3,081 matches
-
cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i - știi tu ce ea șoptește? 80Ea nu mă vrea pe mine - pe tine te urăște. Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-a pus la pîndă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei isbîndă, Ea n-a știut v-o dată, că ce voiește-i alta - Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă de ocară, Când eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bățu-i, Iar mama ta cârpește la un roc. Tu i-ai adus lui Ciulei o căciulă, Tatei o gumă, mamei bumbăcel. De-a ta privire casa nu-i sătulă, Odor al casei vechi, copil frumos. Nu vezi cum ochii toți țintesc la tine? Tu scoți timidă cu mîna-ți parale Din sacul tău - pui bani mărunți, grămadă Pe masă - prețul săptămînei tale. Și roșă ești ca mărul, de mândrie. Că mama-ți netezește fruntea albă. Ești dragă tatei și numiri o mie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din jurul Șerbeștilor, mereu tânjind după capitală, Își omora urâtul, onorând uneori invitații la petreceri decente, făcute numai de tineri Înstăriți care cereau, În grup, acordul Ochenoaiei și numai În zile de sărbătoare. Tânărul șef de post Victor Olaru și profesorul Țintea erau singurii tineri care Îi atrăgeau atenția cât de cât, amintindu-i de frumoșii eleganți ai Bucureștiului În urmă rămas. Cu aportul interesat al Ochenoaiei, „frumosfrumos, postul-post, bărbat-bărbat, om al timpurilor noi, foarte bun pentru o casă numai cu femei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndeplinea rolul de ghid al nepotului său: Păi, nu te aducea Dorița duminica aici, nu aici te jucai cu copchiii de seama ta, nu aici veneai la film? Colo este casa nașului Ardeleanu, ici este podul cu balta, dincoace magazinul, Țintea, Tăculeștii, Gherasim, Scorțanu, Patrichi și... iată unde am ajuns! Unde? Cu greu copilul a recunoscut drumul pietruit, ulița către Vasile Lica (brrr! a făcut copilul și cutremurat de podul În care stă vaca rea care fură mana Dumăniței, a strâns
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu echipament; mă tenta să ies pe teren să-l provoc pe Crawford la un set. Mă putea Învinge fără să transpire, dar eram curios să știu cu cît. Ar Începe cu niște ași mușcători, apoi o minge Înaltă ar ținti spre capul meu, dar după aceea și-ar domoli jocul, pierzînd cîteva puncte ca să mă tragă și mai adînc În rivalitatea dintre noi. Dacă aș juca stîngaci În mod deliberat, ar sfîrși prin a mă conduce cu un avans destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dreptul fileului. Suprafața terenului era presărată cu mingi și fiecare nou-venită făcea caramboluri cu celelalte ca bila albă pe o masă de snooker aglomerată. — Bobby...? am strigat. Hai, că abia avem timp pentru un set scurt... Mașinăria Își schimbă traiectoria, țintind mai sus și mai la dreapta. Mingea țîșni peste fileu, lovi ceva pe linia de fund și ricoșă În sus aproape vertical, avîntîndu-se peste Împrejmuirea de sîrmă Împletită. Am parcurs În fugă cei cîțiva pași pînă acolo, cu mîna ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și-ar fi dorit să îl vadă departe de tot ce era al lor. De afară, auzeau cum turna și ploaia cu vânt mișca ușile din țâțâni. — Ce mai vreme! zisese tot Pablo. Eleonor înghițise peștele și continua să-l țintească cu ochii chihlimbarii ca doi picuri de vin, până când îl făcu să priceapă că nu visase: dimineață, când se sculase, ochii ei ca niște nasturi încinși erau lângă regina lui Darius, în tabloul copiat de Godun. Ca să știe că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe de cauciuc, cu crăcane de salcâm, țintind duba. O ploaie de pietre rotunde se abătu pe tabla căruței. Sergentul opri convoiul și alergă azvârlind după derbedei cu bastonul de cauciuc. Băieții, împrăștiați o clipă, se strânseră din nou la pompă. Se făceau că joacă gioale și mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
