5,591 matches
-
în vise). Niciodată să nu renunțăm la vise spune poetul, deoarece prin ele omul poate ajunge la desăvârșire: ,, Renunțăm la vise când mai avem speranță / Trecem undeva dincolo în uitare / Dincolo în vis / Dincolo în vis e o altă lume / Învăluită în altă culoare / Un singur vis / Un singur vis mai am/ Să mă trezesc la viață / Să încep o altă viață / Alături de tine infinit”( Renunțare la vis) . Fericirea omului, în viziunea lui Dumitrel Plopeanu, este posibilă doar prin intermediul viselor. Viața
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374195_a_375524]
-
atât de indiferent, de crud la sunetul iubirii sau tăcerea nu ne aude, nu aude, ea doar privește pasivă totul, indiferentă la ruga muritorilor... Putem doar s-o lăsăm pe Sophia să nască noi emanatii prin visul ei etern. Misterul învăluie visele tale, o lume singulară unde puțini au acces. E posibil să fie o graniță atemporal-spațială, e posibil să simțim intuitiv aceasta, dar încă să ne fie blocat accesul la amintiri, accesul vederii celeilalte realități... o altă lume care nu
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
Acasa > Stihuri > Semne > MOTIVAȚIE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Invitația de a deschide această carte vine ca o mare provocare învăluită în curiozitate. “Pașii sufletului meu” este presărat cu versuri misterioase care te cuceresc și îți dau scântei divine în suflet pentru că precum știm, cuvintele sunt cele mai prețioase daruri ale omului. Cu ele putem alina o durere, putem încuraja un
MOTIVAŢIE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362164_a_363493]
-
am mai întâlnit un autor bărbat, care în proză, să reușească a transmite fiorii acestui sentiment atât de nobil, iubirea. „Amurgul pusese stăpânire pe parc, apele Someșului clipoceau între maluri, mirosea a sevă de primăvară. Ne așezăm pe prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare, ale ochilor ei... Ea respiră ușor, sacadat, iar trupul îi vibrează ca o coardă atunci când ne trezim înlănțuiți, eu cu
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
ploi, ploi de speranță, ploi de vise. “ Bună seara, poveste cu vâsle de foc - / Oceanul în care mă pierd într-un joc, / Pe file de vreme s-aștern rânduri noi / Și toate-s aprinse cu sare din ploi.” Umbrele care învăluiau tăcerile de argint ale nopții au vegheat așteptarea sa. Brațele îi erau nerăbdătoare să cuprindă mantia fermecată a iubirii. Dorința sa cea mai puternica era să soarbă cuminte din tainele nerisipite, astfel a urmat liniștea nopții și s-a cuibărit
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 6 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dechise ușa. Pe dată, magia casei o întâmpină, învăluind-o. Zâmbi frisonată. Întoarsă de oriunde, stoarsă de vlagă ori împovarată de gânduri, aici prindea puteri și trup și suflet se verticalizau pe axa dintre Cer și Pământ. Își dorea o baie caldă, un ceai și patul. Uitase, în vremea
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
toată acestă încrengătură cu de vise ne-mplinite, sidefat azur de-albastru dintr-o carte cu povești ce lunatecul din mine izgonit din Paradis le credea, răsturnând zarea peste umbrele din noi; înveșmântat în ploi și ceață tot aștept iluminarea care învăluie speranța, prin amurguri ce topesc zări albastre în întuneric ,nu știam că doar ursita, cată-n beznă o cărare peste ruga unui Crist; unde-i veșnica vedere, ochiul cel prevăzător, unde-s sfintele cuvinte care caută izvoare, unde-i lumea
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
gîndurile noastre, în lucruri și obiecte care ne amintesc de ei ?...Trebuie doar să ridicăm ochii și să primim iubirea lor , de acolo ,de sus... Fiecare pas către ușa bisericii era ca un pas către Lumină .O Lumină care îi învăluia încet ,încet mai întâi inima și creștea apoi spre creștet și spre tălpi. Femeia de la lumânări îi privea uimită, mirata ca niște străini intra ziua -n amiaza-mare tocmai aici. -Am venit,Doamne! Sunt eu, eu Petru a lui Simion, de la
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
pantofii, ciorapii, isi salța pantalonii până la genunchi și pornește peste cîmp. Nu a întors capul, dar știa că Anne va veni după el.... A ridicat mîinile că într-o cruce, afundându-se desculț în iarbă verde, lasînd vîntul să îl învăluie Iar fiecare pas prin iarbă aducea o lacrima de bucurie în ochii larg deschiși.Plîngea de bucurie, plângea de dor.... În lumina caldă a asfințitului Petru și Anne păreau două raze de lumnă între cer și pământ .... Referință Bibliografica: DOR
