3,744 matches
-
este, de astă dată, un câine care trece prin experiența tragică a liberului arbitru. "Aveam un prieten vânător, care avea un fox-terrier. Acesta, de îndată ce auzea genericul de la Viața animalelor, se repezea, fără greș, în fața televizorului. Iubea îndeosebi caii, câinii, era înnebunit când îi vedea... Drama era când i se aducea castronelul cu mâncare în timpul emisiunii. Captivat în egală măsură de castron și de emisiune, incapabil să facă o alegere, sfârșea prin a-și certa stăpânii, lătrând necontenit. Nici asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Moașa uitase să le avertizeze pe veghetoare că nu trebuie s-o lase să adoarmă imediat, astfel încât acestea i-au îngăduit-o. Cum creierul era obosit, ea a început să aiureze. Toți credeau că va da ortul popii sau a înnebunit. *** Neașteptarea pruncului pare a fi fost un șoc pentru amintita "instanță" (născătoare și naratoare). În orice caz suficient pentru a simți nevoia să scoată de pe caierul memoriei episodul la 29 de ani după petrecerea lui. Culpabilizare poate și pentru că ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
curând că revenim la coada vacii... MX: Ai în vedere semnul folosit pentru e-mail, arondul care te arondează la o poștă? DAK: E mult mai mult de-atât. E chiar la Vache Kiri. După o perioadă de disgrație (unele congenere înnebuniseră, era sindromul numit "la vache folle") a revenit pe piața cercetării universitare, în cadrul unui grant transfrontalier. MX: Ce titlu poartă, poate ader și eu? DAK: N-ai nici o șansă pentru că n-ai chemare. Și nici nu e de tine. Titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
între care și soția medicului, este deocamdată o problemă de comunicare și întrajutorare, chiar dacă hrana, cantitativ simbolică, le este lăsată de soldați înarmați. Prima tentativă de evadare o va avea orbul (falsul samaritean) care se va târî până la ghereta santinelei, înnebunit de durerea pricinuită de infecția unei răni la picior. Este un traseu de coșmar descris magistral de Saramago, de-a lungul căruia îi sunt puse sub lupă senzațiile, sentimentele (obsedantele mustrări de conștiință, tip "un orb e sacru, de la un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi adăpat cămilele cocoșate și hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scrisă, inventînd o poveste abracada brantă. Afirmă că și-a tocat, cu multă grijă, consoarta (și pe însoțitorii ei americani!), la fabrica de mezeluri Sweet breads. De acolo, victimele au sfîrșit, cu siguranță, în plăcintele cu carne și cîrnații localnicilor. Înnebunit de fericire, Flint declanșează un monstruos proces de analiză, în laboratoarele criminalistice, a mezelurilor și conservelor de la Sweetbreads. Lumea este oripilată de vești, dezvoltînd nevroze canibalice. Presa, poliția și opinia publică privesc, cu siderare și, totodată, cu mînie mocnită, către
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
informațiilor de care dispunem și, pe de alta, unul asociativ, care se realizează prin analogii neclare și mașinale. Expresia boala vacii nebune se adresează sistemului asociativ, pentru că frapează prin imaginea pe care o sugerează, cea a unei vaci care a înnebunit și care își transmite nebunia prin farfuria de mâncare. O astfel de imagine este mai degrabă fantasmagorică decât obiectivă; ea se adresează părții noastre afective, având efecte imediate foarte puternice. M. Sinacoeur a demonstrat tocmai acest lucru: Pentru a arăta
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