solidaritatea mecanică”, „familia marilor scriitori” (e cazul lui Flaubert sau Gautier). Castă asemănătoare celei sacerdotale, „comunitate laică a artiștilor”, În care va intra și Baudelaire. Dar și majoritatea scriitorilor dandy din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea. Dandysmul țintește Însă mai sus. El s-ar vrea, după spusele aceluiași Sartre, „un ordin monahal reprezentând spiritualitatea pură”, din simplul motiv că vizează un ideal „mult mai mult decât poezia”1. Așadar, un ideal proiectat pe dimensiunea socialului, un model elitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandysmul istoric, ea Își ilustrează teoria cu exemple extrase strict din literatură. Așadar, dintr-o producție imaginară. Nu altfel procedează Alexandra Crăciun, Într-o carte provocatoare, Narcisismul și problemele reflectării 2. Vastul arsenal teoretic mobilizat În acest din urmă caz țintește, cum e și normal, nu biografiile, ci fabulările unor autori (scriitori, pictori, sculptori, cineaști), dandy sau nu În viața reală. După cum, analizând detaliu după detaliu comportamentul dandy-lor „adevărați”, consemnați În documentele de epocă (jurnale, corespondență, memorii, cronici mondene), Marylène Delbourg-Delphis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
1. Așa să fie? Din nou, da și nu, dacă ne gândim la câteva cazuri, Începând cu Byron sau Baudelaire și Încheind cu Proust. Poate un scriitor genial să fie, În același timp, un dandy autentic, supus canoanelor dandysmului? Sau, țintind mai exact, cu același tip de Întrebare: poate fi un dandy mare artist? Spre a nu lăsa Întrebarea În suspensie, vom răspunde cu destulă fermitate: da. Ne susține lungul catalog al dandy-lor scriitori și artiști. Între care măcar zece se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ntregul nici ca scriitori, nici ca artiști și care au murit, așa cum moare fiecare, nesiguri de ei Înșiși, li se conferă din afară - pentru că nu mai sunt și pentru că viața lor apare ca un destin- titlul de poet la care ținteau fără a fi siguri că au ajuns la el și, În loc de a vedea În el scopul eforturilor lor, este conceput, dimpotrivă, ca un vis a tergo, ca un caracter. N-au scris pentru a deveni scriitori, ci pentru că erau scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu adevărat frumoase, indiferent de epoca sau de locul lor de baștină, de școala sau de maniera lor. Înțelegea că, atunci când decorăm o cameră ce urmează a fi o odaie de locuit, și nu sală de expoziție, nu trebuie să țintim a face o reconstituire arheologică a trecutului și nici să ne Împovărăm cu cine știe ce Închipuită datorie pe care am avea-o față de exactitudinea istorică. Avea perfectă dreptate În privința acestei observații artistice. Toate lucrurile frumoase aparțin aceleiași epoci. Așadar, după propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu știu cum să-ți explic. Încearcă, îi sugeră MM. Vocea ei era cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii mari, fixându-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi supărată? Ar fi trebuit să sun. Știu asta. Numai că mi se părea că se prăvălește lumea peste mine - făcu un gest larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și avea pe cap o tichie roșie care se mula pe forma capului, dându-i aerul unui conspirator. Eu eram așezat pe cufăr, la un pas de el. Se aplecă în față, țintind spre mine un nas cu înfățișare prădalnică. — Messer Hassan, venirea dumitale aici este importantă, nespus de importantă. Nu îți pot spune mai mult, căci taina aparține Sfântului Părinte și doar el o va putea dezvălui când va socoti necesar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
