4,859 matches
-
Îmi croiesc cu greu drum prin cameră, trîntesc cutia pe jos, după care mă Întorc la el, avînd grijă să nu calc pe ceva. — Fii atentă, Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune el În clipa În care mă așez pe un carton de ambalaj. Despre siguranța În Londra. Mă privește intens, cu ochi vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se uită la plicul mare, de culoarea untului, din mîna ei. Mi-e teamă că, după cadoul tău, al meu e un pic superfluu. Dar nu contează. Îl voi schimba. Ridic ochii, alertată. E ceva În glasul ei care mă Îngrijorează. Pune ceva la cale. O simt de la o poștă. — Ce vrei să spui ? zice mama. Nu contează, spune Kerry. Am să... găsesc eu altceva. Nu te Îngrijora. Se face că bagă plicul Înapoi În geantă. — Kerry, scumpa mea ! spune mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îl voi schimba. Ridic ochii, alertată. E ceva În glasul ei care mă Îngrijorează. Pune ceva la cale. O simt de la o poștă. — Ce vrei să spui ? zice mama. Nu contează, spune Kerry. Am să... găsesc eu altceva. Nu te Îngrijora. Se face că bagă plicul Înapoi În geantă. — Kerry, scumpa mea ! spune mama. Termină ! Nu te prosti. Despre ce e vorba ? — Ei bine, spune Kerry. Se pare că Emma și cu mine am avut aceeași idee. Îi Întinde mamei plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
abia dacă mi-a mai vorbit. Dispare Întruna să vorbească la telefon și mă lasă singură și cînd vine Înapoi, conversația e extrem de chinuită și de fără chef, e evident că nu ascultă nimic din ce-i spun. — O fi Îngrijorat În legătură cu ceva, dar nu vrea să te Încarce cu chestia respectivă, spune Lissy după o pauză. — E adevărat, spun Încet. Pare destul de stresat. — Poate s-a Întîmplat ceva nasol de tot, dar nu vrea să-ți strice seara. Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pare că ți‑ai pierdut total pofta de mâncare. Eu nu văd decât o singură explicație: ai fost atât de tensionat - supraâncordat, epuizat nervos - Încât locul ăsta liniștit e prea liniștit pentru tine. Ești racordat la Înaltă tensiune. Era evident Îngrijorată de forța și violența reacțiilor mele. - Trebuie să scap de duhoarea asta grețoasă de mâncare gătită. - Hai să ieșim. - Da, să ieșim În oraș. Tu ai nevoie de o masă bună, Rosamund - trebuie să te hrănești. Eu n‑am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
plasă de beri Tuborg Strong. La etajul zece locuiește o fată bătrână care își trece vremea scriind poezii și scrisori unui iubit imaginar care, culmea, îi și răspunde uneori. Scrisorile iubitului îi parvin prin frigider și uneori Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o parte ouăle din lăcașurile lor, trage ușița de la compartimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sfârșit, v-am aflat. În tren, mai țineți minte, ați avut loc lângă mine. Chiar v-am împrumutat ziarul să urmăriți cursul curent al monedei americane la oficial și la liber. Nu mi-ați spus-o, dar știam că sunteți îngrijorat de economiile dumneavoastră. Aveți acolo, în cutia metalică din beci, treisprezece mii de dolari și nu vă hotărâți ce să faceți cu ei. I-ați pune în bancă, dar nu i-ați declarat când trebuia episcopului și acum e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
