2,732 matches
-
grămădite în strada I.C. Brătianu pe un loc viran. Caroseriile elegante Lohner, Marius, Bevallete, după trei zile de ploaie și ninsoare, au fost expediate în Germania.]( Ediția I, 1937, p. 92.) Obrăznicia germanilor creștea în fiecare zi, acum se succedau întruna la noi și la Mariuța. Dânsa, cu îndârjire, le ținea piept, încuia poarta, ei săreau peste grilaj, cu forța luau ce apucau, dar n-au izbutit să ridice pianul și multe alte mobile ce ar fi dorit. Obiectele de preț
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
asigură de simțimintele ei, mărturisind că până acum ura de Brătieni o îndepărtase de mine. Îi povestii mamei această vizită ca să o mai înveselesc. Dânsa era într-o stare grozavă, nu mai avea nici un resort, se văita și se frământa întruna, nu mai mânca, nu dormea, slăbise. Își închipuia că de vom fi internate pe mâna acelor monștri, cum zicea, nu ne va mai revedea. Mă chinuia ideea să o las într-o astfel de stare și nu știam cum s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
merg la Antipa, care se ocupase, sub guvernul român, de internații germani. El cunoștea localitățile din Ialomița și putea să ne dea lămuriri. Îmi spuse că singura posibilă ar fi Urziceni sau Manasia. M-a indignat însă cum vorbea, acuzând întruna pe români și dând dreptate germanilor. I-am spus pe față cât de vinovată îi găseam vorba, că barbaria noastră nu se putea compara cu a germanilor. Ei trimit iarna unde ai noștri au trimis vara, într-un ținut azi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de mir să se prezinte, fusese însărcinat de germani cu poliția mănăstirii; purta un brasar german; îi admira din suflet, deși mie nu îndrăzni să-mi spună că i iubește; cam tot astfel se gândea și starița, deși îi blestema întruna. Ce singură mă simțeam în acest mediu! Cum nu mi se interziseră plimbările, m-am dus în sat la Burdușani, satul românesc. Acolo, întâlnind un țăran tânăr și voinic, îmi spuse că fiind prizonier la Râmnicu Sărat a fugit și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ori pe an, evitând, mai ales, întâlnirea fetelor Știrbey, care din ce în ce se stabileau mai mult la Ionel. El nu se mai putea lipsi de dânsele. La Florica, în excursii în Cadrilater, la Muntele Găina, în Bucovina, organiza întruna, cu mijloacele ce-i dădea ministerul, tot felul de călătorii interesante și plăcute pentru ele. Bineînțeles, nimeni dintre ai noștri. Acum Eliza nu știa cum să oprească curentul ce singură dezlănțuise. Era ca ucenicul lui Schiller, înspăimântată de propria ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se mai organizau nici armament, nici întreținerea trupei, nu se mai ocupau decât de manevre regale, pe care ofițerii serioși nu le povățuiau din cauza proastei stări a armatei și a cheltuielilor. Uniformele ridicole introduse de trei ani încoace și modificate întruna, cu culori bătătoare la ochi și fireturi anastonice, erau singura preocupare a conducătorilor clandestini ai statului. Amănunt care scandaliza pe atașații străini și provoca rapoarte nefavorabile. Regele Alexandru al Serbiei, venit pentru nesocotitele serbări de la Cas telul Peleș, fu izbit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
parte. Dintre miniștri, eliminați de rege din guvern, doi din cei mai buni, - Sassu și Costinescu -, susținuți cu slăbiciune de Duca, incapabil de a rezista suveranului și nesimțind că nu se impune respect și nu se câștigă nici măcar încrederea cedând întruna. Ei ar fi fost de mare folos lui Dinu, erau oameni sinceri și curați. Costinescu, mai ales, popular în București, avea toate simpatiile în Capitală și câștiga terenul pe zi ce trecea. Dobrescu luase concediu de o lună și trebuia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Dinu. „Deoarece noi suntem prea bătrâni pentru lucrul ce li se cere, cum voiți să-i ajutăm?