2,740 matches
-
plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de spumă cenușie. Mai înapoi, în șosea, prefectul Baloleanu cu picioarele înțepenite, cu ochii rătăcitori, spunea întruna procurorului, care parcă asculta și nu auzea: ― Ne trebuie sânge rece, ca să nu se verse sânge nevinovat... Își dădea seama că vorbește de sânge, vroia să evite cuvântul și cuvântul îi venea mereu pe buze și-i ardea gura ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși și verzui, irizând pomeții săltați, fruntea netedă, de copil, decupată la jumătate de sprâncenele neîndemânatic subțiate cu penseta, șuvițele blonde care, strecurându-se din strânsoarea basmalei, își cereau întruna dreptul la viață, toate astea erau cam nepotrivite cu hainele grele, cenușii. Abia după câteva ture, Petrache își dădu seama de potriveala gleznelor și a brațelor ei. Aurica dansa în ritmul muzicii care se auzea ca o flașnetă. Mai continuă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ba chiar, de sub crusta înghețată, resturile calde ale animalului fumegară. Neștiind ce altceva să facă, Petrache aduse găleata și adună cu fărașul, mirându-se de mirosul viu, de animal, care se răspândea în jur. Apoi șterse cu înverșunare, de parcă, frecând întruna și înlăturând orice urmă, ar fi vrut să se convingă că fusese doar o închipuire. Și, cum nu știa unde altundeva să ascundă bălegarul, săpă o groapă, opintindu-se în pământul înghețat, apoi bătători locul. Acum totul părea iar în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poartă, chiar peste acele semne. Se priviră astfel, vreme îndelungată, până când flăcăul, părând să înțeleagă, încuviință și se întoarse la treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri gălăgioase, chiar și câțiva străini care se înclinau întruna râzând și fotografiind fără încetare. Petrache privi absent vânzoleala. După ce plecă și ultimul vizitator, iar funcționarii încuiară încăperile cu armuri și tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pătură. — Există ceva mai rău decât moartea, spuse bătrânul, după ce rămase câteva clipe nemișcat, cu ochii fixați pe perete, până când zidul începu să se miște și să se desfacă. Mai rea decât moartea e moartea care nu mai vine. Cazi întruna, dar pământul izbăvitor, pe care să te risipești ca o meduză roșie, întârzie. Nu mai știi nici măcar încotro cazi, nu știi dacă într- acolo e miezul pământului, un alt miez sau doar un vuiet surd. Acela e abisul sau, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cuprinse pe după umeri, dar privindu-și, pe lângă urechea ei, moneda care odihnea în palma deschisă. Nu plânge, spuse Pantelimon, fără urmă de căldură în glas. Dacă știi cum să întrebi, poți plusa până câștigi înapoi totul. De pildă, dacă dublezi întruna, dacă întrebările sunt tot mai profunde, e suficient ca o singură dată răspunsul să-ți fie favorabil, pentru a recâștiga toate speranțele pierdute. Trebuie să știi cum să întrebi, asta e arma ta. Cred că și Învierea tot așa ceva trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râseră amândoi. El nu știa ce înseamnă să iubești pe altcineva. O făcea să sufere și îi era rușine. Era o suferință mai mare pentru el chinul soru-sii să-l îmbrace, să-i dea să mănânce și să-l șteargă întruna pe bărbie de firimiturile scăpate printre buze și de zeama doar pe jumătate nimerită, să-i caute mereu cărți noi și să netezească marginile umezite ale paginilor. De aceea, nu crâcnise atunci când Golea îl proptise, deunăzi, pe căruțul cu rulmenți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după cum te porți, spuse, cu glasul lui prelung, Fane Chioru, nu după cum se poartă alții cu tine... — Lasă să te mai domnească și alții, spuse Ologu, nu să te ploconești toată ziua la lume, după un sfanț. Să te uiți întruna după ăia care s-apropie, cu ochi moi și triști, ca un cotoi proaspăt castrat. Auzi, se aplecă spre Coltuc, care, cu gândul la silueta încovoiată, îndepărtându-se, a Melaniei, nu luase seama la dialogul dintre cei doi, ce-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucrurile erau mult mai grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii și obrazul, să reintre în propriul trup. Și mult mai mult timp ca să se reîntâlnească cu imaginea ei din oglindă. — Ce faci ? pufni, amuzată. Bărbatul se ștergea întruna pe covorașul din vestibul, privindu-și, din când în când, tălpile găurite și continuând apăsat. — Ai să stai toată ziua acolo ? — Nu vreau să fac deranj... spuse el, în timp ce se lăsa dus spre ușa bucătăriei. — O să stăm aici, hotărî ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. — Să mor io, se minună, dacă ăsta nu e camion de-ăla, de umblau rușii cu el ! S-ar fi bucurat moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă... Și, dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă, ar fi murit de bucurie a doua oară... — Unde să vadă moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țâșnind din părul creț, și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și răsfrânte, și peste o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a părea ca și ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar și pe el din sărite. Ar fi avut mâini mari, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu era pe potriva strădaniilor pe care Maca le depunea, accelerând întruna, pentru ca lucrurile să stea cât se poate de prost pentru locatari. Ba nu. La o fereastră, uite un bătrânel dintre aceia care înlemnesc nedezlipiți pe metereze, notează câți elevi fumează în părculețul de vizavi, ca să scrie anonime la școala din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
