentru a încropi un foc. Ion a avut dreptate. Când beldiile ardeau de zor, au luat foc și crengile verzi rupte din copaci. Au așezat bidoanele cu apa înghețată în jurul focului. Unii și-au pârlit mustățile încercând să încălzească conservele sau cojile de pâine... Nici nu au băgat de seamă că printre ei se înghesuia și căpitanul Coasă, încercând să dezghețe un colț de pâine... Venise mai degrabă mânat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jumătate mâncată, ce ateriză în spatele lui Danny. Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny rezistă tentației de a-i îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe una din ușile laterale. Răcoarea aerului îi îngheță transpirația și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici frânturi de muzică se sudau într-un zgomot uriaș, iar somnambulul din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Omul Cameră și implică proiectarea unor detalii din punctul de vedere al făptașului. Se recurge la perspective și tehnici specifice camerei de luat vederi. Ochii anchetatorului devin lentile capabile să focalizeze imaginea, s-o micșoreze și s-o mărească, să înghețe prim-planurile, să selecteze motive de fundal prin intermediul cărora să interpreteze probele de la locul crimei într-o lumină estetică. Danny tocmai traversa intersecția dintre Sunset și Horn când îi veni această idee: să transpună acel 3.45 din dimineața Anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de favorurile lui Claire De Haven, capitalista putred de bogată care-i amică cu tot Consiliul Municipal, amanta perfectă pentru puța lor mică de latino? Benavides și Duarte erau cu spatele la perete și alunecau tot mai departe, centimetru după centimetru. Mal îngheță. Lopez îl săgetă cu privirea pe Dudley, care izbucni în râs. — Poate că a fost nedrept din partea mea, flăcău. Doar știm cum își împărțea Claire favorurile cu toți, deși mă îndoiesc să se fi înjosit cu unul de teapa voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașini furate dacă există un Pontiac Super Chief sedan din 1948, cu numărul Cal. JQ 1338. Dacă e furată, vreau adresa de unde a fost furată. — S-a făcut. Liniște. Danny rămase în cabina telefonică, simțind ba că frige, ba că îngheață. Își scoase carnetul și pixul, gata să noteze ceea ce îi va comunica operatorul. Văzu atunci numele „Augie Luis Duarte” și își dădu seama de ce i se păruse cunoscute: exista un Juan Duarte în raportul despre AUFT pe care îl studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi trecură peste falcă. — Sigur... iubito. Atunci ea se opri, cu ochii închiși și buzele întredeschise. Danny se apropie, pregătindu-se s-o sărute, dar dorind mâna moale, nu gura flămândă, vopsită într-un roșu rozaliu. Când se atinseră, el îngheță și aproape că se retrase. Limba lui Claire îi alunecă febrilă pe dinți. Danny se gândi la Reynolds Loftis, își împinse fața în cea a femeii și o sărută. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Mal îl privea pe Buzz Meeks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl întâlnise vreodată, dar nu avea nici cea mai mică posibilitate să i-o spună. Râsul i se înteți până încât se văzu nevoit să se așeze pe o bancă din stația de autobuz. Râse până când poanta îl epuiză - apoi îngheță. Danny Upshaw îl bătuse pe Gene Niles. Polițiștii de la municipiu îi urau pe polițiștii de la comitat. După ce Niles va fi dat dispărut, cei din LAPD se vor năpusti ca muștele la rahat pe puștiul ăla necopt, care era deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe piept și pe umeri - mâinile ei îl frământau - și dădu impresia că abia se abține să nu-l sfâșie. Încercă s-o sărute pe gură, dar buzele ei rămaseră rigide. Femeia îi vârî mâna între picioare. Danny era tot înghețat și zbârcit acolo jos, iar mâna ei îi făcu mai mult rău. Danny simți că întregul lui trup îl sufoca. Claire își retrase mâinile, le duse la spate și își scoase dintr-o singură mișcare puloverul și sutienul. Sânii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
detective. Danny porni, împleticindu-se, spre ascensor. Coborî la parter și ieși afară, recăpătându-și încet-încet vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale cu un ucigaș. Danny zise: — L-ai ucis pe José Diaz. Tu și cu Breuning l-ați omorât pe Charles Hartshorn. Iar eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. 103 PRIN LUMEA LARGĂ — Povestește
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