“ Iar dr. Angelescu, care de rândul acesta nu-și mai putea face iluzii asupra favoarei de care se bucura la rege, pe care întruna îl aprobase, îi spuse verde: „Crezi, Maiestate, că vei scoate țara din nevoie fără Dinu Brătianu, fără de mine, fără Titulescu, Dimitriu și Lapedatu? Nici trei luni nu vor ține“. S-au întors în București cu această știre senzațională, iar Tătărescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente 5. Bine te-am găsit, bre comis! Să trăiești, chir6 paharnice! La mulți ani, arhon 7 spatar! Și cu bine, cilibi 8 aga9! Erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru. Afară, luminație, focuri bengale, muzici, transparente 10 cu portretul lui Vogoride și norod, de nu puteai răzbate cu sufletul. În dricul 11 entuziasmului de comandă ce se manifesta pe strade, ieșirăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în incinta expoziției, la Café de la Roumanie, situată alăturea de Café de Tunis, unde un turc, șezând jos pe covor cu picioare îndoite sub dânsul și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu țăpoiul, fără nici un înțeles. Ce dracul, se sparge turcul ista așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai răgușită, ca a celui dintâi, lansânduse într-un duet jalnic, pe alt glas, cântând în falset cât îi țineau gura, o noua cantar bisericeasca. În acest timp Dragoș al nostru, continua să bată mătănii, ridicându-se și trântindu-se întruna pe genunchi cu capul până la podea, apoi făcându-și cruci largi, parcă teatrale. În ochii noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
culcuș pe spinarea lui, și se lasă tăvălit, hărtănit de un puști haios, tot de prin vecini, căruia eu îi zic Fiorosu. Acesta nu numără mai mult de patru ani, are o înfățișare de păpușă, însă este nemaipomenit de războinic - întruna s-ar bate, ar bate, ar chinui pe cineva: mâțele, care sunt proprietatea sa, suportă tot timpul pornirile sale violente - le prinde de un picior, le rotește deasupra capului și le azvârle cu toată puterea, curios să vadă dacă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
intrat, încă o dată, într-o altă identitate, ca într-o cameră de hotel dintr-un oraș necunoscut. Ceea ce trăia îl privea și nu-l privea pe el însuși, mai degrabă nu avea nici o legătură cu adevărata sa persoană. Se întreba întruna cui îi datora eliberarea lui din colonia de muncă forțată, ceea ce echivala cu un mic miracol, statutul său și perspectivele sale sociale se conturau acum incomparabil mai bune; se întreba fără să îndrăznească să formuleze acel răspuns care i-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și nu mă mai săturam. Asta e cea mai grozavă treabă pentru mine, să văd cum se aprinde și cum se-ntețește focu. Asta-mi place mie nambăroan pe lume - să dau foc, să privesc cum arde, aș aprinde chibrituri întruna, și-n somn, dac-aș putea... Spaniolu și Pușcărie au râs: ce drăcovenii puteau să-i treacă prin tărtăcuță lu Gămălie! Apoi, toți trei s-au culcat: ajunsese umbra în locul unde se aflau ei și era tocmai potrivit să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
atât de scurt, că nici nu mai era nevoie de geamantan ca să se ducă la vale, pe Dâmbovița.“ „Mă, Mitică - se enervează de-a-binelea Costică -, să știi că chiar mă supăr. Glumești o dată, glumești de două ori, dar dac-o ții întruna cu asta înseamnă că tu crezi ce zice gura lumii.“ „Nu prea contează ce cred eu - îl domolește ipocrit Mitică, așa cum, de altfel, ar face orice partener de afaceri serios, care are asul în mânecă -, dar cum crezi tu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sub ramurile unei sălcii, În apă, la rece. CÎnd festivitatea s-a Încheiat și a venit momentul să ne strîngem lucrurile și să ne Întoarcem În oraș, eu mi-am jucat mai departe rolul, muncind În silă și ciorovăindu-mă Întruna cu Don Pendón. În Încheierea actului, m-am Întins pe jos, pe iarbă, absolut incapabil să mai fac vreun pas. Alberto, ca un adevărat prieten, s-a scuzat la șef pentru comportamentul meu și a rămas cu mine, să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
