3,163 matches
-
din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost aduși de fostul meu profesor de matematică la frizerie. Zero! urlă el din cadrul ușii și îi împinse unul câte unul către scaunul supliciului suprem. Au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trailere cu utilaje de la cele două laminoare dezmembrate imediat după Revoluție. Un șofer gras coborî din cabină și arătând spre fabricile bucăți, spuse cu mândrie: Pentru baricada grâului și-și șterse ceafa groasă cu o basma înflorată. În câteva minute, șeile au fost descărcate și, după puțin timp, Primarul spărgea sticla de șampanie pe noile baricade. Canionul a fost inundat la loc de întuneric, iar Scylla și Caribda și-au închis trecerea. Milioanele de făclii ale grâului pâlpâiau amenințător fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
târziu. Acolo, la vestitul Erwin Strittmatter, am învățat că nu trebuie să scrii pentru a scrie. Și că poți face asta cu frâul lăsat liber, la pas sau la trap sau la galop. Trebuie doar să te ții sigur în șa. Cum a ajuns trimisul bisericii până în vale pe Drumul Militar, nu pricep. Trebuie să se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
surul de dârlogi și a pornit la pas alături de cal... Parcă îi era milă de el, fiindcă prea îl gonise venind spre țigancă. Când a ajuns la pârâul din pădure, l-a adăpat și abia după aceea a urcat în șa. ― Hai, flăcăule, că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a răsunat comanda cu adevărat cazonă... Coloana a pornit ca o gloată. Și tare-i mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din nas și să gândească: „Lasă, că în câteva zile punem șaua pe voi. Și o să zbârnâiți, nu alta! O să vă aduceți aminte ce înseamnă armata!” Mărșăluiau pe la periferia târgului de vreun ceas, schimbând mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nici măcar nu se simțise atras de mine, de temerea pe care o aveam că, de fapt, o plăcea pe Helen, de sentimentele de umilință și nepotrivire. — Și cred că cea mai bună chestie ar fi să urc din nou în șa, am încheiat eu plină de speranță. —A, nu, m-a contrazis Nola cu o blândețe care, pentru câteva clipe, m-a indus în eroare. De ce ai vrea să faci așa ceva? La începutul perioadei de recuperare, e cea mai mare prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deocamdată, ezita să o facă. Chiar lângă intrare, tras ceva mai la o parte ca să nu stea în drum, se zărea un tractor forestier cu lamă, de care era agățată o platformă lungă de transport. Pe aceasta, așezat pe niște șei de lemn, se afla un cilindru metalic uriaș. Șufe groase, petrecute pe deasupra, îl țineau ancorat pe platformă. Probabil că era un utilaj de măcinare a minereului, un fel de concasor, se gândi inspectorul. Nu-l interesa prea mult mașinăria, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce." 23. Și el a zis: "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!" 24. Apoi a pus șaua pe măgăriță, și a zis slujitorului său: "Mînă, și pleacă, să nu oprești pe drum decît cînd ți-oi spune." 25. Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
promis ajutor, rosti, cu însuflețire, Ionică. Sfarmă Piatră și Crăiasa v-au promis ajutor? Atunci se cade să vă ajut și eu, Craiul Regatului de Mărgean, ca frate bun ce le sunt, spuse hotărât uriașul cal și îi puse pe șaua strălucitoare, se înălță peste pădurea deasă și, ca-ntr-o clipă, ajunseră la marginea unei stânci. Cei doi flăcăi încercară să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
repede, până nu vine vrăjitorul cel rău! Bătrânul dezlegă lanțurile, o luă pe baba oloagă și hămesită în brațe și, pe fugă, ajunseră la gura peșterii. Când îi văzură, băieții chemară pe Craiul Regatului de Mărgean, care îi luă în șaua lui argintată, se sui în înaltul cerului, zbură, de dimineață și până-n seară, până ce ajunseră la marginea Ținutului de Piatră. Cum îi dădu jos, calul se prefăcu într-un mândru fecior de împărat, care se îmbrățișă cu Sfarmă Piatră, despărțindu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ciorapi, fără să vorbească, ascultând cu un zâmbet calm tot ce spunea el. — Așa că vezi, m-am însurat, spuse el deodată. Ce părere ai de nevastă-mea? Și o cuprinse într-o privire caldă așezându-și mai bine ochelarii pe șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe mine, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a întrebat nedumerit moș Grigore. -Adu-ți aminte că în urmă cu câteva zile a stricat o meliță și amu n-am ce face cu ea, s-a plâns mătușa Saveta. Știi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o ierte și să-i arate drumul pe care trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul dragostei, dezamăgit de refuzul zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit, dar nu avea cum pentru că în calea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu m-am gândit ... Au ieșit din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