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
eu o să te aștept! ..mai zise cu glasul stins. Cînd de pe buze i-au ieșit aceste vorbe a simțit că ceva s-a legat în ea ,definitiv, ca un legămînt mai trainic decît bătrînii Munți ai Măcinului. Fata se ridică ,învăluită de frumusețea descoperită a celor cincisprezece ani, și porni dreaptă și mlădie spre curtea plină. În ochi purta scînteia primei iubiri . -Ai uitat bentița!, îi mai stigă Paul. Fără se întoarcă, Lucia îi făcu un semn cu mîna. -Nu este
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
îl asculte și poartă cu el mireasme ascunse, amețitoare ,de lăstari de viță, de pămînt reavăn și coajă de alun. Dar nu prea e nimeni pe stradă! Ah, de ce oare?-se întreabă vîntul! Dar, iată,iată, vine cineva! O să îl învălui ,o să îi dau putere și...gata, zbor mai departe! Lucia Magadaș merge încet , cu pași rari. O oboseală adîncă și grea îi cuprinde trupul firav.Parcă un fior de frig o străbate .Privește cerul senin și se roagă de puțină
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
Tu ziceai că minunile se întîmplă doar o dată în viață.... Acum te cred.....noi doi, tu și eu, sigur ne vom întîlni într-o viață viitoare.... Pentru aceasta ...așteptarea a luat sfîrșit....! Vîntul călduț, de primăvară, se întoarce pentru a învălui un trup firav, uitat pe o bancă.... Dar fuge îngrozit de răceala de gheață a morții... Mirela Penu Referință Bibliografică: ASTEPTAREA / Mirela Penu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1418, Anul IV, 18 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
că au venit în grotă să hiberneze treptat în funcție de nevoile fiecărei specii, o dată cu scăderea temperaturii atmosferice și lipsa sursei de hrană. CAPITOLUL V 5. ROLUL CHIROPTERELOR ÎN VIAȚA OMULUI Puține animale nasc în oameni sentimente atât de contradictorii precum chiropterele. Învăluite în mister, ele sunt și astăzi obiectul unor superstiții, fiind adesea asociate cu spiritele rele ale nopții. Aceste animale erau înconjurate de o aură de mister, superstiție, frică și chiar adorație: de exemplu, în China liliacul înseamna noroc și sanatate
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
la prezentul etern, sustras măsurii timpului. În Șarpele, lumina de lună devine un reflex al hipnozei șarpelui; Dorina este fascinată de lumina rece, ea visându-se pe malul unei ape lunare, iar mai târziu, deși luna dispăruse, odaia ei este învăluită în această lumină care-i inoculează dorința de a pleca spre insulă. A doua zi de dimineață, prietenii, căutându-o pe Dorina, întâlnesc pe insulă o priveliște surprinzătoare, iar pe cei doi dormind adânc; ei recreează starea de fericire edenică
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
întâmplă într-o noapte cu lună. În Șarpele, lumina de lună devine un reflex al hipnozei șarpelui; Dorina este fascinată de lumina rece, ea visându-se pe malul unei ape lunare, iar mai târziu, deși luna dispăruse, odaia ei este învăluită în această lumină care-i inoculează dorința de a pleca spre insulă. „Caracterul spiritului visător, ca principiu natural al naturii indienilor, trebuie determinat mai îndeaproape. În vis, individul încetează de a se ști pe sine, ca acest ceva, excluzându-se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
a născut din sângele lui Adonis, pe când acesta agoniza; moartea zeului reprezintă repetarea actului cosmogonic [...]. De asemenea, trandafirul mai este și simbol al labirintului, iar prin aceasta, imagine a misterelor, căci este floarea cu treizeci de petale, care ascunde, care învăluie“. Eliade transpune simbolul cu sensul său mitic, de renastere. Damian primește periodic un buchet de nouăsprezece trandafiri roșii, veniți din eternitate. Întotdeauna șase se ofilesc, rămân treisprezece, cifră a Morții. În cărțile de tarot, treisprezece desemnează un ciclu, peste care
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