îi răspundea radios Mihai. Parcă au înnebunit cu toții! Se servi bufetul, mai bogat, mai ispititor și mai gustos decât am fi putut bănui, se băură vinațuri de la mama lor, se cântă „Mulți ani trăiască“ și se râse și se petrecu întruna, până târziu în noapte... — Nu știu, nu știu ce au! râdea fericit Mihai. Parcă nu-i a bună! și, poate pentru a reînvia măcar în parte frenezia acelei ultime sărbători, am fost invitați de Revelion în casa Marosin-Petrescu. Eu îl însoțeam pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-i scriu lui Olivier Mongin gândurile mele și, mai ales, amintirile mele SF din anii '80. Nu am făcut-o până acum, nu cred că am curajul necesar. Cioran semnalează cu deliciu în Caietele sale că Nietzsche dorea să asculte întruna muzica lui Chopin în ultimele clipe ale vieții sale. Așa numita lege a lui Gresham spune că "banul rău alungă banul bun". La Geneva, impresia generală este că "banul" vine din cer, mai ales "banul rău", cel depus pe furiș
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
scriitor „Iată, rostesc PARTID Și sunete toate se-aprind înălțându-se ca un rug al mândriei Peste frunțile treze-ale semenilor. Roșu, roșu, roșu: Intimă, fundamentală culoareă“ („Flux“, Contemporanul, 22 iunie 1973) „Ca frunza-n codru falnic ce freamătă ușor Așa, întruna trează și demn inima bate Lângă al țării vrednic, iubit conducător Ce calea ne-o arată spre culmile-nstelate.“ („Buchet de purpură și soare“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „În grele vremi, scrutând adâncul zării, Crezut-ați dârză n comunista stea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
plăcere de întâmplările de la Pitești, Gheorghe Durac amintindu-mi de fiecare dată că a trecut destul timp și nu i-am plătit vinul pe care l-a cărat cu mult greu de la Iași. Forme din suflet Nisipul clepsidrei se scurge întruna fără a ne da seama că timpul trece pe lângă noi fără a-l simți, lăsându-și în urmă propria amprentă ce uneori devine vizibilă, privindu-ne în oglindă propriul chip ce își schimbă înfățișarea treptat fără a simți. Astfel realizăm
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a aisbergului. Un om care a avut neșansa să fie dat de gol și pe care acum colegii de breaslă se grăbesc să l reabiliteze, gândinduse că sar fi putut să fie ei înșiși în locul lui. (2011) Încruntătura de succes Întruna dintre emisiunile lui recente, Radu Moraru povestea că el ar fi nășit cariera televizuală a lui Cristian Tudor Popescu. Moderatorul emisiunii Nașul spunea că, pe când lucra la ProTV și era producătorul emisiunii Întâlnire cu presa, Adrian Sârbu ia zis că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și pentru viața ta, cînd ai intrat În labirint. Dar Încă de atunci eram convinsă că nu la mine te va aduce firul pe care ți l-am dat. Tu nu poți iubi nimic. Cel care iubește nu poate goni Întruna. La un moment dat trebuie să se oprească. Tu Însă... Mă uit, Tezeu, cum spumegă valurile În urma corăbiei tale și-mi spun că e un destin ce te soarbe mereu. Dar mă mîhnește felul cum ai fugit, hoțește. I-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Saturn? Sisif care știe că În spatele lui pe munte e doar amintirea drumurilor străbătute... (...Mi-aduc aminte de multe ori viața pe care am dus-o În Corint. Și pe urmă Îmi spun: n-are rost să mă gîndesc Întruna la același lucru pe care amintirea mea l-a Înfrumusețat Într-atît, Încît nu mai știu ce mai e adevărat și ce nu. Îmi pare rău după tinerețea mea, dar și zeii au consimțit că lucrurile au nevoie de legi. Trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]