faceți cu ei. I-ați pune în bancă, dar nu i-ați declarat când trebuia episcopului și acum e mai greu să-i justificați. Să precizez: banii dosiți de la renovarea bisericii, nu cei câștigați cinstit din afacerile cu cereale. Vă îngrijorează deprecierea asta groaznică. Am și comentat, sper că vă amintiți, procesul tot mai accentuat de depreciere a monedei naționale. Insul vorbea mergând cu spatele, ținându-se mereu în fața părintelui Băncilă. Oricum ar fi dat să-l ocolească, acela i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândire au doar cei din afară; ei pun o întrebare fără sens unei comunități care a făcut tot posibilul să evite răspunsul și motivația, și asta nu de azi sau de ieri, ci de zeci de ani. Patrulele se plimbă îngrijorate pe străzi. În urma unui armistițiu de trei zile semnat de curând, pe aceeași stradă pot trece două grupări rivale fără să deschidă focul, dacă merg de-o parte și de alta a carosabilului. Soldații se privesc cu ură în vreme ce ocolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de șifon și drapată cu lanțuri, încât abia dacă-ți dădeai seama cum fusese la început. Era una dintre cele mai bune și cele mai vechi prietene ale mele și mă privea acum cu acel aer de soră mai mare, îngrijorată de sufletul meu. M-am dat bătută sub forța solicitudinii cu care mă trata. —Nu-i așa că de aia nu ai mai ieși cu nimeni? Ai picat în oala cu melancolie. Te tot gândești la el. Cum să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
afiș. Nu că ar conta prea mult, pentru că s-ar ști în întreaga industrie ce s-a întâmplat. Ar afla cu săptămâni bune înainte de deschiderea spectacolului. —Janey, mă bagi în sperieți! Janey abandonă tonul său detașat, speculativ. Hai, nu te îngrijora, Sam, spuse ea redevenind, dintr-odată, atentă. Așa ceva nu se întâmplă aproape niciodată și sunt sigură că acum nu e cazul. La urma urmelor, e și Helen acolo. Mă întrebam dacă Janey voia să spună că prezența lui Helen în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa ceva, zise ea, puțin cam prea în treacăt. — Che vre - am înghițit biscuiții pe care îi aveam în gură și am reluat. Ce vrei să spui prin „așa ceva“, Margery? Omorârea unor oameni? Ce tupeu din partea lui Margery Pickett să se îngrijoreze că faptele mele ar putea crea un scandal la teatru, pentru ca, un minut mai târziu, să încerce să mă descoasă ca să afle orice informații folositoare pe care aș fi putut să le adun în timpul acelor fapte. Totuși, existau biscuiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
milă de cât de bine îi părea să mă audă, săracul de el. Lui Duggie nu-i plăcea când îi dispăreau artiștii în ceață, așa, câteva luni. Nu mi-ai răspuns la nici un mesaj, se plânse el. Eram atât de îngrijorat. Acu’ zi și tu, draga mea, temperamentul de artist e una și să nu răspunzi la telefon luni în șir e cu totul altceva. Până la urmă, mi-am zis că probabil că ți-ai găsit vreun amorez nou și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc. Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau mai știu eu ce. Din câte știam despre insulină, ar fi fost deja prea târziu pentru ea dacă atacatorul ar fi reușit să-i facă o doză îndeajuns de mare; câteva doze complete și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
funcțional, la fel ca persoana lui Hazel și, la fel ca Hazel, apartamentul părea absolut mulțumit cu starea asta de lucruri. Ea aștepta în continuare să vorbesc. În cele din urmă, negăsind altceva mai bun, am zis: —Toți sunt foarte îngrijorați de ceea ce se petrece la teatru. Mai ales de ce i s-a întâmplat lui Violet la petrecere. —A, da. Am aflat azi-dimineață. Eu n-am stat prea mult. Nu eram acolo când s-a întâmplat. — Cine crezi că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