departe. Curând gara se pierdu în zare și Marșul lui Radetzky rămase doar el biruitor sub arcade. Flăcăul căută un loc, la întâmplare, și se așeză. Nimeni nu-i înțelese tulburarea și nici nu-l întrebă ceva. Cadetul plânse, plânse întruna, până când, băiat tânăr, adormi. Îi trebuiră două zile să ajungă înapoi acasă. Nu mai era flăcăul care plecase. Acum era un bărbat în toată puterea. Nu mai plângea, îl durea sufletul, dar învățase să-și ascundă lacrimile. Și mai învățase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl chema Coropciuc, nu era ucrainean. Deși nu era ucrainean, avea mustățile lăsate pe oală, ca Taras Bulba. Deși mustățile îi atârnau, colțurile gurii îi erau ridicate într-un fel de zâmbet fără sfârșit. Deși zâmbea mereu, fața îi era întruna tristă. Deși ochii îi erau mereu triști, erau de o albăstrime care lumina chiar și pe întuneric. Deși ochii îi erau albaștri și luminoși, privirile păreau întunecate sub sprâncenele negre și groase. Deși sprâncenele și șuvițele încă negre din barbă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tine“. Unul și-a stins țigara în palma mea : „Până atunci o să-ți strivim boașele. Oricum, în pușcărie, cu ăia, n-o să mai ai nevoie de ele...“. — Și mie mi-au zis la fel, recunoscu Tili. Chestia e că ziceau întruna, nu se mai opreau și, când mă lua somnul, îmi trăgeau câte-o palmă : „Bă, n-auzi, scoal’, ce, noi vorbim la pereți ? !“. Am dormit trei zile după aia. Cred că de frică, spuse Jenică. Eu, ca să fiu sincer, m-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se simțea decât se auzea. — Am s-o dau. Îmi face numai necazuri. Fiecare înțelege din ea altceva... — Dar noi știm, nu-i așa ? Jenică nu știa la ce anume ar fi putut fi părtaș cu străinul, de ce folosea el întruna persoana întâi plural. Îl luase cu frig, credea că din cauza ușii pe care străinul o deschisese, plutind parcă, până la ea. — Mai ții deschis azi ? îl întrebă din pragul ușii. — Pentru azi e destul, oftă Jenică. — Așa gândeam și eu, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
său se potrivește cu numele. Arată de șaizeci de ani, deși nu are decât douăzeci și doi. Pe lângă faptul că e „încet“, mai e și dependent de opiu. Stă în mijlocul camerei, zâmbindu-mi cu gura până la urechi. Mâinile lui ridică întruna de pantaloni, care cad imediat la loc acolo unde erau, sub șolduri. — Orhideea are nevoie de haine decente, zice unchiul ignorând reacția mamei, aceea de a-și închide ochii și de a se da cu capul de tăblia patului. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
posedată de demoni. Îi este permanent teamă, e nervoasă și suspicioasă. Pășește ca o pasăre înspăimântată - cu ochii larg deschiși, oprindu-se brusc când e în plină mișcare. Scoate sunete ciudate, ca un horcăit atunci când stă jos. În timpul meselor, lovește întruna cu degetele în masă. Fratele meu e exact invers. E dezorientat, neglijent și leneș. A renunțat la studiu și n-ar face nimic să ajute. La muncă, ascult cât e ziua de lungă poveștile lui Fann Sora cea Mare despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu tael-i deasupra capului. Mama nu se vede nicăieri. Se ascunde cu siguranță în lectică plângând. — Adio! Lacrimile-mi curg nestăpânite în timp ce Poarta Zenitului se trântește cu zgomot în urma mea. De n-ar fi vocea eunucului-șef Shim care dă întruna ordine, făcându-ne să o luăm când la stânga, când la dreapta, aș crede că mă aflu într-o lume imaginară. În timp ce merg se ivește un grup de palate. Au un aer solemn și sunt gigantice ca mărime. Acoperișurile poleite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bronz la pălărie și o prepeliță la piept. Îmi amintește de fratele meu Kuei Hsiang. Eunucul are o gură de un trandafiriu natural și trăsături feminine. E slab și pare timid. Păstrează distanța față de noi, iar ochii săi se plimbă întruna de la fete la superiorul său, un eunuc care poartă o decorație albă la pălărie și are un grangur la piept. — Mă cheamă Orhideea. Șoptind, m-am dus la eunucul slab și m-am prezentat. Îmi este foarte sete și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
funcționari de la Curte pe care nu i-am mai văzut niciodată. De parcă s-ar afla pe o scenă, toată lumea e costumată și se mișcă potrivit unui scenariu invizibil. Mama îl tot prinde de mâneci pe eunucul-șef și îl întreabă întruna dacă s-a întâmplat ceva. Iritat, eunucul își trimite ajutoarele, băieți adolescenți, să o ia de lângă el. Aceștia o așază pe un scaun. Îi zâmbesc și o roagă insistent să nu le dea de furcă. Camera principală a casei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să luăm asta personal, îi spun. Sentimentul meu este că Majestatea Sa nu e sătul de noi, ci de responasbilitățile față de țara sa. Poate că prezența noastră îi amintește prea mult de obligațiile sale. La urma urmei, noi îi spunem întruna că își dezamăgește strămoșii. — Întrezărești vreo speranță ca Majestatea Sa să își revină? — Veștile bune de la graniță ar îmbunătăți dispoziția Majestății Sale și i-ar limpezi gândurile, îi răspund. În informările Curții de azi-dimineață am citit că generalul Tseng Kuo-fan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai rămas. Așteptăm ca Hsien Feng să-și recapete cunoștința. Când o face, îl implor să termine de semnat, dar el nu rostește nici un cuvânt. Am ajuns într-un mare impas - împăratul refuză să ia pensula de scris. Eu pregătesc întruna cerneala. Mi-aș dori ca prințul Kung să fie aici. Simțindu-mă neajutorată, încep să plâng. — Orhideea... se aude vocea Majestății Sale: Nu voi putea să mor în pace dacă semnez. Înțeleg. Nici eu nu aș vrea s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]