holul principal, de unde avea vizibilitate directă spre ușă. Văzu cum gardianul se uită în sus și nu îl observă pe el sau pe ceilalți, ci umbrele lor uriașe, proiectate pe pereți, mărite chiar de lanterna sa. Fără să ezite, Ziad ținti cu pistolul său Jericho și trimise un glonț de nouă milimetri prin sticlă, direct în capul bărbatului. Zgomotul sticlei spulberate și al creierului bărbatului împroșcând totul în jur determinară o schimbare imediată de tactică. Scopul lui nu mai era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urmăm pentru a preveni un astfel de tratat. Aceste eforturi sunt deja în plină desfășurare. Probabil că sunteți la curent cu revendicarea responsabilității din partea noastră pentru ultimele evenimente din piața Orașului Vechi. Ceilalți încuviințară din cap. Acești pași preventivi care țintesc destabilizarea guvernului înainte ca acesta să realizeze capitularea națională vor fi scopul spre care ne vom concentra energiile. Am organizat în ultimele trei zile o unitate restrânsă, destinată special acestor activități. În acest moment, domnilor, soarta noastră se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ea. Nu prin oficiali: doar cei doi lideri de stat într-o cameră cu un singur mediator. Tăblița însemna că acum nu mai exista nici o scuză pentru a nu rezolva ultima întrebare rămasă: statutul Muntelui Templului. Ar trebui să se țintească spre un acord de pace final, gata să fie semnat într-o săptămână, unul pe care popoarele lor să-l accepte, unul care să aibă chiar binecuvântarea lui Avraam însuși. Cei doi oficiali își dădură acordul provizoriu. Maggie se folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră de tortură? Sigur, exageram, șarjam - nu suntem În Evul Mediu, ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri, un glonte bine țintit În frunte, cavalerește, rezolvă problema simplu și eficient, faptul că se Întâmplă În dormitor, la toaletă sau pe coridor nu mai contează... Ba, uite că da, contează! Într-o străfulgerare de optimism deșănțat, marca ce-am avut și ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască un pistol sau un Kalașnikov, cu atât mai puțin să țintească imperturbabil și apoi să tragă cu sânge rece Între sprâncenele cuiva. Au până și savanții o etică... Și atunci se pune Întrebarea: cine ar fi urmat să mă expedieze pe mine În lumea celor drepți cu ajutorul sincer al unui cartuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind, În același timp, cu talpa țigara neterminată și Încercând să percep vreun zgomot din direcția tunelului - locul pe care Eva Îl țintea cu o privire intensă. N-am reușit. - Ți s-a părut, i-am șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o reprezentație festivă de principii umaniste. În pofida tonului calm, Roger era vădit surescitat. Doar În astfel de cazuri Îmi vorbea la modul ăsta oficial, o știam foarte bine. - Ce faci dacă te afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși pe trăgaci sau te lansezi Într-o perorație despre iubirea pentru aproapele tău? a continuat fizicianul excedat. - Exagerezi... - Ba nu exagerez deloc. Poate simplific grosier, dar, pe fond, chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Iuri, a fost confiscat și Încuiat la loc sigur, cu mult calm, de preceptorul meu, Lenski, dar nu Înainte ca noi să fi spulberat un capac de cutie de pantofi (ca preludiu la adevărata țintă, un punct) pe care am țintit-o pe rând la o distanță de gentlemani, pe o alee Înverzită, unde se zvonea că avusese loc un duel, demult de tot În negura timpului. În vara următoare, a plecat În Elveția cu mama lui - și curând după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prin minte să-l atingi! Îl amenință Niña Carmen cu o voce răgușită, dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă arma și se Întoarse spre ea În timp ce Îi trăgea cocoșul. — Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți omori nici măcar călăul, În vreme ce mie nu mi-ar păsa dacă ar trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
soarele făcea să iasă scîntei la fiecare salt, și puțin mai tîrziu se auzi o Împușcătură. Optzeci de membri ai echipajului de pe Adventurer Își ațintiră privirile asupra insulei și observară cum necunoscutul de pe stîncă se Împleticea. Apoi celălalt se opri, ținti cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura să ajungă la urechile lor. Împușcat În spate, Sebastián Mendoza căzu Înainte, făcu o piruetă amplă prin aer și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]