4,027 matches
-
arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. — Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborându-l. Am închis ochii. Când i-am deschis, Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu stătea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe fața lui în acele momente că nu mai iubea decât câinii. Dacă ar fi stat în puterea lui, ar fi lăsat numai câini pe pământ. O lume ca o imensă haită. — Ucide-l! răsună din nou ordinul. Buldogul a țâșnit. Îl auzeam gâfâind și am închis ochii din nou. Încă două salturi, un salt și colții lui aveau să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce-i făcea trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: „Ucide-l!”. Câinele țâșni, ajunse din câteva salturi la oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întâmplase. Câinele se izbise cu colții și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dăm o lectură mai atentă a Textului. În orice caz, când Cilindrul se reumple cu Energie, Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și realizează Compresia Maximă. E așa-numitul tsimtsum. Și acolo, iată gloria Big-Bang-ului, Explozia și Expansiunea. Țâșnește o Scânteie, amestecul scapără și ia foc, asta este, zice manualul, unica Fază Activă a Ciclului. Dar vai, vai și-amar dacă În amestec pătrund cochiliile, acele qelippot, stropi de materie impură cum ar fi apa sau Coca-Cola; Expansiunea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vâslașii de la galere. Va fi ca și cum ai ajuta și tu acel Ceva să iasă din colțișorul lui Întunecos. Mititelul-mititica... Vezi, acum stă atât de bine pe Întuneric, soarbe sucuri ca o caracatiță, totul pe gratis, și pe urmă hop, o să țâșnească afară, la lumina soarelui, va clipi din ochi și va zice «unde naiba am nimerit?»“ „Mititelul-mititica. Și nici nu l-o fi cunoscând Încă pe domnul Garamond. Haide, să facem proba numărătorii.“ Număram pe Întuneric ținându-ne de mână. Dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-l las pe Belbo singur. Poate că el aștepta un singur lucru de la mine; unul singur, ca eu să pătrund noaptea În peștera indienilor thug și, În timp ce Suyodhana se pregătea să-i Înfigă cuțitul ritual În inimă, eu să țâșnesc sub bolțile templului cu cipays-ii mei cu puștile Încărcate cu bucățele de fier și să-l scot de-acolo teafăr. Din fericire, aveam ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceea, cu propria-i suflare. Diotallevi Încă nu-i spusese că poți să te afli În Yesod, sefirotul Temeliei, semnul alianței arcului superior ce se-ncoardă să trimită săgeți pe măsura lui Malkuth, care e ținta lui. Yesod e stropul ce țâșnește din săgeată ca să producă arborele și fructul, e anima mundi pentru că e momentul În care forța virilă, procreînd, leagă Între ele toate stările ființei. A ști să torci acest Cingulum Veneris Înseamnă să remediezi eroarea Demiurgului. Cum e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fragil al trupului său. O diavolească geometrie activă se pune În acțiune: În timp ce scaunele din avion sînt miniaturizate, terminalele aeroporturilor iau dimensiuni de catedrale. Mersul de la check-in pînă la poarta de Îmbarcare a devenit un Îndelung pelerinaj prin atriumuri care țîșnesc pe verticală și atotputernice temple ale comerțului, ca și cum spațiul furat din avioane a fost adăugat aeroporturilor, Întocmai cum substanțele hrănitoare curg, din ce În ce mai rapid, dinspre plante și animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a frontierelor, a lagărelor, a fabricilor. Fierul, produsul eroicilor muncitori, era mana stalinistă. Ni se spunea la școală că În Raiul Socialist ce avea să vie, tot ce aveai de făcut era să deschizi gura și din ea ar fi țîșnit șuruburi și piulițe. SÎrma ghimpată era coroana noastră de spini. SÎnt și niște busturi mutilate ale „părinților“ revoluționari, o statuie a lui Stalin care a fost redusă la un cub de metal de un compactor dintr-un cimitir de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dată dulce. Apoi nimeni n-a mai știut ce să facă, și s-a stîrnit zarvă mare și unii zicea una și alții zicea alta, s-a făcut așa o lumină galbenă În jurul puțului și un fluture foarte mare a țîșnit din apă și a zburat În cer. Mare cît un băiat cu aripi. Nimeni nu credea ce vedea, nimeni nu mai scotea o vorbă. S-a uitat așa cum fluturele se duce tot mai sus și mai sus și se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de a face pe plac străinilor. Tușește. Își trădează propria țară de dragul unor... ce? Aplauze? Nici nu există. O apucă pe o altă cale. — Miracolul Americii