4,243 matches
-
cu sunet mângâietor de gâze și cu mireasmă aspră de maci și stă așa o vreme nemaisimțindu-și trupul, ușor ca un fulg, În inima verii... apoi Într-un timp... „Îs eu, moșu... Mă, Hanț... Eu... Bitancu.... Îs....” și moare Înghețat. Lămpașe galbene urcă dealul În noaptea de iarnă aducând navetiști de la fabrica de acid. „Ăsta-i Bitancu! Îi mort de mult, mă, că-i țapăn rău! Vezi? Are șerpele”. Dar șarpele nu-i, Îi văd doar urma. „Hai, mă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de telefoane. Trăiești și respiri În continuare În epoca de aur, În socialism. „Bat vânturi dinspre răsărit” nu este o abstracțiune. Părul vâlvoi al bărbatului În pala vântului. Undeva Între tampoane, legând vagoanele pline de bogățiile lumii Într-un triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda, cimentul și otrăvite chimicale scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Irene- cei care sunt mari experți În murături cușer? Ți-am zis că bănuiam că Îi cheamă Ep-stein? Eh, m-am Înșelat. Sunt Ep-stiin până la urmă. Sam e vărul lui Saul. Nu e uluitor? —Uluitor, zise Ruby cu un zâmbet Înghețat. Absolut uluitor. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Bridget, care nu se lăsa așa ușor intimidată de un doctor, Îl informă pe Sam că nu de apă avea Ruby nevoie, ci de ceai fierbinte și dulce. După două cești din fiertura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ne va ierta. A spus chiar așa, Angela. Și acum îi aud vorbele întorcându-se la mine, din barul acela, din ploaia aceea, din timpul acela îndepărtat. Dumnezeu nu ne va ierta. — Dumnezeu nu există! am șuierat strângându-i mâinile înghețate. Ea m-a privit și poate că a râs de mine. A ridicat din umeri: Să sperăm. Nu ne-am spus că ne vom revedea, nu ne-am spus nimic. Am salutat-o în mjlocul străzii. Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cartierul Kiriat Șmuel se făcea prin curtea din spate, pe o potecă pavată cu piatră de Ierusalim. Acum, iarna, poteca era acoperită cu ace de pin ude de ploaie și alunecoase. Fima era absorbit cu totul de Întrebarea dacă pasărea Înghețată pe care o zărise pe o creangă joasă auzea sau nu zgomotul tunetelor care se rostogoleau de la vest spre est; capul păsării și ciocul erau Îngropate adânc sub puful aripii. Cuprins de Îndoială, se uită În urmă, ca să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Teddy: „Și-ncă cum! Potop, nu alta!“. În clipa următoare era ud leoarcă. 6 De parcă i-ar fi fost soră De fapt chiar avu În seara aceea un fel de Întâlnire. Puțin după zece și jumătate sună, ud și Înghețat, cu pantofii șiroind de apă, la poarta casei Gefenilor. Locuiau În Colonia Germană, Într-o casă cu pereți solizi, Înconjurată de pini bătrâni, ascunsă În mijlocul unei curți mari, apărată de un zid gros din piatră. —Treceam din Întâmplare pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu eforturile diplomatice de-a Împăca două femei jignite, ca apoi să se istovească toată noaptea ca să le satisfacă poftele. Era fericit mai ales pentru că scăpase de datoria de-a se Îmbrăca și a ieși din nou În orașul pustiu, Înghețat, biciuit de rafalele oblice de ploaie. Oare chiar Îi venise ideea de-a interpreta rolul lui Uri Gefen? De-a intra În pantofii tatălui său? De-a Începe din nou, ursul grăsun care e acum, să sară ca un țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