știi să lupți și dovedește că ești rege așa cum te lauzi, după care cu o singură lovitură a paloșului a tăiat hățurile calului lui Zombo. Zombo a căscat ochii mari și a început să râdă zgomotos, s-a foit în șa și, ținându-se bine de oblânc a descălecat cu greu din cauza burții. A acceptat provocarea și astfel a început duelul celor doi mari conducători. S-au duelat mult la lumina focurilor care ardeau din belșug pe toată aria de luptă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
feței tale s-a stricat, necesiți intervenții de chirurgie estetică de mare amploare, din cauza poftelor tale înțelepciunea ta suferă. șase în al treilea loc: stomacul tău este inundat de valuri de acid arzător, muști din bucata de pastramă uscată sub șaua bătătorită a călătoriei către purificarea ta, simți gust sulfuros de otravă, poveștile tale vechi, din orologiul cu cuc, au mucegăit, au făcut viermi, carnea versurilor tale a îmbătrânit, mitologiile tale personale au ruginit, cineva ți-a luat mințile, a modificat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cele din urmă, fură nevoiți s-o ducă aproape în brațe înapoi, pe poarta principală. Era foarte posibil ca și pe Hanbei să-l muncească aceleași gânduri. Ba nu, se vedea limpede că tristețea lui era și mai intensă. În șaua calului, pe când se apropia de un urcuș, trupul i se clătina. Deodată, Hanbei trase de căpăstru, ca și cum tocmai și-ar fi amintit ceva. — Kumataro, spuse el, mai aveam ceva de comunicat și am uitat. Voi scrie un răvaș și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suită care-i serveau, și continuând cu acelea ale mătușii lui și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era unul și același, oamenii simțeau că, într-un fel, era diferit de cel pe care-l priviseră în trecut. Dar, când oamenii din Kai priveau enormul tezaur și rezervele de muniții mutate în noua capitală, odată cu palanchinurile și cu șeile aurii ale întregului clan și caravana șerpuitoare de care trase de boi întinzându-se pe nenumărate leghe, își recăpătau siguranța că au o provincie puternică. Aceleași sentimente de mândrie îi urmăreau de pe vremea când Shingen încă mai dăinuia printre soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la clanul Hojo. Ochii soției sale erau plini de lacrimi, dar nu schiță nici o mișcare de a pleca. Mai degrabă, părea nemulțumită de cuvintele soțului ei. — Tsuchiya! Tsuchiya Umeon! strigă Katsuyori, chemând un vasal. Urc-o pe soția mea în șaua unui cal. Vasalul se apropie de soția lui Katsuyori, dar femeia se întoarse, dintr-o dată, spre soțul ei, spunând: — Se spune că un adevărat samurai nu are niciodată doi stăpâni. În același fel, odată ce o femeie și-a luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jos, ori se înjunghiau, îmbrățișându-se între ele. În mijlocul acestei scene tulburătoare, se auzeau plânsetele copiilor încă neînțărcați sau prea mici pentru a părăsi poalele mamelor. Disperat, Sozo urcă pe cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-un mod triumfal, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un vasal îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe urma lor, cu aceeași stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groază indescriptibilă, reverberând în ecouri triste. Dar, auzit într-o asemenea dimineață, glasul cornului era blând și aproape liniștitor. Curând, Mitsuhide se urcă și el în șa. Fruntea lui, la fel ca munții din Kai, era, în dimineața aceea, neadumbrită și aproape fără nici un nor. CARTEA A ȘAPTEA AL ZECELEA AN AL LUI TENSHO 1582 PRIMĂVARA PERSONAJE ȘI LOCURI SHIMIZU MUNEHARU, comandantul Castelului Takamatsu AKECHI MISTUHARU, vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]