este cel al mișcării nu al regretului În New Mexico chipul lui Iisus a țîșnit pe o trotilla În Plaquemine Fecioara s-a arătat Într-un copac În Santuario de Chimayo noroiul s-a dovedit a fi tămăduitor un tip din Texas s-a izbit de un zid cînd Dumnezeu i-a zis Dă’ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unui astfel de arc și Își ține răsuflarea. În jurul lor, zgîrie-norii orașului, ca o rasă de uriași, se Îndoaie sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea semenilor. Din arcul sub care stă el, țîșnește un gargui căruia i-a căzut o ureche. Wakefield privește În jur. În urechea de piatră, ciobită și murdară, s-a strîns zăpadă. Cu gesturi iuți ia de jos urechea, o ține un pic În mînă, apoi Îi dă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prezentatoare de la CNN dă buzna În cameră, destrămînd atmosfera de intimitate. Imagini de străzi pline de demonstranți. — Milosevic a părăsit palatul, exultă prezentatoarea, iar protestatarii au ocupat fosta reședință prezidențială. Bombardamentele NATO au Încetat pe tot teritoriul fostei Iugoslavii. Susan țîșnește și Își aruncă brațele În jurul gîtului lui Wakefield. — Jackie a avut dreptate! S-a sfîrșit nebunia! Să Înceapă plictiseala! Pune mîna pe paharul de vin și așteaptă ca și Wakefield să și-l ridice pe-al său. Ciocnesc. — Pentru mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Aude Împușcături; motocicliștii par a fi sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
catedralei prin ferestrele în formă de romburi. De-a lungul anilor, Fran ajunsese să-I cunoască pe dinafară garguiele și arcurile butante. Garguiul ei preferat avea o față lungă, lugubră, și arăta de parcă avea o mahmureală perpetuă. Din gură îi țâșnea întruna apă de ploaie, un comentariu elocvent la adresa nesăbuinței oamenilor moderni ce se înghesuiau la câteva sute de picioare dedesubt, la coadă la McDonald’s sau la multiplex. Totuși, pentru Fran, biroul înghesuit era compensat din plin de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
străine acasă una-două, Ben părea să fi supraviețuit admirabil. Probabil avusese noroc, atâta tot. — Ralph! zbieră maică-sa de pe alee. Unde Dumnezeu ai fost? Știi că e seara mea de bridge. A fost de-a dreptul urât din partea ta. Oricum, țâșni pe ușă, cu haina și geanta în mână, eu am plecat. E o mulțime de mâncare în frigider. Atitudinea maică-sii o șocă pe Fran. — Pentru Dumnezeu, mamă, n-o face dinadins. Trebuie să fie ceva foarte grav. E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fie un zeu arian fără simțul umorului și cu o diplomă de profil real. — Stevie! Fran chicoti fără să vrea. — Laurence are un minunat simț al umorului. Doar că e diferit de-al tău. — Sau de-al oricui altcuiva. Stevie țâșni înapoi în forfota din redacția de știri înainte ca Fran să apuce să-i dea replica. Fran scoase dosarul cu planurile ei legate de costurile și partea practică pentru Fair Exchange și își căută calculatorul. Însă alte întrebări, mai spinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din partea mamei? Deci asta era. Ben aducea rar vorba de maică-sa. Se întrebă ce îl făcuse s-o pomenească acum. Sentimentul de vinovăție care îl pândea pe Jack de fiecare dată când se întâmpla ceva în viața fiului său țâșni din ascunzișul său. Oare ar fi trebuit să-și dea silința mai mult să-și repare căsnicia cu atâția ani în urmă? Gândul că micuța Louise, fiica pe care de-abia dacă o cunoștea, creștea la celălalt capăt al lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Pulsul lui Jack se acceleră. — Louise? Se întrebă cu inima cât un purice dacă fiica sa avea să-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest politicos, de parcă ar fi fost un străin oarecare. În schimb, ea țâșni spre el. — Tată? Era o umbră de tristețe în ochii ei de copil la vederea căreia lui Jack îi veni s-o strângă de gât pe Carrie. Oare ce poveste în care îl acuza de cruzime și abandon îi turnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la o renunțare bruscă de conștiință”. În tot cazul, Bacovia este citit de Vinea în cheie postsimbolistă: „Elementele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ironie e floarea de foiță a stilului din 1885 (...) Trecem peste motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un scenariu de film”. O amplă prozopoemă suprarealistă a lui Geo Bogza publicată în revista Urmuz și intitulată „Nocturnă pentru Bébé. Scenariu de film” încearcă să „filmeze” un „voiaj nocturn” pe parcursul căruia „în creier se spărsese o conductă și gîndurile țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]