l-a găsit deja, dar l-a lăsat să-i cadă din mână și a trecut mai departe, continuând să caute ca un orb. S-au rotit cocorii și au dispărut. Vântul se domoli În spatele geamurilor. Se lăsă o liniște Înghețată. La unsprezece fără un sfert Fima se răzgândi iar, se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pagină din ziarul Haaretz -, Îl netezi și Îl luă cu el În pat. Citi despre falșii Mesia din zilele noastre până i se Închiseră ochii și adormi cu foaia pe față. Ninsoarea ușoară Încetă la ora două noaptea. Ierusalimul stătea Înghețat și gol În Întuneric ca și cum catastrofa avusese loc deja și toți locuitorii săi plecaseră din nou În exil. 26 Karla În vis Gad Eitan sosi Într-un jeep militar cu o mitralieră montată pe capotă să-l convoace la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre sud, până În Țara de Foc. Un licurici solitar. Absurd. Locul său nu l-a cunoscut. Și totuși lumina aceasta prețioasă. Pe care ai obligația s-o Întreții cât mai mult posibil. Ca să nu Înceteze să strălucească În inima câmpiilor Înghețate, la poalele ghețarilor acoperiți de zăpezi. Să nu se ude. Să nu pălească. Să nu se stingă În vânt. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești tu aici. Până va sosi Yoezer. Nu contează cine ești și ce ești și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Roma, semnificația tratativelor americane. Fima refuză să se lase corupt. Se mulțumi doar să-și păstreze zâmbetul confuz. Se gândi o clipă la Baruch, Întins acum Într-un compartiment frigorific din subsolul spitalului Hadassa, un fel de stup cu sertare Înghețate, populate, parțial sau În totalitate, de morții recenți ai Ierusalimului. Fima Încercă să simtă frigul acela În oase, Întunericul compartimentului, fundul Întunecat al oceanului nordic sub tabăra vânătorilor de balene. Dar nu descoperi În sufletul său nici o urmă de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre ogoare și câmpii. În orice caz, aici în sat nu exista „Bauwele“, bumbac căzut din cer, aici nu era decât pur și simplu zăpadă, adâncă până la genunchi și împinsă cu plugul în movile sticloase la marginea străzilor. Aerul era înghețat și translucid, se izbea de haine, avea o luminozitate ce trecea abia înspre margini într-o ceață moale, acoperind cerul. Strălucirea orbitoare a zăpezii era necruțătoare și hotărâtă să dea totul la iveală, tot ce nu se voia văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
perceapă. Cupa se adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind. Și W. își întoarse capul, privi orbit înspre mormanul de fiare vechi, acoperit de zăpadă, și spre parapetul de lemn cu formele pentru turnarea fierului. Aerul înghețat aducea un iz de rășină din clădirea labirintică de două etaje a tâmplăriei, iar în spatele geamurilor acoperite cu rumeguș fierăstraiele scârțâiau, strungurile huruiau. În B. totul își regăsise ordinea. Fusese un nou început și acesta se produsese într-o materialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de șfichiuirile ploii, mă hrăneam cu promisiuni, cu planurile și cu reconstituirea unei tabere de legionari, așa cum văzusem la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud leoarcă și înghețat bocnă, cu un târnăcop în mână sub meri, priveam în mijlocul unei pajiști pământul proaspăt aruncat deasupra unei gropi, în adâncul căreia resturile zidului păreau benzi luminoase. În peretele gropii se putea vedea o urmă vopsită, o dungă făcută din cărbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nimeni. Nu e nimic de spus. Nu, mint. Am fost la Chessington World of Adventures... Maria își dădu ochii peste cap exasperată. —Jenny, spre deosebire de tine, sunt o femeie matură. Nu mă interesează în câte carusele v-ați dat și câte înghețate ați mâncat. Vreau să știu de unde vin zâmbetul de pe fața ta și roșeața din obraji. Îmi dusei instinctiv mâna la față întrebându-mă dacă actele mele chiar lăsaseră urme vizibile. —Ei bine, Chessington a fost cumva un dezastru; nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a patra un suflet de catifea s-a desprins din fața ei, îmbunând-o, înainte de a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai copii, ci și gineri și nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de o stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe nisip. Vâsleau În sus pe râul Esk, trăgând barca de frânghii ca să o treacă peste