7,946 matches
-
să-ți muști propria carne, să spargi toate oglinzile, să arunci trusele de machiaj, să rupi toate fotografiile, să dai foc la toate scrisorile primite în tinerețe, să alergi în patru labe, ca o cățea în călduri, să urli, să țipi la mine, să dai vina pe mine, că numai eu sunt vinovat! Eu?! Eu care te-am purtat cu mine din prima clipă când te-am văzut, eu care te țineam noaptea în brațe, eu care te alintam când plângeai
ŢI-AM PUS GÂND RĂU, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358714_a_360043]
-
voce-i apasă puternic timpanele în care aude urlete: - Nu pleca. De sus ninge cu rugină. Roșul arderii îi frige cu gheață șira măduvei. Greutatea lumii acesteia, s-a așezat pe pieptul ei. O stâncă neagră cu o gură uriașă țipă cu ochi roșii: - Vei fi a mea! De undeva, de jos, simte că plouă de jos spre sus, iar picăturile fierbinți cad pe trupul ei și-o ard. - Cum stăm cu temperatura? - A început să scadă puțin. - Introdu întăritoare pentru
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
aruncă cu capul în etajera de la baie. Periuțe și paste de dinti, creme, spray-uri, zeci de mărunțișuri inutile, care-ți trebuiesc doar când nu le găsești, sar speriate în toate părțile, căutându-și salvarea sub, în, și pe lângă chiuvetă. Țipă toate, cu glas de sticlă spartă și gem ușurate când își află loc pe unde se nimerește. Foarfeca e pe mașina de spălat. Din păcate, pusă ''la vedere'' s-o găsească cine are nevoie de ea! Se credea, că e
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SINGURĂTATE Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/ionela 1961/e498bb57b56427 O să țipe sufletul în tine Să-mi ceară să vin și să-l dezleg Și-o să plângă marea pe ruine... Eu, în calea ta, nu mai alerg! Or să vină multe răsărituri, Tot cu dragoste, dar fără noi! Vei petrece multe asfințituri
SINGURĂTATE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358764_a_360093]
-
bolta fierbinte și-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând O iartă-ne pre toți care murim cântând mereu ne ispitește destinul opus acest Iisus Hristos s-a-nălțat în cuvânt acest poem s-a-nroșit spre apus Și Doamne-abia-l mai suport când țipă că-i mort Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografică: SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 855, Anul III, 04 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344585_a_345914]
-
împărțit între remușcari și iertare. Speranța se pierde simplu pe întuneric, nimeni nu m-a învățat să ies la lumină, sufletul meu poartă amprenta predestinării unde nu se mai poate îndrepta nimic. Șoaptele tale mi se adâncesc în urechi și țipă mai tare ca un ecou într-un castel populat cu fantome. În lumea mea de poveste copiii visează cu tâmpla pe sân dulcele din laptele mamei. Referință Bibliografică: Ecou într-un castel populat cu fantome / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare
ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344604_a_345933]
-
în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ce-ar fi pământul fără apă Sau soarele făr' de-a sa lună? S-ar risipi orice cutumă Din lumea ultimă, postumă. Ce-ar fi iubirea fără stele Să țipe-un pescăruș tăcând? Ar fi ca-n zbaterile mele Când plâng încet, mai mult visând. Ce-ar fi o mamă fără prunc Să nu-i mai simtă gânguritul? Înaltul ar fi doar adânc Întunecând tot răsăritul. Ce-ar fi o
CE-AR FI... de MIHAELA RUSU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344626_a_345955]
-
trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere în lungul canalului. Slăbesc rezistența nailonului și las să ia fir, în timp ce mulinez continuu. Tamburul mulinetei scârția gata să cedeze. În loc să strângă nailonul, mai tare se desfășura
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
și pe țărmuri coborând un schelet de femeie cu un crin în mână râzând în gura mare! ȚĂRÂNA CĂLĂILOR E-n pământul Țării, Doamne, O țărână care zbiară Pe care-o scuipă sălbatic Toată țărâna din țară Cum ar vrea țipând pământul s-o arunce-n altă parte cum ar vrea și ea să plece dar nimic nu se mai poate Odihnesc călăii Țării În biata țării țărână Pe când osul lui stă, Doamne, Singur în zare străină N-o fi crezut
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se rugau lui Dumnezeu de judecată Unde mai sunt în crânguri satele văruite Numai țăndări de oase lucind prin hududoaie Nu se mai văd pe-afară cei ce mai trăiesc încă Turlele de biserici pe
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Să-ngroape crunt această țară Și se-nălța adânc din pietre Un urlet roșu ascuțit Un apus negru mohorât Curgea pe lucruri și pe sate Pe păsările care-n haos Se surupau dezagregate Materia curgea pe sânge Oasele îi crăpau țipând Ca la-nceput în elemente Căzând în haos rând pe rând Și începea un fel de ceață Ce-nchega lumea și-o ducea Un fel de mână din adâncuri Purtând o roșie lalea Se-adunau pietrele în ziduri Și coastele
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