chip induce o dimensiune umană care nu reiese, neapărat, din descrierea unei catastrofe în masă. La fel, faptele diverse despre victime izolate intră în detaliile vieții private și apropie victima de telespectator, de ascultător sau de cititor. Concluzie Ziarele sunt înnebunite după situații care implică indivizi izolați, pentru că astfel de situații se pretează povestirii concrete și emoționante. Nu suntem neapărat mai sensibili la suferința unui mare număr de indivizi decât la cea a unui singur individ. Se pare chiar că acele
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mine și, aproape zgîlțîită de spasme, m‑am prăbușit pe pat“. Nici aici nu sîntem departe de viitoarele femei mîndre și posesive din opera de mai tîrziu a lui Dostoievski. Chiriașul este de‑acum prins în mreje, precum Rogojin este înnebunit de frumusețea Nastasiei Filippovna. El nu mai are scăpare, pentru că frumusețea, vorba lui Dostoievski, este ceva „teribil“. Fragila femeie face ce vrea cu victimele sale, după ce le‑a paralizat. Efectul psihometric al tentaculelor feminine este total, deși și aici, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
putea discuta! Acum nu mai dormea seara la televizor. Acum plângea tot timpul. Cât nu erau copiii, plângea să n-o vadă ei. Apoi plângea că îi vedea. Plângea ea, se porneau și copiii pe plâns. Uneori credea că va înnebuni. Iar lucrul cel mai grav era că nu pricepea unde a greșit. Altele se fardează, se coafează, se îmbracă mini, le zâmbesc tuturor bărbaților. |știa, pe urmă, sigur că profită. Ea nu a avut niciodată nici timp să stea în fața
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
Emil Brumaru Cît de puțin m-am priceput să te iubesc! A trebuit chiar îngerul de pază Într-un desiș cu fragi să-l priponesc, Cînd roua dă în clocot, crini necheză Și fluturi freli înnebunesc în aer, Brusc aruncîndu-se în cîte un izvor Pe prundul căruia, subțiri, raze se-ncaier ; Însăși lumina grea e un amor În zori de zi, în dup-amiezi, în seară, Ce-și caută plantele lungi cu sîrg, Topindu-le nainte
Cît de puțin m-am priceput să te iubesc... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8511_a_9836]
-
pasc «iarba verde de acasă», cine o poate cumpăra pe aici? Evident, există orice, dar costă „ochii din cap”. În Amărăști nu cred că s-au descoperit Încă hormonii care forțează creșterea forțată, nesănătoasă a animalelor, care au Început să Înnebunească și să Îmbolnăvească și pe sărmanii canadieni. La Amărăști animalele sunt duse la păscut pe deal și trăiesc așa cum trăiau pe vremea dacilor, În mediu sănătos și curat. Nici vopseaua roșie, poate cancerigenă, care se dă puilor Înainte de tăiere ca să
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
iar sete; am aprins o lumânare și m-am dus la masa pe care se găsea sticla. Am ridicat-o și am aplecat-o deasupra paharului; n-a curs nimic. Era goală! Era complet goală!". Istoria se repetă (6 iulie): "Înnebunesc. Iar a băut cineva astă-noapte toată apa din sticlă". Un experiment, desfășurat în mai multe etape, confirmă existența unei alcătuiri care consumă apă și lapte, fără a se atinge de hrana solidă (10 iulie): "M-am repezit către masă. Cârpele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mînței măsa nasul... Sunt în Craiova, mai nenorocit decât oricând [...]. Ce face Fridolina? Scrie-mi ce zic femeile de mine [...] râd de mine? [...] Cu portretul Fridolinei înainte, clădesc castele spaniole și apoi mă întreb [...] dacă nu cumva în adevăr am înnebunit... mâhnitul tău prieten Caragiale..."; mîhnirea trece însă și îndrăgostitul revine către același corespondent: "Nu mai avansa nimic nicăieri în privința prostiilor mele cu Fridolina." Nebun de amor (ca și Rică) fusese Caragiale și în perioada funestului directorat când celebrul actor C.