ecluza joasă, și suiau poteci povârnite pentru a organiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spune Joan. — Și tu, Minnie? Întreabă el. — Nu știu. E tare departe. Da’ să știi că o să-ți placă. Acolo oamenii știu să trăiască, ascultați-mă pe mine. Au spațiu. Au de mâncare. Fripturile sunt uriașe, nici nu vă-nchipuiți. Înghețată câtă vreți. Și iarna căldura trece prin țevi, nu cu focuri care trebuie făcute În fiecare dimineață. Nu știu, repetă Minnie. — Haide! o Îndeamnă el. Nu sparge echipa, Minnie. Tu, cu mine și cu Joan - o să ne descurcăm de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
întrebat. Cert este că m-am prezentat voluntar la serviciul militar. Când? De ce? Deoarece nu știu nici o dată și deoarece nu pot nici să-mi amintesc vremea deja pe atunci schimbătoare, nici să enumăr ceea ce se întâmpla simultan între Oceanul Înghețat și Caucaz și pe celelalte fronturi, nu există decât împrejurări care, pentru început, se lasă doar bănuite și care vor să se îmbine în fraze ce au alimentat hotărârea mea, au declanșat-o și care până la urmă m-au împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în măsură să raporteze succese în bătăliile navale și la înaintarea în Burma. Iar submarinele noastre emiteau când și când rapoarte speciale cu numărul de nave inamice scufundate și redarea exactă a tonajului însumat. În Atlantic și în apropierea Oceanului Înghețat atacau convoaiele în haită. Nu exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în permisie și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scurt timp, din raportul armatei se putea deduce că rușii pătrunseseră în Prusia orientală. Relatări despre violuri și crime împotriva femeilor germane în ținutul Gumbinnen îmi ocupau visele cu ochii deschiși din timpul cursurilor teoretice. Peste zi vedeam, pe cerul înghețat și limpede, flotilele de bombardiere inamice. Neabătut, își urmau drumul lor ca un snop de dâre de condens - încotro? De fapt, imaginea era frumoasă. Dar unde rămăseseră avioanele noastre de vânătoare? Încolo, mai era vorba doar de rachetele V1 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor obișnuite li se mai adăuga lipsa de combustibil. Transporturile de cărbuni erau furate, copacii doborâți, cioturile cu rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fusese atinsă de ger. Odată dezghețați, îți intra degetul în ei. Fie că-i fierbeai în coajă ori curățați, rămâneau apoși, sticloși, aveau un gust scârbos de dulce. De alături puțea grajdul, iar pe dinăuntru peretele exterior al încăperii lucea înghețat. Dormeam într-o singură încăpere. Fiica în pat cu mama, fiul cu tatăl. Înghesuiala era și mai mare decât în copilăria mea; atunci, în locuința de două camere din Langfuhr, dormeam toți patru într-o cameră, dar acolo exista soba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpul despre femei și despre alcătuirea lor cărnoasă. Dar ei ar fi zburdat în orice caz cu cutare sau cutare domnișoară dispusă în apropiata pădure Grafenberg, care însă în iarna lui ‘47 era, la fel ca tot ce o înconjura, înghețată bocnă. De altfel, potecile ei duceau la acel sanatoriu în care, cu puțini ani mai târziu, un pacient l-a rugat pe îngrijitorul său, Bruno, să-i facă rost de cinci sute de coli de hârtie albă, ceea ce a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
miniaturii minoice. Și vorbea în jumătăți de frază despre bronzurile etrusce, pentru ca apoi să ajungă la sculpturile romanice din sudul Franței și la timpul pe care-l petrecuse acolo ca soldat, mai târziu în Norvegia și pe frontul de la Oceanul Înghețat - unde „Ivan abia dacă putea fi văzut în ținuta albă de camuflaj“ -, iar la urmă, după o importantă trimitere la Domul din Naumburg cu statuile de ctitori, din nou despre Grecia, dar fără menționarea serviciului său militar pe cutare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]