vorba de cucerirea unei libertăți minime, ce facilitează înfruntarea catastrofei. De fapt, arta constituie o modalitate specifică omului modem de a ieși din timpul istoric prin integrare într-un alt timp, cel al artei. Complexul simbolic denumit camera Sambô este învăluit în căldură, nu una atmosferică, ci una creatoare. Pentru a se sustrage Timpului, Ștefan înțelege că trebuie să fie asemenea sfinților și, citind o carte despre aceștia, va picta. Astfel, „traiam și eu ca ei“. Pânza pe care pictează este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
natural. Nici n-am înțelege ca o instituție să înființeze școli contra sa...". Ce îi reproșează autorul articolului din Revista Catolică lui Eminescu "poetul-gazetar"? E interesant să urmărim cum încearcă să-l separe pe "poet" dar, prin ricoșeu, rândurile îl învăluie în chingile "principiilor evanghelice" pentru "încercările de speculație metafizică". Din nou mirarea noastră: V. Lucaciu era doctor în filosofie și elaborase la Satu Mare (între 1881-1884) compendiul "filosofic" Instituțiuni filosofice ("prelucrate de Dr. V. Lucaciu, profesoriu de religie greco-catolică și de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Apleacă-te și-i vei culege rodul" (Eminesciana, 1971). 14 C.M. Cantacuzino, Case domnești și boierești, în Izvoare și popasuri, Ed. Eminescu, 1977, ed. și studiu de Adrian Anghelescu. Despre "farmecul" ruinelor: "acel farmec se compune din lumina blândă care învăluie totul din umbre, din praful sărăciei, din jalea uitării, din ecoul amintirilor, din miresmele aduse de cânt", conf. Biserica moldovenească, p. 91. 15 Ibidem, Op.cit., p. 223. 16 Ibidem, Op.cit., p. 100. 17 Dobrescu, Caius Mihai Eminescu, monografie, Ed. Aula
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mării, îl scîrbise de-a dreptul, ce model de democrație aveți în vedere? sări convivul cu lentile, încercînd să zîmbească, semn că formulase o întrebare, bineînțeles retorică, și tot așa mai departe, mai vorbeam, mai pipam, sadismul, care, treptat, mă învăluise cu dezmierdări masochiste, îmi dirija discursul tot spre model, modelul în artă, ce mai, orele se dilatau, divagațiile împînziseră terenul, subiectele erau tot mai lălîi, mai incongruente... ... peste cîteva zile, la următoarea seansă libatică, cineva, în toiul divagațiilor finale ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a ravagiilor produse de acesta aproape jumătate de secol totalitar, Radu Bogdan care, dacă ar fi avut bun simț, ar fi lăsat altcuiva delicata inițiativă. Să revin la ședința cu pricina. Actul inchizițional stalinist dura, știți bine asta, ore întregi, învăluit în norii de pucioasă ai țigărilor proletare, dar noi acum să ne oprim, oripilați-amuzați, doar la două secvențe din lunga dezbatere de la Uniune. După ce tînărul pictor, aflat pe drumul de costișă al decadentismului, recunoaște, imprudentul de el, că da, "mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub tramvai, el o prinde de mînă, fata se zbate, o înșfacă de păr și-o tîrăște pe lîngă zid. Cine m-a pus s-o iau pe-aici, mi-am făgăduit să nu mai dau peste birtul ăsta sordid, învăluit în damfurile de vodcă. Să-i depășesc, să nu-i mai văd tîrîndu-se unul pe altul, îngălîndu-se, să-i depășesc, să trec pe trotuarul celălalt, o prinde iar de păr și-i lipește capul de vitrina stinsă, dacă nu l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar supus unui tratament îndoielnic, de parcă ar fi ieșit permanent de sub cască. Privirea însă... Da, de aici trebuie să înceapă depistarea enigmei. E o privire a cărei putere hipnotizează unanim. Pigmentul catifelat și totuși extrem de penetrant al irisului atacă și învăluie. Magnific! Și-atunci, ca să ne explicăm totuși inexplicabila fascinație contaminantă a vedetei, să concedem că: și zîmbetul vag nătîng, și dantura precară, și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul pedantului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin, cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir de praf. Între cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frumoasă merită să fie văzută. Nu și auzită. Dintre vocile Naționalului ieșean, una singură n-ar fi meritat uitată (deși actorul ce o deținea e de mult uitat), și anume vocea lui Veniaș. Cu ce vibrațe nobilă, ușor baritonală, își învăluia replicile! Dar vocea inconfundabilă a unui mare actor bucureștean, Critico! În Hoții de Schiller. Dar suprema performanță cea a fenomenalului Vraca! Singurele voci "subțiri", care ar fi putut irita auzul interbelicilor, dar n-au făcut-o, era vocea Regelui Carol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]