13,876 matches
-
dădea spre o stradă dreaptă, flancată, de cealaltă parte, de zidurile oarbe ale grădinilor. Înapoia clădirii, siluetele caselor familiei Cavalcanti se ridicau Întunecate În noapte. Dintre cele câteva ferestre nici măcar una nu era luminată, ca și când ar fi fost cu totul abandonate după moartea capului familiei și după exilarea lui Guido. Dante se apropie de portal, Împingând ca să Îi Încerce rezistența. Suprafața din stejar solid nu cedă nici cât negrul sub unghie. Încercă din nou, de data asta rezemându-se În canat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aici, În pofida așteptărilor, nu Întâlni nici un suflet. Femeia și Cecco păreau să fi dispărut. Poate că fugiseră. Un sentiment confuz puse stăpânire pe el. Gândul că erau acum departe Îl liniștea. Asta Însemna că planul de a păcăli Florența fusese abandonat. Se simțea ușurat de povara care Îi apăsa conștiința pentru faptul că nu dăduse În vileag complotul. Îi slăbea, În schimb, speranța de a-l descoperi pe asasin. Acum, când Brandan era mort, iar complicea sa dispăruse, un alt fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
silă că și partea masculină a acelei făpturi se stârnise. Incapabil să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul de organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse și el, iar Amara redevenise femeie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
preț. - Bani? gâfâi Cecco, reînsuflețit deodată. Comoara? Atunci, știi că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl fixă dezorientat. Exista Într-adevăr ceva de preț la abație. Și extrem de periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la jaf, era doar o chestiune de timp să ajungă la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unei călătorii a spiritului, din bezna disperării până În lumina unei ordini regăsite, soț al ordinii. Și să fie Încoronat poet În San Giovanni! Se apropie până când atinse umărul bărbatului. Arrigo Își ținea capul Înclinat, ca și când ar fi dormit, cu mâna abandonată peste hârtia din față. Dante alergă spre fereastră, deschizând oblonul ca să prindă puțina lumină din exterior. Ultima lumină a serii se revărsă În spațiul restrâns, abia mai risipind umbrele. Era mort. În fața lui, peste hârtia pe care mâna sa scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de zăvorul scos din balamale și examină cu atenție ușa. Nu exista nici o posibilitate de a o Închide din afară. Scutură din cap, respingând ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă. Arrigo trebuia să fi fost singur, În momentul suprem. Abandonat În brațele disperării sale. Din nou emoția Îl copleși, iar ochii i se umplură Încă o dată de lacrimi. Un vuiet de cascadă Îi năvăli În mintea ce se stingea În somnul straniu al sufletului care fuge. Își reveni În simțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Am ajuns astăzi la P..., un mic orășel situat la numai câțiva kilometri de frontul pe care te afli. Primirea pe care mi-au făcut-o a fost încântătoare. Primarul s-a emoționat de parcă aș fi fost Mesia. Școala e abandonată. Îl voi înlocui pe învățător, grav bolnav, mi s-a spus. Locuința lui fiind într-o stare jalnică, va trebui să găsesc un loc în care să mă mut. Deocamdată, voi dormi la hotel. Primarul m-a condus acolo. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vede apoi pe Tina așezată pe bancă, în fața clădirii teatrului, cuminte, o vede îmbrăcându-l în pletele blonde, în apartamentul lui de la parter, o vede întinsă pe pat, goală, cu palmele deschise în sus, parcă ar fi pozat unui fotograf, abandonându-se, frumoasă prin uitare, imaginile se amestecă, nu știe de ce, cele două femei se amestecă, sunt una, Doamne!, seamănă atât de bine, Anita-Tina... — Cum ai o fată? Ai sau ai avut? — Trăiesc eu cu o fată, am supărat-o, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