facă. Înțelese că tocmai intra într-o lume stranie: singura lume amazoniană pe care nu se îngrijise să o cunoască până atunci: lumea omului din selvă. „Văzu“ cum Kano stătea de vorbă în limba lui cu războinicii, cum aceștia clătinau îngrijorați din cap și cum îi arătau celui cu picioare diforme să-l aducă înăuntru pe străin. Se așeză pe vine în fața lor, alături de Kano, și îi lăsă să-l studieze cu atenție, cu aceeași atenție cu care și el îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acopere datoria! Pe vremea aceea, părea o problemă atât de gravă! Și ce ușor era să semnezi o notă de plată când nu aveai bani! Apoi, de a doua zi, un viermișor minuscul începea să ia naștere înăuntru, să îl îngrijoreze cu gândul că trebuia să plătească la sfârșitul lunii și, pe măsură ce treceau zilele, viermele creștea până devenea o gigantică anaconda care îl sufoca, răpindu-i somnul și pofta de mâncare, și care îl făcea să-și piardă buna dispoziție. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
își clătină capul cu un gest afirmativ: Înainte de orice, începu el, vreau să vă mulțumesc că v-ați amintit de mine în momentul în care încercați să rezolvați această problemă. Deși, bineînțeles, chestiunea yubani-lor nu ține de Ministerul meu, mă îngrijorează profund a doua ei fațetă; cu alte cuvinte, faptul că o exploatare necontrolată a regiunii amazoniene va sfârși prin a distruge resursele și principalele noastre frumuseți naturale. Nu e nici un secret că eu, personal, m-am opus politicii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e teamă. Îi cunoști pe piloții ăia? Inti Ávila dădu din cap: — Pe cel mai scund l-am văzut odată în Santa Marta. Aparatul se vedea acum liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ciobanu Cristina A fost odată ca niciodată un ținut foarte îndepărtat unde toți erau fericiți. Împăratul era blând și darnic cu supușii săi, fie ei, oameni de rând sau nobili, deci toată lumea era mulțumită. Într-o zi însă împăratul se îngrijoră. Se gândea că după ce el va muri, trebuia să urce cineva pe tron. Însă el avea doar o fată, pe nume Acadea. După câtva timp se născu și un băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
diverselor și dificilelor stadii ale sarcinii nu-i tăia elanul. Făcuse destui bani ca să se protejeze de cele mai multe probleme și era obișnuită să ia decizii de una singură. Avea să se descurce. Nu era decât un singur lucru care o îngrijora. — Zici că l-ai cunoscut la nunta lui Sally? De la trei mii de mile depărtare, mama lui Alice părea nesigură. —Nu-mi amintesc de el. Se poate ca tu să fi plecat până când a apărut el, a recunoscut Alice. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o să fiu anesteziată. Decât dac-o să fie neapărat nevoie. Ei, atunci meriți aplauze călduroase, a declarat Laura lăsându-se pe spătarul scaunului. Eu, una, o să cer toate formele de anestezic existente. —Bravo! a aplaudat-o Amanda. Lotti a privit-o îngrijorată pe Laura. —Ești sigură? S-ar putea să nu ai nevoie, a avertizat-o ea. Exercițiile de respirație pot fi foarte eficiente în reducerea durerii... Nu mai spune! a zis Laura pe un ton evident neîncrezător. Lotti s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta suna periculos. Ce fel de idei? a întrebat Amanda suspicioasă. —Griji, a zâmbit Lotti. Pe Hugo l-a trecut un fior. Griji? Era chiar așa de evident? —Spuneți-le celorlalți, a continuat Lotti, ce aspecte legate de naștere vă îngrijorează. Exprimați-vă temerile, da? E absolut firesc. Și e bine s-o faceți acum, cât suntem toți în același vapor. —Barcă, a sărit Amanda. Caracterul blând al lui Lotti fusese echipat din faza de producție cu un strat de teflon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din faza de producție cu un strat de teflon. Era complet imună la insulte. Așa că Lotti i-a zâmbit Amandei. —Barcă, da. Ai dreptate. Deci, a spus ea privind către clasă și așteptând o reacție. Voi îmi spuneți ce vă îngrijorează, iar eu o să încerc să vă dau niște răspunsuri cinstite. Hugo se întreba ce era mai terifiant: grijile lui sau răspunsurile sincere ale lui Lotti. Asupra clasei s-a lăsat o tăcere profundă. Lotti a adoptat o expresie întrebătoare. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]