4,216 matches
-
le spusese nimic. Julius le privea zăpăcit și parcă așteptînd o explicație: oare cine le bătuse? Un scaun care se rostogolise pe scară În timpul Încăierării zăcea acolo, acuzîndu-le. Vilma nu mai putu suporta tensiunea și izbucni iar În plînsete și țipete. Îi ruga s-o ierte, nu voia să-l mai vadă niciodată pe Palomino! Julius era tot ce avea mai scump pe lume! N-o să se mai Întîmple niciodată să-și uite Îndatoririle! Toate se petrecuseră numai și numai din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l caute pe bietul străin, care, lăsînd la o parte salturile mortale, părea un băiat cumsecade. O femeie strigă Înălțîndu-și ochii spre cer: „Dar faceți ceva, pentru Dumnezeu!“ și Luque uitase complet de legea cartierului, cînd deodată se auzi țipătul isteric și ascuțit al Carminchei și cu toții o văzură Înălțîndu-se un metru din apă: era străinul care Își vîrÎse capul Între picioarele ei și o ridica pe umeri, renăscuse fericit tipul cu salturile mortale. Carmincha rîdea acum instalată pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fată rea, dar Îi plăcea să aibă dreptate și pentru asta cel mai bun lucru era să țipe. Așa se face că În dimineața aceea intră țipînd În noul palat, țipînd străbătu grădina și acum Îl impresiona pe Celso cu țipetele ei, Îl convingea că ea avea dreptate În toate privințele, era Îndreptățită să caute de lucru, să fie o fată excelentă și să facă tot ce-i trecea prin minte să țipe că face, cînd, fără să-și poată da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spună ce leafă o să-i dea și leafa era foarte bună și cînd o să vină cafeaua fierbinte o să-i spună lui Celso s-o conducă pe Țanțoșă În camera ei, să stea cu ei, o să-și impună autoritatea voioasă cu țipetele ei În casa cea nouă, dacă-și vede de treabă eu sînt mulțumită, cînd o face curat singură În dormitoarele de la etaj n-o să i se mai audă glasul, iar la bucătărie și În pavilionul servitorilor treaba ei, are haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna și le deschizi pe dinăuntru. Crezu c-o s-o poată vedea și pe bunica lui Cano, dar Țanțoșa scoase a doua serie de țipete din acea dimineață de sîmbătă, silindu-l să se scoale imediat. Stătu cîteva clipe pe marginea patului, În timp ce ea trăgea perdelele și se Întorcea plină de importanță spre pat, transformîndu-se brusc Într-o putinică și umflîndu-și și mai tare pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și apariția cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și prin urmare trebuia să mănînce singur și devreme. După o jumătate de oră Țanțoșa năvăli din nou pe ușă cu pieptul Înainte, dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venise. Încă nu știa, era un domn foarte ciudat, dar nu știa cum Îl cheamă, știa numai că don Juan Lucas Îi spusese că după masă o să vină un prieten. Julius Îl Întrebă unde-i Țanțoșa, chiar În clipa cînd țipetele ei năvăliră În acea zonă a palatului, aflase de sosirea lui și venea să-l certe că iar are uniforma murdară și să-i aducă aminte că era ora la care trebuia să-și facă lecțiile, Începu să-l boscorodească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ele care părea că vrea să fugă, roti și cristalul, un carusel de priveliști obținute numai printr-o ușoară ridicare a paharului, rotindu-l mereu, se adăugă aurul fugar și controlat al whisky-ului, ah!... Tocmai atunci se auzi primul țipăt furios al lui Bobby, venind de undeva dintr-o aripă a palatului și strică pînă la o nouă ocazie favorabilă caleidoscopul format din terenul de minigolf, grădină și noapte, paharul de cristal și whisky, În barul de vară din noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dădu fuga să-l anunțe pe Celso. CÎteva clipe mai tîrziu, la etaj, pe un coridor, Țanțoșa dădu nas În nas cu domnișorul Bobby care țipa ca un nebun și vru să țipe și ea, dar Își dădu seama că țipetele nu i se adresau ei, nu-i știrbeau prin urmare nici unul din drepturi, În schimb o făceau să-și amintească de anumite datorii: alergă s-o anunțe pe doamna, care În clipa aceea alerga să-i caute pe Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să rabde cu bărbăție cele patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede și se uită la ceas, să vadă cît ținuse: numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sticla. Și toate tavanele de absorbit zgomote comandate de Juan Lucas n-au fost de ajuns ca să Înăbușe scandalul lui Bobby, care În seara asta Începu capitolul al doilea ai furibundelor lui aventuri prin palat. Julius Îi auzi cel dintîi țipetele. Se uita la un program de Întrebări și răspunsuri la televizor, cînd un strigăt care era altceva decît „corect, răspuns foarte bun!“ al examinatorului, Îl făcu să sară de pe scaun. „Mark Twain-ul meu“, se gîndi și o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
