4,199 matches
-
se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se strîng În jurul lui plîngînd, jelind, implorîndu-l să-i ajute și să-i scape pînă cînd, În cele din urmă, Înnebunit parcă de glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins tot mai Înjură amarnic, Însă Înjurăturile sale au acum o nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului și n-a mai rămas nimic pe dig, doar tăcerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
umane de nituit - izbeau cu ciocanele parii, Înfigîndu-i În pămînt cu iuțeala incredibilă a imaginilor de film derulate rapid. Pe măsură ce soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia tare, gîfÎind sacadat, șefii de echipe strigau și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Grant!“ - zic. „Da’ tare mai ești prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice unul o vorbă de-ți moaie inima, ești În stare să crezi orice.“ Și chiar așa era: Îl apuca furia și Înjura și blestema, și-atunci Îi trînteau o minciună cît toate zilele să-l Înduioșeze și era-n stare să dea tot ce-avea. Păi, n-a venit ticălosul ăla bătrîn, Rufus Porter, fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să știi că, dacă privirea ar putea ucide, atunci am fi fost morți pe loc, căci ne-a aruncat o privire așa de cruntă și de fioroasă cum n-am mai văzut În viața mea, și-apoi a Început să-njure și să aiureze. Și-am pus mîna pe sticlă și-atunci a-nceput să se roage de mine să-i dau măcar o Înghițitură. „Nici gînd“ - am zis - „ai să te duci la spital, ba ai să te duci chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
opt care mi-au trăit, și multe altele de care nici n-ai auzit... toți copiii, eu care-am dus viață de nevastă mai mult ca orice altă femeie... vai, vai, și cînd te gîndești cîte mi-a zis... mă Înjura și mă certa și-și făcea de cap cu alte femei și cînd s-au sfîrșit toate, era ca un diavol cînd a văzut ce-a făcut. Doamne, Dumnezeule, era un om tare ciudat, sălbatic și nestăpînit. Uneori mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și el, n-a putut să stea singur, a venit după noi și s-a apucat de băutură... am căutat s-o găsesc, dar Îl punea pe Steve s-o ascundă În nisipul de lîngă casă... și ce-a mai Înjurat și-a mai urlat cînd m-a văzut, zice: „Fir-ai a dracului! Dacă te-ntorci cu el, vă omor pe amîndoi!“. Cum de-a putut să-mi spună așa ceva, dragul-mamei, și tare m-am necăjit, și nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și să se bată unii cu alții... ─ ...și cu oricare om de pe stradă... ─ ...să se ucidă... ─ ...pentru absolut orice. Plini de ură și de invidie să se târască unii pe alții prin tribunale, ─ ....să se scuipe și acolo, ─ ....să se înjure ─ și să se omoare între ei. Lăcomia: Bravo, parșivelor! Grăsano, tu, Gelozie, auzi ce spun surorile tale? Să nu aud că tu îi lași pe oameni să fie liniștiți acasă la ei, în familiile lor! ...Alo, cu tine vorbesc, unde
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din fața clubului erau ude de ploaie și un vînt aprig purta norii negri ca cerneala de-a curmezișul cerului. Cu toate acestea, directorul competițiilor a apreciat condițiile ca fiind destul de bune ca să îngăduie desfășurarea competiției interne a clubului. Blestemînd și înjurînd, echipajele au coborît pe apă -, dar asta o făceau doar de dragul protestului, pentru că era totuși ceva bărbătesc în a porni la drum pe vînt și ploaie, atîta vreme cît întoarcerea în siguranță era certă. Rîul putea fi mînios și agitat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
continuat nebunește: rolele de sub scaunul meu zburau înainte, abia lăsîndu-mi timp să-mi pregătesc spatele și umerii pentru bătaie. David, care niciodată nu făcea vreun comentariu, a strigat furios: "Calmează-te, pentru Dumnezeu. Folosește-ți capul!" M-am simțit rușinat, înjurînd în sinea mea. Dacă și David își pierduse încrederea în mine, cum mai aveam să-mi fac brațele și picioarele să mă asculte? Cu îndrăzneala disperării am recuperat, și cînd ceva mai tîrziu David a spus " Da, ține-o tot
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mamă-iubitoare pe toate cu roșu le scriai și, pe urmă, ani la rând, venea să te verifice tovarășa comandantă de unitate, și ea mamă iubitoare, pe căldură mergeai la stadion vara, pentru a sărbători aniversarea de 23 August, și mult înjurai și cu atât te alegeai. Gata! Nu ești vrednic, lasă pe alții să se vrednicească; ia privește, dumneata, la dom' primar țărănist Luță, acela de sector, cum la pușcărie merge, cum dom' Camenco Petrovici pe urmele lui pășește. E de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