New York, ca să-l depună pe Amory pe chei. Recunoașteți că a fost ceva magnific, chiar dacă nu se poate numi viață. După operație, Beatrice a contractat o boală de nervi suspect de asemănătoare cu un delirium tremens, iar Amory a fost abandonat la Minneapolis, fiind sortit să-și petreacă următorii doi ani la unchiul și mătușa sa. Acolo, aerul crud și vulgar al civilizației vestice l-a surprins prima oară - În izmene, ca să spunem așa. UN PUPIC PENTRU AMORY Citind, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Amory le-a schițat neobosit pentru prietenul său: — Ted Converse? Cu el e ușor. Va pica la examene, va face pe Învățătorul toată vara la Harström’s, va deveni student la Sheff cu vreo patru credite restante și va abandona studiile cam În mijlocul anului Întâi. Se va Întoarce În Vest și va face tărăboi un an sau doi. În final, taică-său Îl va obliga să intre În afacerile cu vopsele. Se va Însura și va face patru băieți, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căscat puternic. Hai, să lăsăm fumul să plutească În voia lui. Să ieșim și să căscăm gura la antrenamentul fotbaliștilor. Treptat, Amory a acceptat punctul acesta de vedere, hotărându-se să-și inaugureze cariera abia toamna viitoare, și s-a abandonat plăcerii de a privi cum Kerry se distrează pe seama lui 12 Univee. Au umplut patul evreiașului cu plăcintă de lămâie; au stins În fiecare seară gazul din toată casa, suflând În arzătorul din camera lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bine să-și Îndrepte privirile pseudo-pătimașe În altă parte, fiindcă ora unsprezece i-a găsit pe Isabelle și pe Amory așezați pe canapeaua din odăița de lângă biblioteca de la etaj. Ea știa că formează un cuplu frumos și părea că se abandonează exclusiv acelei izolări, În timp ce frumuseți mai puțin izbitoare se foiau și pălăvrăgeau la parter. Băieții care treceau prin fața ușii le aruncau priviri invidioase; fetele care treceau se mulțumeau să râdă și să se Încrunte, devenind mai Înțelepte În sinea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar la nouă și jumătate au ieșit fericiți din oraș, cu destinația nisipurile de la Deal Beach. — Știți, a zis Kerry, aici automobilul e la el acasă. De fapt, a fost furat din Asbury Park de persoane necunoscute, care l-au abandonat la Princeton și s-au Îndreptat spre Vest. Humbird cel fără inimă a primit de la consiliul municipal permisiunea să-l predea proprietarului. Are careva ceva bani? a Întrebat Ferrenby, răsucindu-se spre cei din spate de pe locul său de lângă șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se plimbau la asfințit. Cred că și eu, Într-un fel. — Tot ce-mi doresc este o căscioară undeva la țară, Într-o zonă caldă, o nevastă și muncă numai cât să nu putrezesc. — Eu la fel. Aș vrea să abandonez. Dar iubita ta ce zice? — Oh! a gemut oripilat Amory. Nici nu se gândește la măritiș... adică nu acum. Vreau să spun e o treabă de viitor. — A mea se gândește. Suntem logodiți. Nu zău? — Zău. Să nu sufli nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai Întorc aici la anul. — Dar n-ai decât douăzeci de ani! Să renunți la facultate? — Păi, Amory, nu ziceai chiar tu acum un minut...? — Da, Îl Întrerupse Amory, dar Îmi exprimam doar o dorință. De fapt, n-aș putea abandona studiile. Doar că sunt așa de trist În serile astea splendide! Într-un fel, simt, că nu voi mai trăi niciodată asemenea seri și că nu profit din plin de ele. Aș vrea ca iubita mea să fie aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zis celălalt râzând. — Lumea n-are decât să țipe, a spus liniștit Alec, dar Goethe rămâne pe raftul lui din bibliotecă, așa, ca să-i plictisească pe cei ce cutează să-l citească! Amory l-a aprobat, iar subiectul a fost abandonat. — Ce intenționezi să faci, Amory? — Să mă Înscriu la infanterie sau la aviație. Mi-e greu să iau o hotărâre. Nu pot suferi mecanica, dar, pe de altă parte, aviația mi se potrivește... — Și eu sunt de părerea lui Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îmi stă În fire de serios. Pe vremuri săruturile erau de două feluri. Mai Întâi când fetele erau sărutate și apoi abandonate. Apoi când erau sărutate și se logodeau. Acum există și al treilea fel, când bărbatul este sărutat și abandonat. Dacă domnul Jones din o mie opt sute nouăzeci se fălea că a pupat o fată, toată lumea Înțelegea că a terminat-o cu ea. Dacă domnul Jones