era la conferințele de presă? am iscodit-o mai departe. — Erau prezenți câte trei sute de oameni de cultură, ziariști, fotografi. Îi puneau lui Sergiu tot felul de întrebări, iar el, muzician, filozof și matematician, venea cu niște răspunsuri de-i îngheța pe toți cei care își luau aere de superioritate în fața lui. Ca și cum aș veni eu să-i vorbesc lui Eugène Ionesco despre teatru. Tronc! Te pui în ge nunchi în fața lui Ionesco. Când vorbea el, eram sub masă, eu, care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dragostea! Să nu mai aud de fete! Am terminat cu ele! Am văzut-o cu altul la Cinema Clasic, am cunoscut-o după râs... Juca "Zigotto, băiat de teatru"... Când aud în spate un râs ascuțit: "hi, hi, hi!" Am înghețat! Râsul ei! Am tăcut, aproape că aș fi vrut nici să nu respir... Filmul, ca și când n-ar fi rulat; n-am înțeles nimic din el! Eram atent s-aud cu cine vorbește. Vorbea cu unu' cu vocea groasă și râdea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din Cișmigiu: "Ah, unde, unde Ești tu, răspunde? Pe tine te chem, mereu, mereu, Odorul meu! Ah, vin-la mine, Voi muri fără tine, Ah, unde..., undeeee Ești tu, răspundeeeee!" Băieții vor să m-aplaude și să mă felicite, dar le-ngheață vorbele pe buze, când din capătul aleii se aude o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
După câteva clipe lungi, murmură cu un tremur de bucurie: - Știam... 15 decembrie 1474, Vaslui, Moldova Zăpada se așternuse temeinic și continua să ningă. Pădurile erau albe. Albă era și valea Bârladului peste care trecea podul de lemn. Apa râului Înghețase. Seara viscolise, iar oștenii și curtea domnească se adăpostiseră În corturile de campanie. Abia În zori, când vântul se mai potolise, putuseră fi aprinse focuri. În jurul prânzului sosiseră primii curieri de la Dunăre și de la frontiera cu Țara Românească. Joncțiunea trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieși din cetate și preluă comanda trupelor sosite peste noapte. Voievodul poruncise intrarea În dispozitiv de luptă pentru apărarea liniei Dunării și organizarea unor echipe de sprijin pentru misiunile care aveau să pornească În aceeași dimineață dincolo de fluviu. Apele acestuia Înghețaseră din nou peste noapte, iar plecarea a trei comandouri alcătuite din luptători de elită era pregătită pentru ora 7.00. Ele aveau să pornească pe trei direcții. Prima era spre sud, pe drumul care ducea spre litoralul Mării Negre, unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova. - Vă spun atât cât știu și eu, spuse Gabriel. Urmăm procedurile. Semnalul primit astăzi a fost anularea din motive de catastrofă În țară. În cală se lăsă liniștea. Nu putea fi vorba de o invazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Început. Non-existența. Sub apăsarea universului nevăzut, Cuceritorul se lipi de podea, horcăi neputincios și rămase inert, ca o mare gânganie strivită, ca un monstru al nopții surprins de lumina zilei. Apoi, Încet, Ștefănel Își Întoarse privirile spre cei doi Cuceritori Înghețați de spaimă. „O să-i ierte... ” gândi Amir. Dar, dintr-o singură mișcare atât de iute Încât nu putea fi văzută cu precizie, tânărul scoase o sabie de la spate și desenă un opt prin trupurile celor doi. O clipă mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea să fi dat alarma În alte porturi ale Semilunii, iar corabia să fie interceptată pe parcurs. - Unde ar putea merge? Spre Marea Neagră? Nu cred. E Împânzită cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar de acolo? Mai departe, spre coastele Franței, sau ale Spaniei? Spre Africa? Sau... spre Veneția? Tu ce ai alege dacă ai fi hăituit de nave ale Imperiului Otoman? Ce ai alege dacă ai fi sub pavilionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Ordinului. Căci aceasta era intenția noului stăpân. O lume fără Cuceritori. Fără acte de teroare, fără sânge risipit inutil. Apoi, erau și ordine precise. Primul și cel mai important era găsirea căpitanului Oană. Angelo Îl privi pe Alexandru, care Înghețase. Așa ar fi procedat și el. Nu putea fi nimic mai important pe lume decât găsirea tatălui său. Tatălui lor. De aceea fuseseră menținute misiunile informative. Marele Maestru trebuia să-și salveze tatăl. Era urgența supremă. Din sursele interne, infiltrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de nori plumburii și de apropiata Înserare. Nici nu mă așteptam... 17 februarie 1476 , Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
2 noaptea dârdâind de frig, un tremur în care intra totuși hotărârea de a-1 înfrunta cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta era singurul lor semn
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zile întregi, reușind să se salveze. Își face palmele căuș și vede în ele un peștișor sărind și unduindu-se în apa de ploaie. Îl va ocroti pentru că e forma sub care i se arată Dumnezeu și, chiar dacă i-au înghețat și oasele de frig, peștișorul năzdrăvan e un semn că va supraviețui. N-au venit după ea. Apa a îmbibat palanchinul, draperiile și pernele, scurgându-se în șiroaie pe cadrul de lemn. Amrita nu are șal, iar sariul subțire i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și cel mai durabil monument al său, este asemuit de mulți, în mod curios, cu un tort mare, roz, cu înghețată. Astfel, Pran este introdus în interiorul acestui mereng, o proiecție tridimensională a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă importată. În interior se află (desigur) un labirint de coridoare spațioase, ca înr-o cursă infernală de șoareci, cu diviziuni și subdiviziuni ce șerpuiesc printre acele cavități reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]