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ultimă instanță recuperabil și emană chiar o adiere de discretă și veritabilă poezie a echivocului: "...cu sufletul încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București, cînd își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftînd: Ah, mamițo! menuetul lui Pederaski..., mă-nnebunesc!" Din perspectiva care interesează aici și acum, o interesantă relație între Ion Luca și Mateiu stabilește Vasile Lovinescu care recunoaște la ambii o vulgaritate a primului fond din moment ce "și în om și în lume, există după vechile credințe un strat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
stă mai ales pe lângă verbele care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a fugi, a intra etc.): Seara, când Simion veni de la cărăușie, băut și morocănos, bătrâna îl aștepta la poartă, să-i spună ceva. Se întoarse înnebunit în odaie. Predicatul circumstanțial poate fi exprimat prin adjectiv: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă Prin care trece albă regina nopții moartă. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână (M. Eminescu, Melancolie, p. 39
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Bietul om, nu i-a zis nimic, nu a bătut-o, nu a certat-o, doar a plecat În lume cu ce avea pe el. Un alt bărbat ar fi stâlcit-o În bătaie. Șubenschi, de necaz și jale, a Înnebunit, sau cum spuneau oamenii pe la noi și-a pierdut mințile. Acum erau trei sărmani bătuți de soartă. El, Șubenschi, le mai aducea câte un braț de lemne din pădure, apă În casă și le făcea focul, iar ele Îi mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o dată arta de a trăi a scriitorului). 8 p. 189, r. 10 11 : „m-a mâhnit de biata Zamfitiță, că este bolnavă!”participarea empatică la suferința celor apropiați. SCRISORI ( II ) 9 Către VASILE CONTA p. 190, r. 7 8 : „parcă înnebunisem de entuziasm, și de, prost oi fi, dar inimă mare am.” exaltarea și împărtășirea bucuriei apropiaților, motivată de noblețea construcției sufletești, desprinzându-se de aici și modestia persoanei în cauză, schițată prin autopersiflare. 10 Către A.C. CUZA p. 191, r
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
încăpățânare, chiar dacă se întâmplă să nu prinzi nimic. Se îngemăna de ziuă. Acum peștele meu se vedea bine. Gabi a ieșit din cort să urineze. L-am chemat și când a văzut crapul, a urlat o dată, de am crezut că înnebunise. A strigat: - Hei, voi de colo, somnoroșilor, haideți repede să vedeți ceva ce n-ați mai văzut demult. Și a fugit spre corturi să-i scoale pe ceilalți. Au venit și când au văzut crapul, au început să sară în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
culcare decât când toropeala le înmuia cu totul, se uită mustrător la fete: — Dacă s-a învoit taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni, se tângui Ilinca. — Și fără fete care înnebunesc că le fură ienicerii după ce se urcă în rădvan să meargă la cununie, oftă pe gânduri Stanca. — Las’ că pe tine nu te fură nimeni, chicoti Maria din colțul ei. De la o vreme nu o mai putea suferi pe sora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebarea că poate clopotele nu bat de fapt și că le aude doar el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real sau doar o iluzie auditivă. Era real. Sări ca ars de pe sofaua pe care stătuse întins și strigă să i se aducă armăsarul pentru ca să meargă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în acel moment că toate clopotele din lume băteau ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage, să se poată ruga, dar... Mâinile începuseră să-i tremure și-i venea să plângă, el care fusese crescut de la șase ani în școala de ieniceri de la Brusa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră apropierea taberei și încetiniră galopul. Se despărțiră amical, fără să și mărturisească unul altuia gândurile. Toma, cum nu făcuse niciodată până atunci, îi întinse mâna. Selin încercă să-și aducă aminte ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că țarul Petru își face un oraș într-o mlaștină, unde vara, noaptea, lumina nu pleacă deloc. Ca o ceață. Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a și trecut. Dar asta-i taina noastră. Spune-le că până mâine nu pot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de sânge îl împroșcă pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria ta, urlă, rogu-te urlă, că dacă n-o să înnebunească înălțimea ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile or să se închidă rănile și or să se usuce. Uită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]