din o mie nouă sute nouăsprezece se fălește cu același lucru, știm că Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și numele a fost ideea mea, scuipă doamna Popa puțină halva pe cămașa lui Gabrielescu. Spuneți, domnu polițist, e cinstit să-mi facă una ca asta? Păi n-ar trebui băgat la pușcărie? Legea ce zice despre bărbații care-și abandonează femeile însărcinate? Stați cu mâinile în sân, alergați tinerii prin baruri și când se comite o crimă ca asta ce faceți? Ă? - Doamnă... - Nici o doamnă! Nu mai sunt doamnă! Sunt văduvă, aia sunt! Copilul meu o să se nască fără tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca Hans Sepp, pe care îl cunosc abia de puțină vreme, de la clubul de jazz, să fie și el cooptat să comită una‑două infracțiuni împreună cu ei. Ar fi un instrument ideal și, în plus, chiar ar trebui să‑și abandoneze condiția de muncitor. În viața publică există întotdeauna cineva care pune stăpânire pe o persoană relativ neajutorată, în fabrică sau la birou, indiferent prin ce mijloace. Hans e constrâns de Elin‑Union să umble la liniile de înaltă tensiune, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai e bun de nimic. Witkowski Anna, ești atât de bună să continui lectura de unde am rămas? Da, doamnă profesoară, Stifter ne învață că oamenii nu sunt liberi, că sunt sclavi ai legilor naturii. De aceea omul trebuie să se abandoneze acelor acțiuni violente (dacă tot nu se abandonează în brațele nimănui!), pe care oamenii de rând le‑ar numi infracțiuni, dar pe care noi le numim normă, desigur norma noastră, nu a altora. La faza asta Anna zbură din clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atât de bună să continui lectura de unde am rămas? Da, doamnă profesoară, Stifter ne învață că oamenii nu sunt liberi, că sunt sclavi ai legilor naturii. De aceea omul trebuie să se abandoneze acelor acțiuni violente (dacă tot nu se abandonează în brațele nimănui!), pe care oamenii de rând le‑ar numi infracțiuni, dar pe care noi le numim normă, desigur norma noastră, nu a altora. La faza asta Anna zbură din clasă, ceea ce și intenționase de fapt. În timp ce Adalbert Stifter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cocaină, apoi au ars niște cristale de stupefiante procurate din Yokosuka. Vagabondul se excitase doar privind. Și-a dat repede seama că, decât să Încerce să o umilească pe fată depărtându-i cu forța picioarele, era mai excitant să o abandoneze legată de canapea și să o privească cum cerea implorând orice obiect În formă de penis. — Nu era deloc un snob. De fapt, știa că nici vinul, nici șampania nu i se potriveau, așa cum nu i se potriveau nici hotelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
urechile cu un set de căști stereo de dimensiuni uriașe. Ca rezultat, capul lui Noriko, care și așa era prea mare, părea acum imens. Bărbatul Îi legă ambele mâini cu un cordon de yukata, lăsându-i libere picioarele, apoi o abandonă vreo zece minute așa Îngenuncheată cum era. Bineînțeles că nu uitase să-i pună un căluș În gură, un fel de minge de plastic de care atârna un șnur din piele. — N-am mai Încercat asta până acum, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Toată lumea Își face o părere greșită: sadismul nu Înseamnă să te bucuri chinuind o femeie, ci Înseamnă să o ajuți să se dezbare de orice rușine, așa cum și-ar Îndepărta hainele, una câte una. Cel mai plăcut e s-o abandonezi după ce ai adus-o În starea de maximă dorință, să o privezi de personalitatea ei. În momentul În care mi-am spus că trebuie să le aplic un tratament identic, ei bine, În momentul acela am Înțeles că toate planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu puteri supranaturale. Putea să vadă tot ce făceam. Chiar și acum mă privea cu dispreț cum stăteam În pielea goală În camera de hotel și-mi preparam o porție de cocaină. Putea ghici teama mea de a nu fi abandonat. „Meriți o pedeapsă. Alege singur. Gândește-te la o pedeapsă care știi că mi-ar face plăcere și pe care să ți-o aplici singur. Doar ai și tu un pic de imaginație, nu? Poți și tu măcar atâta lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]