nu mai suportă atâta nepăsare din partea soțului și grăi: - Unde-i culmea pentru rufe? - Pe balcon, unde să fie! Lenuța ieși curioasă să constate calitatea lucrării și să aducă obișnuitele obiecții ca răzbunare. Deodată însă se proțăpi în pragul ușii țipând: - Vai bărbate, ai înnebunit? Ți-am zis să faci o culme de rufe nu un gard! - E o versiune modernă și economicoasă pentru situații de criză! În loc de sârmă galvanizată ți-am pus sârmă ghimpată! Astfel nu mai ai nevoie de
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
Cocalarul literar se sinucide de atâtea ori până când impresionează pe câte unul care îi acordă cu gentilețe sprijin editorial. El se simte bine numai între cocalarii care-l laudă și-l consideră neasemuit acordându-i-se și premii. Cocalarul literar țipă, face spume la gură și se dă bolnav de lungă durată de se tot întreabă lumea de ce nu mai moare de atâta suferință. Numai că suferința lui încetează brusc dacă este vorba să primească un premiu până și de la un
COCĂLARUL LITERAR de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350707_a_352036]
-
vacile. Atunci, din șura dărăpănată de pe terenul cu pricina, dinspre râpă, se auzi un trosnet, răsări din întuneric un drac negru și se arătă pe cărare drept în fața femeilor. Când văzură ele așa arătare au aruncat donițele cu lapte, au țipat ca mușcate de șarpe și au fugit înfricoșate la vale, spre casele lor. Se zice că, de atunci, țarina lui Ilia Polec n-a mai fost păscută niciodată de vitele vecinilor. Nu de alta, dar cu necuratul nu te pui
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
porni la deal. Cum panta era mare și eu stăteam pe șa puțin răsturnat, cu capul pe spate, eram gata-gata să cad. Mișcările crupei animalului mă dezechilibrau cumplit, simțeam că mă voi prăbuși din clipă în clipă. Am început să țip. M-au descălecat de pe iapă, căci mi s-a părut că era de o sută de ori mai bine pe jos. De atunci nu m-am plâns niciodată că mă dor picioarele la drum de munte. Dar, pe cât de hâtru
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
dar când am văzut-o pe Genny dezbrăcată și de lenjeria de corp, în pielea goală, căutându-și prin șifonier schimburile, am luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
Un proverb românesc spune: „Omul nu după haine, ci după fapte dobândește cinste”. Oamenii care merită respectul sunt cei care muncesc, creează, se țin de cuvânt, nu mint, nu înșeală și nu fură, sunt echilibrați, nu-și pierd cumpătul, nu țipă ori nu ridică tonul la alții atunci când lucrurile nu ies așa cum le place lor, au un simț al discernământului și nu au în vedere numai împlinirea propriilor dorințe ci se mai gândesc și la ceilalți, își cunosc locul și rostul
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]
-
perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
li se întâmpla pentru prima oară. Se cunoșteau destul de bine și se respectau reciproc. Formau cel mai bun complet de judecată în acea instanță. Tăcerea din încăpere a fost risipită de câteva bătăi în ușă. - Da, intră ! aproape că a țipat magistratul. Gata, au sosit? l-a întrebat pe procurorul care abia se vedea prin deschiderea parțială a ușii. - Nu, n-au ajuns. Sunt pe drum, mi s-a spus la telefon. Domnul avocat Alexiu vă roagă să... - Ce să mă
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
oară i se întâmplase asta ... Zgomotul se repetase, însoțit de un fâșâit, pe care altul poate l-ar fi confundat cu efectul unei adieri de vânt. Om!... Stătuse puțin în cumpănă, apoi de undeva din sine cineva îi confirmase presupunerea, țipându-i în urechi același cuvânt: om!... În clipa următoare știuse ce avea să se întâmple și instantaneu se aplecase, strângându-și capul între umeri. Spre necazul său, mâna stângă tocmai îi dădea semne de slăbiciune, un fel de amorțeală i
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur’ pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
întind pe ramuri plozii, Parc-ar vrea și parcă nu, Să țâșnească în explozii. Iarăși mă apucă frica; De va roboti furnica Și-o să-mi spună: "Fă ca mine!” Parc-ar vrea și parcă nu, Să mă facă de rușine. Țipă-n mine o cocoară Și mă-ngână-n râs o cioară. Să mai ies și eu pe-afară? Parc-aș vrea și parcă nu, Primăvară, primăvară! Referință Bibliografică: Parc-aș vrea și parcă nu / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PARC-AŞ VREA ŞI PARCĂ NU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358860_a_360189]
-
cele mai multe ori, destinul ne joacă multe farse! Într-o seară, când se întorcea acasă de la schimbul doi, a fost acostată de un individ într-un loc mai întunecos. A paralizat de frică, nici nu mai putea sa meargă. Nici să țipe! A fost violată în cel mai barbar mod cu putință. Pe o bancă, într-un părculeț de joacă pentru copii. Individul mai era cu încă doi de aceeași teapă cu el. Viol în grup, rușinos, scandalos, dar, mai ales, foarte
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TIMPUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De la un timp nu mă mai sperie nimic Așa cum nimicul nu mă sperie, M-am obișnuit să țip prelung Poate că el fuge și piere. Înțelegi? Singurul care a rămas în ecuație, sunt eu Noapte mă strigă afară pe geamuri, Frigul mă umblă departe, departe, Lumina se sparge în falduri Iar dorul mă doare, o boare. Înțelegi? Dar
TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359081_a_360410]