terenului de polo pe iarbă și asupra terenului de minigolf, cînd un urlet străbătu barul de vară. „A deschis ușa“, spuse Juan Lucas, gîndindu-se că era un moment potrivit ca să meargă să-l caute, dar Îndată băgă de seamă că țipetele lui Bobby se apropiau, venea spre ei, era mai bine să-l aștepte acolo. „Să stăm jos“, spuse, conducînd-o pe Susan spre o sofa-balansoar de pe terasă. Lăsă un spațiu liber Între ei doi, de parcă ar fi ghicit cu exactitate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l aștepte acolo. „Să stăm jos“, spuse, conducînd-o pe Susan spre o sofa-balansoar de pe terasă. Lăsă un spațiu liber Între ei doi, de parcă ar fi ghicit cu exactitate ce urma să se Întîmple: Boby dădu buzna, Îi văzu și imediat țipetele lui Își pierdură pe drum cîteva silabe pînă se transformară Într-un plîns curat, se repezi spre balansoar, Încrustîndu-se În spațiul pe care-l lăsaseră liber, voia să-și Înăbușe plînsul, să nu se mai audă așa de tare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al unei lungi autostrăzi... Stinse lumina, fără prea multe speranțe de data asta... de ce să-și facă atîtea iluzii, dacă o simplă cută de cearceaf era În stare să-l Împiedice să ajungă la Ancón, oricît s-ar fi căznit. Țipetele Țanțoșei Îl treziră la miezul nopții. Se gîndi la cutremure, la erupții vulcanice și la Sfîntul Dumnezeu, dar nu se cutremura nimic În palat și, cînd sări din pat, Își dădu seama Îndată că nu putea fi vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
insistent să-i deschidă pe loc. „Neisprăvitul ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau cînd Țanțoșa apăru În fugă, strigînd și Întrerupîndu-l pe Celso, care se bîlbîia speriat Încercînd să dea explicații. Țipetele ei au stîrnit și mai multă zăpăceală, pînă cînd În sfîrșit au reușit să le aducă la cunoștință că o găsiseră pe Arminda moartă În călcătorie. „Doctorul trebuie să fie În drum spre casă“, spuse Juan Lucas, dîndu-se jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întristeze gîndindu-se la lucrurile astea, nu pot, Cinthia... Pe neașteptate răsunară din nou notele unui cîntec la modă, se repezi să deschidă fereastra, dar cînd se aplecă constată că muzica se dilua În niște acorduri false Încheiate cu un țipăt brusc de trompetă. Închise fereastra și se Întoarse să privească fotografia Cinthiei. Rămase Încremenit cu ochii ia ea. Pentru a treia oară muzicanții atacară primele măsuri ale unui cîntec la modă, dar desigur că abia Își acordau instrumentele și Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîmplat?“, strigau ivindu-se din Întuneric, oare scăpaseră cu viață?.... uite că Volvo era Întreg... ce stabilitate formidabilă! Zburase, fusese gata să se răstoarne de cîteva ori pe nisip și pînă la urmă rămăsese Împotmolit complet. Fetele plîngeau și scoteau țipete isterice. Cei din Chevrolet le auzeau În timp ce se apropiau, dar cînd În sfîrșit au ajuns bărbații Începuseră să rîdă din nou și Vlăjganul Întreba dacă sînt cu toții teferi și pe urmă dacă nimeni dintre ei nu era Sfîntul Petru. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în mișcare. Bila se rostogoli în el, prin el și peste el. Czinczar îl dădu la o parte pe sclav și stătu privind gânditor. Trebuie să i se fi citit, pe chip, ceva din scopurile lui, căci bărbatul scoase un țipăt înăbușit de groază. - Stăpâne, eu nu înțeleg nimic din ceea ce am văzut. Nimic. Nimic. - Ucideți-l - spuse Czinczar. Se întoarse, uitându-se încruntat înapoi la mașină. - Trebuie să fie - spuse, și era o notă încăpățânată în vocea lui admirabilă, - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mai slabi. Prima linie era la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tînguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut." 5. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi" și a adăugat: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate." 6. Apoi mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
transformă în zburătoare. După două săptămâni, Mark se ridică în capul oaselor și gemu. Karin era la căpătâiul lui, la un metru de fața lui. El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Peste tot în jur se iveau răspunsuri - plopul și Platte, briza de martie și iepurii în desiș, ceva care se zbătea în josul apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind în același timp. Cloncăniturile și țipetele veneau de pretutindeni și nu se sfârșeau nicăieri, fără să judece și să promită, pur și simplu multiplicându-se reciproc, umplând văzduhul așa cum râul își umplea albia. Ea nu era absolut nimic din toate astea și pentru prima oară de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sosire. Una dintre mașini se desprinse de grup și lovi tribuna plină. Ecranul se transformă într-o pată luminoasă. Oamenii fugeau în toate direcțiile, ca niște termite dintr-un cuib în flăcări. Mașina explodă într-o flacără unsuroasă. Arcul unui țipăt se întinse și se prăbuși pe pământ sub formă de râs. Din flăcări ieși o siluetă îmbrăcată în costum de protecție, carbonizată de la cască până la bocanci, care dansa nebunește. —Băga-mi-aș, spuse tipul cu mutră de bursuc. Ăsta numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scursese în tăcerea aceea alături de el. Aerul era dens și uscat de recolta câmpului. Spulbera pietrișul cu picioarele în timp ce traversa spre mașină. Ea îl apucă de cot, oprindu-l. —Ssst. Ascultă! Auzi din nou, varianta nocturnă. Roiuri de insecte și țipetele vânătorilor de insecte. Din când în când câte o bufniță - Cine-ți face de mâncare? Cine te-ngrijește? - și strigătul antifon care nu putea fi decât al coioților. Animale, care, toate, îi auzeau pe oameni și îi știau doar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]