căldurile de Sîn'Petru, politicienii liberali tropotesc retoric pe tema retragerii din Irak și pun de-un atentat la interesul național și de-o anemiere a politicii externe. În vipia verii politica românească se agită cu pulsul alandala și transpiră înjurând zdravăn prin Parlament, construiește moțiuni și dă drumul la expresii colorate. Pe căldură Geoană îi interzice lui Iliescu să folosească cuvântul pol și se năpustește asupra puterii stârnind, cel mult, un căscat de plictiseală. Din cauza căldurii se petrec îmbrânceli istorice
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are aliați de partea lui), se mulțumiră să se înjure pînă cînd domnișoara Ingram veni și-i duse la director. Domnul Macrae era un bărbat îndesat cu o față de culoare porcului. — Bun, zise el. Care e pricina? Thaw începu să vorbească repede, iar explicația îi era întreruptă de înghițituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine, Sam babanul stă lîngă niște tufe și aprinde o țigare, iar cînd apare careva ne năpustim din tufe și ne prefacem că-l lovim în burtă și el se repede cu pumnii la noi și toți ne rostogolim și înjurăm. De fapt, nici nu ne atinge, dar prin întuneric e al naibii de convingător. îi vezi pe flăcăi cum aleargă țipînd să vină poliția. — Și poliția nu vine? — Fugim înainte să apară. Tatăl lui Murdoch Muir e polițist. Cînd îi povestim ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doamna Thaw își puse mîna în șold și-i zise cu o voce ciudată: — Of, la naiba! Apoi adăugă: De ce-am mai adus copii pe lume? și începu să plîngă. Thaw se alarmă. Era prima oară cînd o vedea înjurînd sau plîngînd, și încercă să vorbească rațional și calm. — Mami, nu contează dac-o să pic la examenele alea. Dacă o să termin școala și-o să-mi iau o slujbă, n-o să mai trebuiască să muncești atît de mult. Doamna Thaw își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre cea mai apropiată pădure. ― Și dacă ai fi fost căsătorit? Ce-ai fi făcut cu soția și copiii? ― Bineînțeles că i-aș fi luat cu mine. Gosseyn încerca să întrevadă adevărul și viziunea care se contura era uluitoare. Thorson înjură și-și abătu pumnul drept în palma stângă. ― Ce dracu înseamnă asta? ― zise el, furios. De ce au fost amestecate femeile și copiii într-o chestie ca asta? Oamenii noștri primiseră doar ordin să trateze populația cu respect și considerație, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
așa...“ și Constantin a început să strige cumplite porcării, acolo, la colțul străzii Batiștei, n-am să le repet. Am să spun doar că trecătorii, destul de rari la ora aceea, socotindu-ne beți, ne ocoleau pe departe, unii ne și înjurau. Puiul de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Citeam perfect, făceam și versuri. Nimic de laudă în toate astea, poate dimpotrivă. Terra era pe jumătate ocupată de galerie. Acolo se înghesuiau durii periferiilor bucureștene, analfabeți și generoși, gata oricând să mânuiască șișul. Stăteau pe jos, fumau, aplaudau și înjurau. Printre ei, mă visam călărețul singuratic, pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le citeam cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare. În pauze, mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spre cea mai apropiată pădure. ― Și dacă ai fi fost căsătorit? Ce-ai fi făcut cu soția și copiii? ― Bineînțeles că i-aș fi luat cu mine. Gosseyn încerca să întrevadă adevărul și viziunea care se contura era uluitoare. Thorson înjură și-și abătu pumnul drept în palma stângă. ― Ce dracu înseamnă asta? ― zise el, furios. De ce au fost amestecate femeile și copiii într-o chestie ca asta? Oamenii noștri primiseră doar ordin să trateze populația cu respect și considerație, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși pe jos în jurul lui. Unii gemeau de durere. Morton strigă un ordin, pe care Grosvenor nu-l putu înțelege. Căpitanul Leeth se ridică în picioare și începu să înjure: - Cine dracu' a pus în funcțiune reactoarele? Între timp, nava continua să-și accelereze viteza: aceasta ajunsese acum de cinci sau poate chiar de șase ori mai mare decât forța gravitației. Grosvenor sări în picioare și, repezindu-se la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni erau încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Nici nu-l băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă ura. Erau adânc cufundați în halucinația lor, oricare ar fi fost aceasta. Grosvenor intră cu transportorul în ascensorul cel mai apropiat și apăsă pe butonul de coborâre. Începuse să spere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la întrebarea pe care ți-am pus-o: în ce stadiu al istoriei se află aceste ființe? Fruntea arheologului era brobonată de sudoare. - Prietene, nu-mi poți cere să fac de pe acum generalizări. Ce știm noi despre aceste ființe? Grosvenor înjura în gând: înțelegea nevoia arheologului de a discuta, dar timpul trecea în mod primejdios. - Niște ființe capabile, ca acestea, să folosească hipnoza de la distanță sunt probabil în stare să-și stimuleze reciproc creierul, adică să practice exact genul de telepatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]